[Moonchild']

Cu ajutorul CD-ului despre Giovanni Belzoni m-am apucat sa scriu despre el :



Giovanni Belzoni a fost un artist de circ care a devenit cel mai mare pirat din istoria argeologiei .
A merg in Egipt sa irige desertul , dar l-a atras o comoara si mai mare .
Metodele pe care le-a folosit pentru a colecta lucrarile faraonilor erau demne de faraoni insasi .
Le-a jefuit mormintele si le-a dezlegat secretele , umpland o aripa intreaga in Brittish Museum .
Dar Belzoni a murit in obscuritate , si altcineva a cules laurii gloriei.
Belzoni era un om puternic , cel mai puternic barbat din Londra . Avea impunatoarea inaltime de 2 m si tinea pe ai sai umeri 8 oameni .Belzoni s-a nascut in italia , in 1778 , fiul unui barbier . In tinerete a fugit in permanenta de armatele lui Napoleon Bonaparte deoarece acestea pareau sa il urmareasca .
A ajuns in Anglia ca refugiat in 1802 . In caietul sau scria : “ Destinul meu este sa calatoresc. Familia mea nu era bogata asa ca n-am vrut sa fiu o povara pentru ei . Am vizitat diferita parti ale Europei si mi s-au facut nedreptati . De atunci bantui necontenit .”
Dupa zece ani de reprezentatii de forta prin Marea Britanie , si-a castigat confortul financiar , dar nu si linistea. Belzoni era mereu pe ganduri , nu se considera un om de circ si un om al logicii .Era interesat de noile stiinte , optica, electricitate , marea sa pasiune find hidraulica .In 1815 , Belzoni a plecat din Anglia , hotarat sa-si vanda in alta parte talentul . Pe insula Malta , a gasit pe cineva care era dispus sa-l cumpere . Un om care cauta ingineri si tehnologii moderne , un cercetas al pasei din Egipt .Era prima oara cand Belzoni era luat in serios ca inginer . Tot in 1815 a ajuns in Cairo , un oras cum Belzoni nu mai vazuse . In timp ce marele Belzoni se chinuia in Cairo , a sosit un englez care avea sa-I schimbe viata : Henry Salt , primul consul britanic in Egipt ..Intructiunile primite de la consiliul britanic erau simple , sa localizeze cele mai bune antichitati si sa le trimita acasa . Prima sa tinta a fost Ozimandius , un cap urias de granit localizat la 800 de km de Cairo .
Pentru al indeparta avea nevoie de un om puternic , un om care nu avea nimic de pierdut . La 12 martie 1815 , Belzoni , nevoias a fost invitat la consulat . A avut loc o intalnire scurta si decisiva . Belzoni a acceptat indepartarea capului lui Ozimandius mai ales dupa ce a auzit ca va ajunge la British Museum.
Totusi s-a produs o neintelegere neinsemnata . Salt in considera pe Belzoni un simplu muncitor . Belzoni se considera ceva mai maret , un explorator . Belzoni a dat peste capul lui Ozimandius , insa el se gandea cum putea fi transportat , avand o greutate de 7,5 tone si pana la Nil erau 8 km . Ozimandius era acolo de peste 4000 de ani , aparent la fel de permanent ca desertul . Asa a inceput provocarea.
