[Marinius]

Fiecare amintire pentru mine este o funie pe care o astept sa ma spanzure. Sunt cinic, deci sunt moral... ce paradox crud al unui viitor civilizat. Acum ma reconstruiesc... nu imaginea; imi reconstruiesc psihicul, mentalitatea. Din ce in ce mai cinic... mai moral. Mentalitatea mea nu are nici o legatura cu prezentul, doar cu atemporalitatea. Deci pot parea un pic deplasat in aceasta lume. O noua valoare este aceea a propriei vointe, nu a vointei unei zeitati. A iti trai viata interioara mai intens decat viata exterioara efemera. Am inceput a-mi dizolva subiectivitate, devenind o fiinta obiectiva si cu "eu". "A deveni" este o variabila, sa "fii" este o constanta. Am incetat sa deconstruiesc texte, am inceput sa deconstruiesc fiinte; incepand cu mine. Sa imi repun sinele si totodata sa imi repun supraeul si sa incep sa imi reconstruiesc eul.

http://www.youtube.com/watch?v=uDAD9ieNOh4...feature=related (Dinu Lipatti (inregistrare) - Bach Chorale Prelude BWV 659)

In loc de cuvinte sa ne folosim de sunete, sa compunem piese muzicale prin fiecare gest... claritatea atunci va exista....


(voi continua)

Aceasta postare a fost editata de Marinius: 06 August 2008 - 12:18 AM

[puiu.t]

..esti!

[Two]

Marinius, la Aug 5 2008, 11:04 PM, a spus:

In loc de cuvinte sa ne folosim de sunete, sa compunem piese muzicale prin fiecare gest... claritatea atunci va exista....

Si atunci vom fi martorii unor marete capodopere, a unor simfonii afone, marcate in special de lupta continuua intre paranoia epicureiana si cinismul ce va caracteriza noile generatii.
O noua lupta de clasa, un alter ego obiectiv ce se va inchina la noul zeu citadin.