Sari la conținut
Forum Roportal
Justine_

Anxietatile multiple

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

M-am hotarat intr-un final sa scriu despre problema mea cea mai mare. De pe la 20 ani incoace am inceput sa acumulez, una cate una, diverse fobii. Daca ar fi fost una singura sau doua, mi-as fi spus ca nu e nimic asa iesit din comun, insa din moment ce aproape orice ma sperie mai tare duce apoi la o fobie, inteleg ca problema e putin mai profunda. O sa incerc sa expun fricile mele, si ce cred eu ca le-a generat (nu in toate cazurile e vorba de experiente cu adevarat traumatizante).

 

Frica de masini. Simt panica atunci cand merg cu masina si sunt pasager (cand conduc eu e ok). Imi este cu atat mai frica atunci cand am posibilitatea sa vad soseaua, si in general refuz sa stau pe scaunul din dreapta. Imi este frica in mod special in afara orasului, si paralizez efectiv atunci cand se efectueaza o depasire. Cred ca mi se trage de la un incident de acum cativa ani, cand am mers in masina cu 2 pusti teribilisti pe niste serpentine, cu depasiri in curbe si cand era cat pe ce sa ne izbim frontal de vreo 4 ori la rand.

 

Frica de dentist. O am inca de la 4 ani, cand am fost dusa la primul consult, insa nu a fost nimic traumatizant asa ca nu prea inteleg motivul. La acel prim consult medicul s-a uitat in gura mea pe hol, pentru ca am refuzat sa intru in cabinet, si nu a apucat oricum sa se uite decat vreo 2 secunde, pentru ca am izbugnit in plans si am luat-o la fuga, iesind din policlinica si alergand pe strada pana acasa. Din pacate nu am scapat de dentist si am avut nevoie sa merg deseori, de fiecare data fiindu-mi extrem de frica. In prezent starea de anxietate apare inca din momentul in care imi fac programarea, din acel moment pana cand vine ziua nu ma gandesc decat la asta chiar si daca programarea e peste o saptamana (inainte nu imi era frica decat cam cu o zi inainte). Ultima data i-am spus dentistei (cu scuzele de rigoare) ca pur si simplu nu sunt in stare sa ma sui pe scaunul ala, si am plecat acasa frustrata ca tot nu am rezolvat problema si gandindu-ma ca se va agrava. Frica de dentist e cea mai puternica dintre toate si cred ca poate fi numita pe drept cuvant fobie, numai cand vad unele masini cu reclame la nu stiu care cabinet si cu poze ale cabinetelor sau instrumentelor, deja inghet de spaima

 

Frica de caini maidanezi a inceput cand m-am mutat intr-un cartier cu extrem de multi maidanezi, si am inceput sa vad seara, pe geam, oameni atacati aproape in fiecare noapte. Am inceput sa fiu paranoica de atunci, nu mai intru pe strazi micute unde nu vad oameni, si daca totusi sunt nevoita sunt cu ochii si urechile in 4, imi cobor ruxacul sau geanta de pe umar pregatita in orice moment, ma uit dupa copaci sau locuri unde m-as putea sui ca sa ma apar. Imi era frica si inainte de ei, insa nu chiar atat de tare, desi am fost atacata in trecut de cateva ori de cate 4-5 caini, chiar si mai multi.

 

Frica de locuri pustii, paduri in special. Asta e chiar paradoxal pentru ca eu iubesc padurile, muntele, insa nu mai merg de la o vreme. Imi este frica de animale salbatice (ursi) sau caini ciobanesti. N-am avut parte de nici un eveniment care sa fi putut declansa aceasta frica. Chiar si in locuri despre care se stie ca nu sunt ursi, sau ca nu e nici o stana prin preajma (ca sa aiba de unde sa vina cainii) si tot ma simt panicata, cand vad ca in afara grupului in care ma aflu nu mai vad pe nimeni in imprejurimi.

 

Frica de albine, viespi, bondari. Asta e cea mai mica dintre toate, cand vad o albina pe aproape incremenesc si astept sa plece, sau ma indepartez chiar eu daca am unde. Nu ma apropii de stupuri orice ar fi. Imi este frica de ele dupa ce am fost intepata de o albina imediat sub ochi, si m-am panicat pentru ca pana sa ma intepe imi dadea tarcoale si simteam ca nu pot sa scap de ea. Asta s-a intamplat cam pe la 16, 17 ani. Pana atunci mai fusesem intepata de viespi si albine, chiar de destul de multe ori si nu imi era frica de ele. Imi amintesc ca o data aveam un rest de dulceata pe mana, si o viespe s-a asezat pe mana mea, si am lasat-o sa stea si ma uitam la ea captivata incercand sa inteleg ce si cum face.

