laurent-III-rd, la Sep 20 2008, 02:55 AM, a spus:
In cazul adultilor este acelasi lucru, lipsa persoanei ce iti induce anumite sentimente genereaza tristete.
Asta nu e dorinta, e doar mânie la inceput care ulterior devine tristete si in cele din urma depresie. Absenta iubirii generează mânie, lucru firesc, la fel cum absenţa bucuriei generează tristeţe, iarăşi ceva firesc. Negativa e proiectarea sentimentului de mânie in persoane atunci când mânia devine ură la adresa unei persoane, pentrucă noi considerăm că din cauza acelei persoane nu mai suntem iubiti. Cand de fapt solutia e sa mai astepti si sa te reorientezi, poate vei primi iubire de la alta persoana.
Iubirea (Scott Peck http://en.wikipedia.org/wiki/Scott_Peck)
His perspective on love (in The Road Less Traveled) is that love is not a feeling, it is an activity and an investment. He defines love as, "The will to extend one's self for the purpose of nurturing one's own or another's spiritual growth." Love is primarily actions towards nurturing the spiritual growth of another. Love cannot be sustained by mutual dependence; rather, love between two parties is made stronger when they are completely independent of one another.[1]
Peck seeks to differentiate between love and cathexis. Cathexis is what explains attractions to the opposite sex, the instinct for cuddling pets and pinching babies' cheeks. However, cathexis is not love. All the same, true love cannot begin in isolation, a certain amount of cathexis is necessary to get sufficiently close to be able to truly love.
Once through the cathexis stage, the work of love begins. It is not a feeling. It consists of what you do for another person. As Peck says in The Road Less Traveled, "Love is as love does." It is about giving the other person what they need to grow. It is about truly knowing and understanding them.
(in rezumat, iubirea e actiune, a veni in intampinarea nevoilor celuilalt, nu a dorintelor lui, cand e vorba de dictatori atunci vii in intampinarea dorintelor lor in calitate de sclav - supraadaptarea, servilismul. De aceea numai o persoana inteligenta poate iubi, una mai putin inteligenta va fi mai mult sclav; asadar iubirea nu e nici simtire, nici dorinta, e un anumit tip de actiune; putem vorbi de simtire si dorinta la indragostire, sexualitate; alea sunt altceva - to be continued....)
..............................................
Dorinta
In ce priveste dorinta, e si aceasta un sentiment cu dublu sens. Iata sensul negativ descris de Jacques Salome in cartea "Curajul de a fi tu insuti":
Eroismul în cotidian corespunde unui anumit mod de a trăi în viaţa de zi cu zi. Este o formă de opoziţie fată de forţele constrângătoare şi rareori precizate sau denunţate ale terorismului relaţional care bântuie, se impune şi îşi lasă amprenta sub forme variate şi subtile sau izbucneşte în variantele sale violente, atât în relaţiile apropiate, intime, conjugale sau parentale, cât şi în contexte mai largi, în relaţiile profesionale sau sociale.
Terorismul relaţional izvorăşte din violenţa dorinţei celuilalt asupra noastră, precum şi din violenţa temerilor sale... pe care va încerca să ni le transmită, să ni le impună lăsându-ne să credem că face ceea ce face pentru noi, când în realitate nu-şi vede decât propriul interes. Terorismul este întreţinut de violenţa dorinţei ca celălalt să-si dorească, pe care noi o lăsăm să se dezvolte în noi.
Mi se întâmplă adesea să susţin că de fapt copiilor nu le este frică de maşini sau de străini răuvoitori, ci de teama tatălui sau a mamei proiectată asupra maşinilor sau asupra străinilor răuvoitori. Să nu fiu înţeles greşit: nu spun că nu există un pericol real dacă aceştia traversează strada prin locurile nemarcate sau se confruntă cu violenţa dorinţei anumitor domni pentru copii, însă propunerea mea este să se vorbească pur şi simplu despre posibilitatea de a întâlni astfel de probleme.
Terorismul îşi arată colţii când cineva vrea să ne impună punctul său de vedere, modul său de a vedea lucrurile, felul său de a fi. Când cineva încearcă să ne atragă într-o acţiune în care noi nu ne recunoaştem.
Terorismul relaţional se alimentează din toate resursele afectivităţii — şi sunt inepuizabile —, din nevoia noastră puternică de a menţine raporturile de forţe în avantajul nostru, făcând apel la culpabilizarea, devalorizarea sau descalificarea punctului de vedere al celuilalt.
Acest terorism este sprijinit de îndoiala şi neîncrederea care se declanşează în noi în momentul în care el este folosit împotriva noastră sau în direcţia noastră. Ne determină să ezităm în privinţa valorilor, certitudinilor şi chiar a convingerilor noastre, sau pur şi simplu să punem sub semnul îndoielii termenii angajamentului luat. „Chiar am spus eu asta?"
Aceasta postare a fost editata de Cleric Preston: 20 September 2008 - 02:20 PM
Contact
Facebook
Twitter
RSS
