Incercarea de a transporta cele 7 tona , 8 km pana la Nil , a scos la iveala cele mai bune calitati ale lui Belzoni . Capetenia arabilor l-a numit nebun , dar I-a imprumutat 80 de muncitori . Dupa ce l-au scos din templu , au avansat rapid . In urmatoarele 3 saptamani au inaintat 3,2 km . Progresul era satisfacator dar Belzoni inca nu triumfase .Ajunsese in valea inundabila a Nilului , si era periculos .Daca incepeau ploile , capul trebuia abandonat in apele umflate ale Nilului . Au grabit pasul dar temperatura crestea si ea . Belzoni incepea sa-si pierda forta : “ Niciodata in viata mea n-am simtit soarele atat de puternic “. Fiind sezonul cel mai cald , aerul era in flacari si vantul parca luase foc . Belzoni suferea de oftalmie , orbire din cauza soarelui , Localnicilor li s-a facut mila si I-au dat un leac din ustoroi si ierburi. Trei saptamani nu a vazut nimic . Intre timp , Ozimandius statea langa Nil , iar sezonul ploios se apropia . Cand Belzoni si-a revenit , capetenia locala nu I-a mai dat muncitori , dar pana la urma Belzoni a rezolvat problema cu o mita . Peste ceva timp Belzoni a ajuns cu capul langa Nil . Imediat ce capul a ajuns in siguranta pe vas , Belzoni I-a trimis mesaj lui Salt , comunicandu-I succesul sau .Salt si-a scris raportul succesului sau pentru ziarele Londoneze, dar si-a pus numele sau in locul lui Belzoni .
Belzoni nu putea sti ce facuse Salt . A dovedit ca nu era doar un muncitor . Cand se celebra indepartarea bustului , Belzoni era venerat de cei care odata il credeau nebun . Belzoni devenea o legenda in Egipt . A mai trimis in continuare antichitati , crezand ca vor ajunge la British Museum . In acelasi ritm ii crestea si curiozitatea despre taramul antic . “ Nu puteam sa ma intreb cum de o natiune odata atat de mareata , incat a ridicat acele structuri uimitoare a putut fi uitata intr-atat incat si limba si scrierea sa ne sunt total necunoscute . “ Principalul obiect al lui Belzoni era Abu Simbel . Aflase povestea unui calator despre o piatra uriasa ce strapungea nisipul desertului . Doua saptamani mai tarziu , Belzoni si doi ofiteri englezi de marina au sosit la Abu Simbel . Dupa aproximativ o luna de sapari in marea duna care potrivit lui Belzoni acoperea templul scufundat Abu Simbel , acestiu au ramas fara provizi si temperatura era in jur de 52 grade Celsius. Belzoni gasise in sfarsit solutia : apa . Umezind nisipul , oamenii puteau in sfarsit sa faca progrese in duna . Au urmat inca 3 saptamani de effort intens . Erau impulsionati de perspectiva descoperiri unui templu In sfarsit , la 1 august 1817 au gasit intrarea . Au intrat in marele tamplu Abu Simbel , domeniul lui Ramses al-II-lea . Era primul care calca in acel loc in peste 2000 de ani . Belzoni , Erby si Mangles au facut un plan al descoperirilor , pana cand caldura intensa ia facut sa plece. Cei trei barbati si-au lasat amprenta , sculptandu-si numele in stanca . Belzoni a pornit apoi spre necropolele de pe malul Nilului . Belzoni a ajuns in Valea Regilor si a facut multe observatii , si de aceea el a vazut ceea ce alti calatori nu au vazut . In doua saptamni , Belzoni si muncitorii sau au scos destula piatra cat sa construiasca o mica piramida . Gaseau peste tot , mici morminte . Dar Belzoni nu era interesat de cuvantul “mic” . A mers mai departe . Pe 16 octombrie , Belzoni a gasit ceea ce cauta . In timp ce Belzoni studia sacrele incaperi , Henry Salt s-a grabit spre Valea Regilor auzind vestea de la acesta . Salt a facut un tur al incaperilor sacre prietenilor sai , Belzoni find ignorat . Daca le facea vreo observatie , cineva fara o educatie clasica , ca Belzoni , nu ascultau , raspundeau printr-un zambet sau chir un hohot de ras . Belzoni se simtea dat la o parte mai ales cand Salt s-a referit la el ca la “omul lui” si la mormintele sacre ca la “descoperirea mea “ . Belzoni simtea cum gloria ii scapa printre degete . Acesta s-a certat cu Salt si a plecat . Belzoni a rupt toate legaturile cu consulul si s-a intors la Cairo , unde a mers direct la consulul Britanic . In curte si-a gasit intreaga colectie , gata sa fie transportata catre Anglia .
