[Silentia lunae]

" Va exista mereu un barbat pe care, desi i se prabuseste casa, il va preocupa Universul. Va exista mereu o femeie pe care, desi se prabuseste Universul, o preocupa casa ei ".

Ernesto Sabato, Eseuri

[J0']

"Sa simti ca lumea e fara margini, ca suntem atat de mici , ca frumusetea are pete si e trecatoare, ca dreptatea nu se poate realiza, ca nu putem sti niciodata adevaraul. Sa fii din cauza asta .. trist , sa iubesti florile si sa zambesti cand vezi oameni ciudati, care nici nu banuiesc nimic..." ( Camil Petrescu)

[Merricat]

... Apoi totul se mistui într-o ceaţă roşie întunecată şi într-un vuiet care crescu înspăimântător, dar apoi se domoli cu încetul, iar ceaţa cea roşie se limpezi, se făcu albă şi luminoasă; nu mai era decât ceaţa uşoară din zori, dinaintea răsăritului. O mare tăcere. Şi Kristin ştiu că în clipa aceea murea...
("Kristin Lavransdatter" - Sigrid Unsdet)




"Justice" was done, and the President of the Immortals, in Aeschylean phrase, had ended his sport with Tess. And the d'Urberville knights and dames slept on in their tombs unknowing. The two speechless gazers bent themselves down to the earth, as if in prayer, and remained thus a long time, absolutely motionless: the flag continued to wave silently. As soon as they had strength they arose, joined hands again, and went on.
("Tess of the d'Urbervilles" - Thomas Hardy)
-mi se pare mult mai emoţionant, mai plin de înţeles şi oarecum mai "nobil" sfârşitul romanului în engleză decât în română; am impresia că a pierdut "ceva" la traducere (părerea mea)-

[mihaela...]

Scuze, stiu ca e cam lung, dar nu m-am indurat sa-l ciopartesc.
"In concluzie: de la nastere pana la moarte, viata noastra seamana cu evolutia unui dansator pe sarma, betiv incurabil, a carui prestatie a fost atat de proasta incat s-a ales, drept rasplata, cu o multime de oua stricate si sticle sparte aruncate in el.
Si daca te prabusesti, iata ce-ti vor face: te vor scoate din spatiul tau cu care te-ai obisnuit-nu-ti place foarte mult, dar cel putin te-ai acomodat cu el- si te vor arunca undeva unde n-ai mai fost niciodata. Vei fi, in primul rand, deposedat de teritoriul personal; te vor arunca intr-o celula care nu-ti poate oferii absolut nimic pentru a te ajuta in autoidentificarea ta ca persoana. Te vor jefui, apoi, de acele elemente care confera teritorialitatii consistenta ei; iti vor azvarli niste zdrente groaznice, iar in ce priveste intimitatea, te vor jefui cu totul de ea si respectand un program care va fi cu buna stiinta cat mai dezordonat, astfel incat sa nu mai poti fi stapan nici pe ceasul intim care te anunta cand ti s-a facut foame, vor deschide usa cu bruschete si se vor uita la tine, urmarindu-ti fiecare gest.
Si vei sfarsi prin a-ti inventa o proprie limba, pentru ca nu mai ai la indemana nicio alta posibilitate de a te izola; si vei manji peretii cu propriile tale excremente, pentru ca nimic nu iti mai apartine, cu exceptia produselor propriului tau trup; iar ei te vor declara un caz incurabil si-ti vor stabili <tratamentul> de care ai nevoie.
Sa nu-ti spui ca asa ceva nu ti se poate intampla tocmai tie. Sansele de a te salva ti s-au diminuat in ultima suta de ani. (...). Si totusi, daca nu e vorba de tine, e pentru ca ai trait intr-o tara atat de saraca, incat nu si-a putut permite sa construiasca spitale psihiatrice in care sa-si interneze populatia intr-o proportie general acceptata.
Iti multumesc, Doamne, ca mai exista si astfel de tari! Ai putea face si mai rau decat sa emigrezi intr-o astfel de tara, daca ceea ce ti-am spus pana acum te ingrijoreaza."
John Brunner, Zanzibar.

