[January]

Nu-mi mai trece...it's all gone.

[January]

carly, la 11 May 2011 - 12:55 PM, a spus:

Depinde de multe, sunt cazuri cand sa-ti doresti izolarea si sa te ajute, si cand sa te sufoce singuratatea.
Asta e de discutat.
Aveam un sot cu care casa era plina, de parca traiam in armata. Incercam sa scap de el si n-am reusit, fara ajutor n-as fi reusit. Si cea mai fericita eram in liniste, singura, atunci imi inchideam si telefonul. Tinea cateva ore sa ma bucur de singuratate, apoi se relua totul. Asa am cazut la extrema opusa. Dupa un timp mi-as fi dorit prieteni, orice, numai sa scap de singuratate. Dar, de sine inteles, daca mi-am departat prietenii in perioada cand imi doream singuratate, au uitat si ei de mine. Asa ca am acceptat ca asta este... Da, nu mai sunt singura. Si nu pt ca am prieteni, simt ca ei nu ma inteleg, si nici ca as avea parinti pt ca n-am avut niciodata asa ceva, in sensul cuvantului.
Pe scurt, sunt de acord cu Saharian.

Asa faceam eu. Tineam telefonul inchis, nu vroiam sa o mai vad nici pe cea mai buna prietena...intr-un final, ma cauta acasa si ii deschideam usa, ptr cateva minute. Ma simteam inferioara.Dupa ce ne-am separat...am avut un soc. M-am inchis 3 saptamani in casa, nu mai mergeam nici la facultate. Inca mai sufar si plang aproape zilnic.