 

Frica de apa. Nu mai intru decat in bazinele pentru copii. Daca apa imi trece cu mult de mijloc, fie ies din bazin, fie stau undeva pe margine unde exista o bara de care sa ma tin. Chiar si in bazin cu apa foarte sarata, care ma tinea la suprafata fara nici un pic de efort din partea mea, si tot am simtit panica atunci cand cineva m-a tras de langa bara de pe margine. Cand nu am mai simtit fundul apei cu piciorul m-am simtit pierduta si m-am agatat de bara de pe margine efectiv cu disperare, stropind in jur. Cand merg la mare nu intru in apa care imi ajunge mai sus de genunchi. Imi vine in minte o imagine cum ca sunt luata de un curent si trasa in larg, si simt disperarea (nu ma gandesc la asta in mod voluntar).

 

 

 

Mi-e dor sa nu imi mai fie frica. Imi amintesc cum era inainte si nu pot sa inteleg cum de acum in anumite situatii sunt ca un copil mic. Imi amintesc cum pe la 18 ani am mers la mare intr-o masina destul de fragila, cel de la volan fiind vitezoman, eu pe locul din dreapta, si nu numai ca nu imi era frica dar chiar imi placea. Imi e dor de momentele cand incercam sa invat sa inot, si ma aruncam cu capul inainte, sau bagam capul sub apa sa vad ce-i pe acolo ( :jester: ), sau mai nimeream sub apa involuntar pentru ca nu reuseam sa ma mentin la suprafata, si imi placea. Toate fricile astea interfereaza acum cu viata mea, uneori ma simt penibil pentru ca se mai intampla sa stric si distractia altcuiva, pentru ca nu ma mai pot bucura in locurile pustii ci in schimb sunt in stare de alerta si atenta la cel mai mic zgomot. Si realizez ca nu e rational ce fac, insa nu ma pot elibera de frica.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Justine,cred ca este tare rau sa ai atitea temeri...

in ceea ce priveste stomatologul,sfatul pe care ti-l dau este sa cauti o doctorita blinda(exista,nu-s doar vorbe!)eventual care sa aiba si o asistenta la fel de apropiata...daca gasesti o atmosfera mai calda,intelegatoare,ai sanse sa incepi sa mai pierzi din temeri...Mie mi-a fost frica doar de ginecolog,dar am fost monitorizata pe timpul sarcinii de o doctorita foarte empatica si fina la manevre.si teama mea s-a redus.la nastere,desi aveam frisoane si curgeau zece rinduri de transpiratii pe mine,cind am vazut-o ca vine sa ma asiste m-am linistit ca prin minune,desi inaite parca turbasem.la fel ca tine,numai gindul la unele instrumente ma faceau sa simt fiori pe sira spinarii.

poti de asemenea sa incerci sa te relaxezi in timpul tratamentului,sa-ti autoimpui sa te gindesti in alta parte,sa-ti repeti fraze de autoincurajare-autosugestie- in gind;in pauze,inspiri adinc numarind pina la 7,apoi expiri prelung...

ajuta,iti spun sigur.oricum,rege peste aceste fobii este AUTOSUGESTIA.incurajindu-te singura,nelasindu-te prada spaimei,vei reusi.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Am citit o carte(imi pare rau,nu cred ca s-a mai reeditat,si e mai veche...)despre reincarnare.Erau descrise acolo experintele unor medici sau psihologi,care incercand sa afle sursa unor fobii multiple,si inexplicabile(aparent)au hipnotizat pacientii,si le-au cerut sa se intoarca la sursa anxietatii lor...surpriza,a fost ca acestia(pacientii)au inceput sa descrie cu lux de amanunte amintiri traumatizante din alte vieti.

Frica "irationala" fata de animale,era traita intens de catre cei care sfarsisera ucisi de salbaticiuni...frica de doctori,era uneori cauzata de faptul ca intr-o viata anterioara fusesera subiectii unor experimente ,,medicale''(ca cele din lagarele de exterminare naziste,de exemplu).La fel,frica de apa,avea legatura cu moartea prin inec...

La toti acei pacienti,anxietatea a fost redusa sau chiar a disparut,prin aducerea in plan constient a traumei,si detasarea fata de ea(sub indrumarea medicului/psihologului).Nu stiu daca asta este si cazul tau...

Carti de genul asta a scris si doctorul Raymond Moody...poate ca gasesti ceva,nu stiu.Am gasit un link la una din cartile lui:

http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=2250

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Justine,

 

Intr-un fel e normal sa devii mai precaut odata cu inaintarea in varsta, cand esti copil mic esti inconstient de pericole si vezi lumea altfel.