Fiecare sculptura purta aceeasi eticheta : H. Salt .In biroul consulului situatia era si mai grava . Belzoni a gasit copii are cronicilor europene care laudau “colectia Salt”.
Belzoni fierbea de furie cand a vazut ca numele sau nici nu aparea prin cronici si ca in cronici aparea ca decedat . Pentru Belzoni era o tradare .A hotarat sa deslege cel mai mare mister : Piramida lui Kefren . Avea 4000 de ani si sa banuia ca era un bloc masiv . Belzoni banuia ca nu era asa. “Ochii mi se lipisera de acea masa uriasa de piatra , care de secole uluia scriitori antici si moderni . Un impuls natural m-a purtat spre partea sudica a piramidei . Am examinat aproape fiecare piatra, apoi am venit pe partea nordica , oarecum diferita de celelalte. Belzoni a facut calcule dupa calcule si intr-un sfarsit a gasit intrarea in piramida. A avut nevoie de doar trei saptamani sa dezlege misterul . Belzoni era din nou pe urmele faraonilor . Belzoni sfidase 3000 de ani de cercetare si ajunsese in cenrul piramidei . Ajuns acolo , nu a pierdut timpul . A scris pe perete : “Scoperta de G. Belzoni” = Descoperit de Belzoni . Dupa ce Belzoni si-a lasat amprenta la propriu in interiorul piramidei , Belzoni s-a intors la Londra .
Cu cinci ani in urma , Anglia in cunostea drept omul puternic de la circ . Acum dorea sa fie omagiat ca un mare artist si explorator. Primul lucra a fost sa inceapa istorisirea campaniei sale egiptene . Prioritatea era sa-si incheie socotelile cu Henry Salt . “S-a spus in mod eronat ca as fi fost angajatul domnului Salt . Neg ca as fi fost angajatul domnului Salt in orice forma , in scris sau verbal .
Spre groaza familiei Salt , Londra a fost imblanzita de omul misterios care-si lingea ranile in public si-I savura povestile . In ciuda contra dovezilor lui Salt , povestea lui Belzoni era la a treia editie . Desenele si schitele lui Belzoni au fost publicate cu si mai mare succes. Dar toti se intrebau cine era el . Raspunsul lui Belzoni a incitat si mai mult publicul . A hotarat sa dezvaluie o mumie din Valea Regilor , adusa de el , in fata unor medici . In ultima sa reprezentatie in public , Belzoni ridicase opt oameni in fata unor cosari si vanzatoare de peste . Acum se afla in fata colegiului regal al chirurgilor . Dupa ce a dezvelit mumia din invelitoarea antica , toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat uimiti . Era prima mumie pe care Londra o vedea , aceasta a incitat si mai mult publicul . Spectacolul lui Belzoni a adus Salonul Egiptean in Picadilly . Mii de oameni au venit sa vada artefactele aduse din Egipt . Obiectele , sfincsii , papirusurile . Dar cea mai mare atractie era omul insasi : Giovanni Belzoni . Marele leu , mare in toate sensurile , uriasul Belzoni . Invitatiile si onorurile nu se mai opreau . Toata lumea dorea sa fie vazuta alaturi de marele explorator . Deodata totul s-a sfarsit . Egiptomania , asemenea tuturor maniilor , s-a stins de la sine . A fost uitat si dat la o parte . Pentru a reveni in atentia publicului s-a orientat din nou spre Africa . Acum voia sa descopere Orasul pierdut Timbuktu . In 1822 , Belzoni a pornit in ultima s-a expeditie , din care nu se va mai intoarce. Giovanni n-a mai ajuns in Africa . La 3 decembrie 1823 , a muzit de dizenterie in desert . Era la 1290 km de Timbuktu . Cele mai mari descoperiri ale sale raman in British Museum sub numele de “Colectia Salt”.