[Yaman]

Sunt singur. Sau e doar o parere, o parere la fel de neinsemnata ca si felul in care ma simt acum. Gandurile imi vuiesc in minte, striga, ma cheama, ma alunga, ma blestema, imi sfasie creierul in mii de bucati pe care le simt ramanand singure, stinghere, in urma-mi. E o senzatie ciudata, ca cea in care visezi ca te descompui, ca vezi curgand bucati din tine si nu poti face nimic, nu poti sa strigi, nu poti sa te misti, nu te poti impotrivi. Numai ca acum e real. Si doare. Doare cum nu am mai simtit pana acum. Cumplit. Nu stiu unde incepe si unde se termina, nu stiu cat va mai dura sau daca se va termina vreodata. Totul acum e un mare "Nu stiu" si asta e cu atat mai rau.
Totusi, cred ca undeva, cumva, am si eu un rol al meu, fie el si unul mic, mic de tot. Altfel nu ar avea nici un sens absolut nimic. Ma simt cumva ca un Iona, asteptand sa imi vina chitul si sa ma duca pe scena unde trebuie sa imi joc rolul. Sau cine stie: poate mi l-am jucat deja si nu am fost convingator? Daca asa e, sper sa mi se mai acorde o sansa. Ultima sansa. De data asta nu am voie sa gresesc. Nu, nu mai vreau roluri mari, vreau un rol obisnuit, pe care sa il joc perfect, un rol de care toata lumea sa fie multumita si sa spuna: “Omul asta e ok”.
As vrea sa iau totul de la zero, in Grecia. Am pierdut tot ce se putea pierde. In momentele grele ma gandeam ce bine ar fi sa ne mai putem naste macar o data. Sau macar sa ai posibilitatea sa te intorci la un anumit moment din viata. Mi-e sila de tot, mi-e sila de cuvantul "prieten", mi-e sila de viata, mi-e sila de mine, mi-e sila... Totusi, vreau sa lupt!

Nu stiu de ce am ales Grecia. Probabil ca m-a atras dintotdeaua civilizatia elenistica. Probabil ca mi-ar placea sa invat limba. Probabil ca din cauza ca de cand eram mic visam sa fiu undeva, singur, sa ma descurc doar prin propriile-mi forte si acum s-a ivit ocazia. Probabil pentru ca asa mi-e scris. Cine stie?

As vrea sa plec cat de curand in Atena. O vad ca pe un fel de Mecca acum, nu stiu de ce. Nu voi avea unde sta, nu cunosc pe nimeni, nu am decat liceul terminat, am 29 de ani, permisul de conducere, nu vorbesc limba, ma descurc insa bine in engleza. In sumbrele conditii pe care le-am amintit, cu cateva haine, cu doua perechi de pantofi, un pachet de tigari, doua - trei carti, 452 de euro, cu dorinta de a lasa totul in urma si speranta de a realiza ceva in viata, credeti ca am ceva sanse sa razbat in Grecia?

Un dezamagit poate dezamagi usor, asa ca ma voi opri aici. Astept eventuale sfaturi de la cei care, poate, au fost candva in aceeasi situatie ca si mine. Nu va mai rapesc timpul, voi astepta. Timp am destul: o viata de om...

[omulmare]

Yaman, la Jul 28 2008, 12:09 PM, a spus:

Sunt singur. Sau e doar o parere, o parere la fel de neinsemnata ca si felul in care ma simt acum. Gandurile imi vuiesc in minte, striga, ma cheama, ma alunga, ma blestema, imi sfasie creierul in mii de bucati pe care le simt ramanand singure, stinghere, in urma-mi. E o senzatie ciudata, ca cea in care visezi ca te descompui, ca vezi curgand bucati din tine si nu poti face nimic, nu poti sa strigi, nu poti sa te misti, nu te poti impotrivi. Numai ca acum e real. Si doare. Doare cum nu am mai simtit pana acum. Cumplit. Nu stiu unde incepe si unde se termina, nu stiu cat va mai dura sau daca se va termina vreodata. Totul acum e un mare "Nu stiu" si asta e cu atat mai rau.
Totusi, cred ca undeva, cumva, am si eu un rol al meu, fie el si unul mic, mic de tot. Altfel nu ar avea nici un sens absolut nimic. Ma simt cumva ca un Iona, asteptand sa imi vina chitul si sa ma duca pe scena unde trebuie sa imi joc rolul. Sau cine stie: poate mi l-am jucat deja si nu am fost convingator? Daca asa e, sper sa mi se mai acorde o sansa. Ultima sansa. De data asta nu am voie sa gresesc. Nu, nu mai vreau roluri mari, vreau un rol obisnuit, pe care sa il joc perfect, un rol de care toata lumea sa fie multumita si sa spuna: “Omul asta e ok”.
As vrea sa iau totul de la zero, in Grecia. Am pierdut tot ce se putea pierde. In momentele grele ma gandeam ce bine ar fi sa ne mai putem naste macar o data. Sau macar sa ai posibilitatea sa te intorci la un anumit moment din viata. Mi-e sila de tot, mi-e sila de cuvantul "prieten", mi-e sila de viata, mi-e sila de mine, mi-e sila... Totusi, vreau sa lupt!

Nu stiu de ce am ales Grecia. Probabil ca m-a atras dintotdeaua civilizatia elenistica. Probabil ca mi-ar placea sa invat limba. Probabil ca din cauza ca de cand eram mic visam sa fiu undeva, singur, sa ma descurc doar prin propriile-mi forte si acum s-a ivit ocazia. Probabil pentru ca asa mi-e scris. Cine stie?

As vrea sa plec cat de curand in Atena. O vad ca pe un fel de Mecca acum, nu stiu de ce. Nu voi avea unde sta, nu cunosc pe nimeni, nu am decat liceul terminat, am 29 de ani, permisul de conducere, nu vorbesc limba, ma descurc insa bine in engleza. In sumbrele conditii pe care le-am amintit, cu cateva haine, cu doua perechi de pantofi, un pachet de tigari, doua - trei carti, 452 de euro, cu dorinta de a lasa totul in urma si speranta de a realiza ceva in viata, credeti ca am ceva sanse sa razbat in Grecia?

Un dezamagit poate dezamagi usor, asa ca ma voi opri aici. Astept eventuale sfaturi de la cei care, poate, au fost candva in aceeasi situatie ca si mine. Nu va mai rapesc timpul, voi astepta. Timp am destul: o viata de om...

capu´ sus, va fi bine!

[Yaman]

omulmare, la Jul 28 2008, 05:14 PM, a spus:

capu´ sus, va fi bine!

Sper...

[joannahart]

Ufff, saracu de tine, se simte ca suferi.
Sigur ca vei reusi, dar fa-ti cat de cat un plan. Daca mergi acum pe sezon, poti lucra la o terasa , etc. Banuiesc ca sti engleza macar.......Daca nu ai pe nimeni acolo si esti nevoit sa "vorbesti" vei invata greaca relativ repede. Asa ca nu trebuie sa te mai nasti odata, ai sansa sa iti faci ACEASTA viata in Grecia. Ai doar 29 de ani, cred ca poti face orice.
Pune si tu mai multe posibilitati pe lista, vezi ca probabil sunt joburi cu norma intreaga pe perioada nedeterminata, uita-te pe net, intreaba o agentie

[fitzroy]

Depinde doar de tine. Esti un tip inteligent, insa asta va determina doar in mod partial sansele tale de reusita. Sper ca esti in general un tip descurcaret si, cel mai important, cu obrazul gros. Stiu cazuri similare cu al tau, unele de succes altele nu; ca un sfat practic, incearca sa-ti definesti macar un orizont de asteptari si unul al capacitatilor tale de a lucra si a te integra intr-un mediu strain. Vrei aventura? Incearca-ti sansele intr-un oras mare, dar uita de sensibilitati si mandrie. Vrei liniste? Cauta mai bine un orasel mic care sa-ti placa, si un job placut, chiar daca e mai prost platit. Bafta