Este bine sa fii prudenta la viespi sau la intratul in apa marii (sunt curenti intr-adevar)... si uneori nu te poti baza pe altcineva care conduce masina... dar ai putea sa accepti sa fii pasagera in masina cu o persoana de incredere, nu toti oamenii conduc imprudent... La bazin, ai putea sa incerci sa-ti depasesti frica de apa mai adanca, poti merge cu niste prieteni, care sa nu faca glume proaste, si sa vezi incet-incet ca te poti mentine la suprafata... Cat despre caini: daca treci printre aceiasi caini in drum spre casa, de exemplu, incearca sa le duci ceva de mancare, atunci ei vor ajunge sa te iubeasca, vei vedea... ajuta si sa le vorbesti frumos... Cand mergi in padure - daca mergi cu un grup de incredere, vei vedea ca te vei simti mai linistita... In general trebuie sa incerci sa treci de mai multe ori prin situatiile care te nelnistesc, sa te obisnuiesti cu ele...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Multumesc tuturor pentru raspunsuri. De autosugestie ma folosesc oricum, insa exista un anumit nivel al fricii peste care nu am cum sa intervin nicicum, pentru ca nu mai sunt stapana pe gandurile mele - asta in mod special cand merg la dentist. Am reusit pana acum sa merg la dentist, nu fara frica, deci nu mi-am depasit frica ci pur si simplu m-am fortat, fiind constienta ca fiecare intarziere inseamna o trauma si mai mare cand ajung pe scaunul stomatologic in viitor. In clipa de fata ma simt insa incapabila, pentru ca doctorita in care aveam incredere si care era blanda si rabdatoare s-a schimbat de cand are propriul ei cabinet, nu mai are rabdare si nu mai respecta conventiile de oprire. Am oprit pur si simplu totul, nu m-am mai dus desi mai am vreo 3 puncte de carie (care desi s-ar rezolva extrem de usor, eu nu mai am curaj sa le rezolv).

 

Arcangelo, in seara in care am deschis topicul am citit alt topic legat de ceea ce spui tu, si m-am gandit la aceasta posibilitate, insa nici macar nu stiu cui sa cer ajutorul presupunand ca ai dreptate.

 

Sarah, legat de ceea ce ai spus ca ar trebui sa fac unele din lucrurile astea mai des, ca sa ma obisnuiesc cu ele, de exemplu cu masina merg aproape zilnic si deseori sunt nevoita sa stau pe locul din fata (cand nu mai e altcineva in masina decat eu si soferul ar fi oarecum penibil sa ma asez in spate, cred ca l-as jigni ca nu e sofer profesionist, doar ca se intampla ca el conduce masina) si totusi de absolut fiecare data imi este teama. Sunt situatii in trafic in care face cu totul alte manevre decat as fi facut eu, pune frana mai incet, sau mai tarziu, ma rog, chestii care pe loc ma fac sa vad deja accidentul care s-ar putea produce, cu toate ca nu se intampla de fapt nimic.

 

 

 

Tina, ai perfecta dreptate, doctorita la care mergeam era super ok pana sa isi fi facut propriul cabinet. Chiar ajunsesem sa merg relaxata la ea, ba chiar am avut curajul sa fac o chestie despre care stiam ca e dureroasa si am acceptat fara teama. A fost ok cat timp scotea instrumentele din gura mea indata ce faceam semnul convenit, simteam ca am un pic de control asupra situatiei, insa acum nu mai face asta, se grabeste, si de cand fac semnul pana cand se opreste intr-adevar mai dureaza vreo 10 secunde. Daca stiu ca am control asupra situatiei e ok, sunt gata sa rabd durerea si sa fiu "cuminte" si stau relaxata, in caz contrar cred ca sunt un cosmar pentru orice dentist (dar mai ales dentistul pentru mine). O sa incerc sa gasesc pe altcineva cu rabdare ... cine stie, poate una cate una chiar or sa-mi treaca toate cele enumerate

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sarah, legat de ceea ce ai spus ca ar trebui sa fac unele din lucrurile astea mai des, ca sa ma obisnuiesc cu ele, de exemplu cu masina merg aproape zilnic si deseori sunt nevoita sa stau pe locul din fata (cand nu mai e altcineva in masina decat eu si soferul ar fi oarecum penibil sa ma asez in spate, cred ca l-as jigni ca nu e sofer profesionist, doar ca se intampla ca el conduce masina) si totusi de absolut fiecare data imi este teama. Sunt situatii in trafic in care face cu totul alte manevre decat as fi facut eu, pune frana mai incet, sau mai tarziu, ma rog, chestii care pe loc ma fac sa vad deja accidentul care s-ar putea produce, cu toate ca nu se intampla de fapt nimic.

