Toranagasama, la Mar 30 2009, 12:17 AM, a spus:
DECI NU MA POT ABTINE NICI ACI :
Domnu Citat aka Octav....Dumneavoastra sunteti un dement prost sau reprezentati culmea si definitia ipocriziei ?
Prin cele de mai jos, sper sa te ajut sa-ti raspunzi singur la intrebare.
Daca insulta asta ar fi venit de la persoanele pe care le stimez, de pe acest forum, m-ar fi durut. Nu stiu de ce, dar fiindu-le tu autor, ma amuza. Si chiar nu inteleg de ce...
In cele trei carti scrise, mi-am exprimat parerea personala despre ce presupune relatia om/religie. Inclusiv asupra vietii vesnice. Aceeasi parere, neschimbata, am exprimat-o atat aici pe
Forum, cat si pe
Blogul cartilor. Nu inteleg
despre ce ipocrizie vorbesti?
Oricum,
gestul tau te plaseaza undeva foarte jos, pe o scara a moralitatii. Sper ca iti dai seama. Crezand ca ai prins vreun mare peste, ai inceput sa strigi in gura mare si sa ‘dai in vileag’ marea conspiratie pe care, gratie finului tau nas de investigator, ai reusit sa o demasti. Desi in mana tii pantoful umflat de apa pescuit...
Uite, departe de mine gandul de a-ti raspunde pe acelsi ton.
Vreau doar sa lovesc putin in
credinta natanga care te face sa te comporti asa cum o faci.
Gandul ala apasator ca
unii fac avere pe spinarea si truda oamenilor cinstiti si muncitori ca tine.
"
Individu asta va vinde gogosi pentru a-si putea scrie cartea care probabil va aparea prin librarii cu un alt titlu si nume de autor....in care comenteaza ce se discuta pe forum despre insinuarile si afirmatiile"
Vorbele tale m-au facut sa-mi amintesc ceva...
Prima mea carte, Toranagasama, s-a intitulat
'Drumul Sufletelor', si dupa ce am terminat-o de scris, crezand ca va avea succes, am tiparit pe coperta III:
"
PRETUL
Aceasta carte este un dar si ca atare nu trebuie sa o platesti. Acum poate ca esti sarac. Dupa ce o vei citi, poate vei deveni mai bogat.Atunci, fara nici un fel de obligatie, vei putea darui la randul tau, cat vei considera. Banii vor fi folositi [...] in constituirea unui fond de salvare a vietii.
Respectivul fond va fi distribuit dupa un allgoritm definit de doi parametri: varsta si timpul ramas pana in momentul in care orice interventie medicala devine inutila. Punctajul maxim il vor obtine tinerii ce sufera de boli operabile ale caror operatii nu pot fi amanate. Pe site-ul cartii se vor anunta sumele intrate, cererile verificate ci confirmate de associatia noastra, toate asezate in ordinea urgentei precum si, in final, sumele platite si rezultatele obtinute.
Daca in continuare nu vei putea darui bani, cel putin vei putea ajuta dand cartea mai departe"
Apoi, le-am distribuit personal, si prin posta la mai toate personalitatile politice, jurnalistice, si mondene cunoscute.
Am infiintat o fundatie de binefacere, Asociatia Drumul Sufletelor, am deschis niste conturi in care am depus o suma mai mare decat editarea si tiparirea cartilor, (care suma a ramas si unica depunere...), am facut un site
http://www.inspiration.org.ro/, si am inceput sa ma implic.
Asa am cunoscut, in Spitalul de Copiii Arsi, un
preot adevarat. Parintele Tudor cred ca il chema. El ne-a aratat copii care implorau sa le fie date calmante in timp ce erau scoase fasele lipite de carnea vie, iar doctorii, disperati, le spuneau ca nu mai au in depozit... Am inceput sa cumparam calmante, foi de piele sintetica (cateva milioane un A4), si le-am dus copiilor.
Dupa o vreme, am fost chemati si apoi dati afara de directorul spitalului, un fel de elefant de mare asudat, imbracat in alb, pe motiv ca ca ‘
nu se poate, trebuie sa aveti voi ceva ascuns... castigati voi ceva”.
Adica aceeasi
natanga temere care te incearca obsesiv si pe tine.
Parintele Tudor ne-a mai aratat ceva, unic, si care friza imposibilul. Construise o biserica micuta, in curte, iar dupa ce intrai in ea, imediat pe dreapta cobora o scara in spirala. Unde sa duca, oare? Nu stiam ca ‘se cade’, in primul rand, ca o biserica (crestin-ortodoxa) sa aiba subsol. Iar in subsol ce sa vezi: o diatamai sala luminoasa, amenajata ca o biblioteca, plina de carti si de mese cu calculatoare, jucarii, si altele, pentru copii internati in Spitalul Grigore Alexandrescu.
Am simtit atunci ca printre noi, astia ahtiati dupa bani, dupa comercial,
cum spune obsesia ta, exista si oameni...
Alungati din spital, am incercat, cu ajutorul ziarului Libertatea, sa ajutam donand carucioare copiilor cu handicap locomotor. Impreuna cu ziarul am gasit o familie de 9 copii. In timp ce noi incercam sa ajungem la adresa, incarcati cu un carucior performant si bunatati ptr ceilalti copii, mama lor, anuntata de persoana care ne anuntase si noua cazul, s-a dus la redactie si... a facut un taraboi ca nu are nevoie de nimic.
Imi amintesc ca, impreuna cu jurnalistii, am rams cu un gust amar in minte, nereusind sa intelegem...
Aceasta natanga reactie. Probabil, ca si tine, se gandea ca ceva este putred, ascuns, in gestul nostru.
Sau, alta data, am mers la o familie, si mi-as fi dorit sa vad satisfactia copilului ca se va putea deplasa, insa, copilul, apatic, traia total in alta lume, in vreme ce parintii, dezamagiti, ne-au spus ca ei vroiau bani ca sa-si termine baia in constructie, pentru
faianta si sa se racordeza la apa...
Apoi au fost inundatiile... Si am gasit o familie cu multi copii ce avea nevoie de ajutor.
In fine, mai multe detalii
vei gasi pe site.
Intr-un final, am cumparat de restul banilor sisteme complete de calcul, vreo opt, si, intr-un an am reusit, cu greu, sa le distribuim, gratuit, unor copii isteti, dar care nu si le puteau permite. Aici intradevar am simtit in priviri,
multumirile lor, umplandu-ne sufletul de bucurie.
Pe siteul
http://www.inspiration.org.ro/,, vei vedea imagini, alaturi de alte si alte lucruri.interesante.
De ce-ti spun toate astea?
Ca sa intelegi ca printre noi sunt si oameni care incearca sa faca bine, si ca alti oameni, crezand ca fac bine, fac de fapt, mult rau. Si ca asta a fost si este este una din tragediile odiseii umane.
Tu stii din ce categorie faci parte?
PS. Momentan siteul vad ca este inchis. Dupa ce voi plati gazduirea pe anul asta, se va redeschide, si il vei putea vizita.
Aceasta postare a fost editata de Cita T: 30 March 2009 - 11:02 AM