Aceasta postare a fost editata de micalutza: 24 February 2006 - 09:04 PM

[Ciobi]

"In legamantul trecutului nostru, stau intins pe spate, intr-o pestera atat de joasa si de stramta, incat, pentru a patrunde in ea, a trebuit sa-mi contorsionez trupul, nu doar sa ma tarasc. Acolo, la lumina jucausa a unei faclii cu rasina, am desenat, pe pereti si pe tavan, creaturile vanatorii si sufletele poporului meu. Ce iluminare sa privesti inapoi, printr-un cerc perfect, la acea lupta straveche pentru momentul vizibil al sufletului! Intregul timp vibreaza la acest strigat: "Iata-ma!" Cu spiritul imbogatit de cunoasterea artistilor-titani care au venit mult mai pe urma, privesc amprentele de maini si liniile fluide trasate pe piatra cu bucati de carbune si de pigmenti vegetali. Cat de mult suntem doar niste simple evenimente mecanice! Si atunci eul meu anticivic intreaba: "De ce oare nu vor sa paraseasca pestera?"" Impartaul-zeu al dunei - Frank Herbert

[stafida]

"A te izola este intotdeauna a fi sperjur prin tacere."(Camil Petrescu-Jocul ielelor)

[ginnie]

fobi, la Feb 3 2006, 08:21 PM, a spus:

[*]"Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi ca sa ajung pana la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-si ultima picatura.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi ca sa ajung la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierele mortii mele aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea - si mi-am tras pasii inapoi ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusit pe subt ferestrele casei tale, cum canta copii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteraneeni.
Cant cu mana intinsa subt cer ca odinioara cei neanpacati la raspandii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea." (Ionel Teodoreanu - Lorelei)
[*]"Prea multi nasturi de incheiat si descheiat in fiecare zi" (Ionel Teodoreanu - Lorelei)
[*]"Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemate. Nu va intreaba niciodata: <<Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri ii plac lui mai mult? Face el colectie de fluturi?>> Ci intreaba: <<Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui?>> Numai atunci cred ei ca il cunosc. Daca le spuneti oamenilor mari: <<Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis>>...ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa. Lor trebuie sa le spuneti: <<Am vazut o casa, care costa o suta de mii de franci>>. <<Ce frumoasa e!>> vor exclama atunci." (Antoine de Saint-Exupery - Micul Print)

Teodoreanu e fantastic . Inca un fragment, tot din "Lorelei":

Totul ne desparte pe tine si pe mine: distanta, oamenii, viata si poete destinul. Ti-aduci aminte? Ca sa-l cunoasca pe Cezar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatal lui Cezar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri regina Egiptului vine sa-l vada pe Cezar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de nimic.Sunt ce-I dincolo de fereastra ta: departarea.Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea tan u are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari:raspantia lor.
Cu zece ani in urma ti-as fi spus:”Cu-cu”.Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara margini.


mai era si un fragment din "Micul Print", in care vorbeste despre imblanzire.....o sa revin cand il gasesc

[Sei Shonagon]

"If I know a song of Africa, of the giraffe and the African new moon lying on her back, of the plows in the fields and the sweaty faces of the coffee pickers, does Africa know a song of me? Will the air over the plain quiver with a color that I have had on, or the children invent a game in which my name is, or the full moon throw a shadow over the gravel of the drive that was like me, or will the eagles of the Ngong Hills look out for me?" Karen Blixen Out of Africa

[Varuna]

Iti ating gura, cu un deget ating coltul gurii tale, ii urmaresc conturul ca si cum as desena-o cu mana mea, ca si cum pentru prima oara gura ti s-ar intredeschide, si mi-e de-ajuns sa inchid ochii pentru a sterge totul
si a o lua de la capat, fac sa prinda viata de fiecare data gura pe care o doresc, gura pe care mana mea o alege si ti-o deseneaza pe fata, o gura aleasa dintre toate gurile, cu suverana libertate aleasa de mine ca sa ti-o desenez cu mana mea pe fata, si care printr-un hazard pe care nu incerc sa-l inteleg coincide intrutotul cu gura ta ce zambeste pe sub cea pe care ti-o deseneaza mana mea. Ma privesti, ma privesti de aproape, tot mai de aproape si atunci ne jucam de-a ciclopul, ne privim tot mai de aproape si ochii se maresc, se apropie intre ei, se suprapun, iar ciclopii se privesc, rasufland descumpaniti, gurile se intalnesc si lupta fierbinte, muscandu-se cu buzele, abia sprijinind limba de dinti, zbenguindu-se in lacasele lor unde un aer greu intra si iese insotit de un parfum vechi si de tacere. Atunci mainile mele incearca sa ti se adanceasca in plete, sa-ti mangaie incetisor necuprinsul parului in timp ce ne sarutam de parc-am avea gura plina de flori sau de pesti, de miscari vii, de aroma nedeslusita. Si daca ne muscam, durerea e dulce, si daca ne sufocam intr-o efemera şi cumplita sorbire simultana a respiratiei, moartea aceasta instantanee este frumoasa. Si nu-i decat o singura saliva si un singur gust de fruct parguit, iar eu te simt tremurand lipita de mine precum luna in apa.

Julio Cortazar - Sotron

[arielle]

"Iubirea nu se sfarseste doar pentru ca nu ne mai vedem.
Asta nu e genul meu de iubire.
Poate ca nu nici nu exista alt gen. " Graham Greene "The end of the Affaire "