Marissa, la Oct 10 2008, 07:45 PM, a spus:
II dau margarina ca untul nu-l prefera deloc, la fel.Cu mezelurile la fel. Si nu mai spun ca ma chinui sa-i dau sa manace paine.
Fetiţă deşteaptă de-ţi refuză mezelurile, ştie ea ce să pape şi ce nu. A mai greşit-o ea puţin cu margarina, da' sunt sigură că n-o să repete figura.
Poate ar trebui să faci din actul mâncării o întreagă poezie şi s-o introduci în lumea basmelor cu ajutorul alimentelor.
Şi eu refuzam să mănânc dar a mea mamă avea poveşti: povestea fripturii, povestea piureului, a ciorbei cu legume, a mărului etc.
Făcea bărcuţe din pâinea cu unt, sculpta în coaja de portocală ca dintr-un dovleac de Sf. Andrei şi făcea diferite chipuri, chiftelele erau ghiulele cu care aruncam după Baba Cloanţa şi multe altele. Eh, deja mi-e dor de vremea aia.
Şi mai avea o chestie cu care mă momea de fiecare data, îmi "făcea" film în timp ce-mi dădea în gură să mănânc. Asta ţin minte că mă umplea de euforie. Erau acele diafilme pe care mama mi le proiecta pe perete, nu ştiu de le ţii minte.
Să ai baftă cu prunca şi multă imaginaţie!
Marissa, la Oct 10 2008, 07:23 PM, a spus:
Este foarte important sa precizez ca fiecare bucatura este cu scandal si cu amenintari. Si eu m-am saturat

Ah, peste asta am sărit. Păi, cum ai vrea să mănânce-n condiţiile astea? Tu ai mânca dacă cineva ar sta cu bâta lângă tine şi s-ar uita ameninţător?
Nefiind mâncăcioasă mai vii şi tu cu o atitudine necorespunzătoare, numai bine s-o faci să refuze de tot mâncarea.
Joacă-te cu alimentele, fă-i scenete, cântă-i că mai apoi o să ceară singură să pape. Încearcă să asociezi mâncarea cu ceva plăcut, nu cu scandal şi priviri încruntate.