 

Da, e dificil sa stai pe locul din dreapta, mai ales cand unii fac manevre riscante, neavand nici un control, doar privesti si apare frica. Eu zic sa faci ceva in timp ce mergi cu masina in postura de pasager, sa citesti, sa te joci pe telefonul mobil, sa privesti pe geam, nu sa fii atenta la drum, ca nu mai e responsabilitatea ta (eu stiu, ai putea fi mai atenta cu un incepator). Si oricum faptul ca el sau ea s-ar putea simti jignit(a) e problema lor. Daca nu te simti confortabil pe locul din dreapta te urci in spate.

In rest cu frica fata de diverse animale, poate te-ar ajuta mai mult daca le-ai studia mai in detaliu pe fiecare. Fie ca sunt ursi, caini, bondari, albine, daca ai intelge mai bine comportamentul diferitelor specii ai sti cum sa le tratezi. Emitand unde negative, de frica, ca sa zic asa, atragi obiectul fobiei catre tine. Vezi care-i treaba cu fiecare animal, care inteapa, cand inteapa, efecte, protectie, etc. Cainii sunt o problema, dar vor disparea in timp. Nu stiu de altii, dar eu nu pot sa ma plimb tot timpul cu o bucata de carne dupa mine. Nici nu imi este asa frica de ei, daca incep sa ma latre imi sporesc atentia si imi continui drumul, iar daca incearca sa ma muste, atunci sa-i fereasca Dumnezeu :P.

La dentisti nu ma pricep, nici mie nu-mi place acolo si ma agit, transpir si abia astept sa termine sa plec de acolo. Banuiesc ca un calmant inainte, precum si o masa sanatoasa ajuta cat de cat. Cariile tot apar din nefericire :crazy:

Editat de Dimebag

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

In curand ma voi muta din aceasta zona plina de maidanezi, si sper ca daca nu-i voi mai vedea seara de seara incercuind si agresand oameni, imi va trece. Pentru ca in mod evident asta a declansat frica - faptul de a vedea atatia si atatia oameni atacati, unii dintre ei muscati, inconjurati de 10-15 caini sau chiar mai multi. Normal ca vazand asta m-am pus in pielea lor, am simtit frica pe care probabil ca o simt toti cand au in jurul lor atat de multi caini agresivi.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sarah, legat de ceea ce ai spus ca ar trebui sa fac unele din lucrurile astea mai des, ca sa ma obisnuiesc cu ele, de exemplu cu masina merg aproape zilnic si deseori sunt nevoita sa stau pe locul din fata (cand nu mai e altcineva in masina decat eu si soferul ar fi oarecum penibil sa ma asez in spate, cred ca l-as jigni ca nu e sofer profesionist, doar ca se intampla ca el conduce masina) si totusi de absolut fiecare data imi este teama. Sunt situatii in trafic in care face cu totul alte manevre decat as fi facut eu, pune frana mai incet, sau mai tarziu, ma rog, chestii care pe loc ma fac sa vad deja accidentul care s-ar putea produce, cu toate ca nu se intampla de fapt nimic.

 

Sunt persoane care nu suporta sa stea pe locul din fata ca pasager nu din cauza ca n-ar avea incredere in cel care conduce, ci pentru ca, pur si simplu, le deranjeaza cum se vede totul... si prefera sa stea pe locurile din spate... poti da acest motiv celor care nu stiu ca si tu conduci si sa aiba motive sa se simta jigniti...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

In legatura cu dentistul justine, nu cred ca in ziua de azi trebuie sa mai mergi la cineva care te trateaza "dureros".Doctorita ta blanda trebuia sa anestezieze tot daca efectua manevre dureroase..........vreau sa iti spun ca eu am avut un mic santier la doua maselute plus cateva ingrijiri "neplacute" la canini dar am avut grija sa imi aleg bine doctorul si sa ii spun de la inceput ca sunt o pacienta "stresata" si eventual stresanta asa ca rabdarea lui trebuie sa fie direct proportionala cu profesionalismul.................Considerand ca nu esti una din acele persoane la care "nu prinde anestezia" cauta-ti un medic care sa ti se potriveasca. Manoperele stoma sunt si asa f scumpe, de ce sa mai si suferi pe deasupra? Au trecut vremurile in care ne duceau parintii de manuta si cu forta la dentistul care lucra fara anestezie.

In legatura cu celelalte temeri - eu as face o psihoterapie in locul tau.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
In legatura cu celelalte temeri - eu as face o psihoterapie in locul tau.

 

Deja m-am interesat si am aflat de un cabinet destul de aproape de mine, si cat mai curand am sa incep.

 

 

Legat de dentist, ca sa gasesc un dentist bun va trebui mai intai sa "testez" cativa, sa ma las consultata de ei. Cel mai greu e la inceput, sa ma acomodez cu mirosul ala specific, sa ma asez pe scaun, sa privesc instrumentele. Dar vreau, pentru ca stiu ca fiecare amanare inseamna si mai mult chin atunci cand intr-un final ma decid

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×