[Mihai LEONTE]

Mihai LEONTE



MIRAJELE ALBASTRE


Poezii şi alte scrieri


http://www.postimage....php?v=gx1TeNv9



Moldova Nouă
2008


Sponsorii acestui volum:

Primăria oraşului MOLDOVA NOUĂ – Sponsor principal
S.C. BĂLEANU SERVCOM S.R.L Moldova Nouă
Doctor Ioan GUGA, Senator de Caraş-Severin 2000 - 2004
Costică Doru ANDRONIC, Patron Moldova Nouă
S.C. Pro Marketing Reşiţa, director Dan GHEORGHIU


Desenele aparţin graficienei
Nynna VIZIREANU din Constanţa


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

LEONTE, MIHAI
Mirajele albastre / Mihai Leonte. - Reşiţa : Pro Marketing, 2008
ISBN 978-973-87840-7-9

821.135.1-1

Mihai LEONTE


Motto:
,,Prin dragoste şi credinţă, poţi realiza multe lucruri”.
BIBLIA, din Proverbele Împăratului SOLOMON


MIRAJELE ALBASTRE
Poezii şi alte scrieri


dedic aceste creaţii soţiei mele ANA, familiei mele,
cititorilor, celor care mă iubesc şi preţuiesc


http://biblioteca-gratuita-online.com/abou...astre%E2%80%9C/


EU, Mihai LEONTE,
MULŢUMESC CELOR CARE M-AU SPRIJINIT ÎN EDITAREA ACESTUI VOLUM PENTRU GENEROZITATE


DISTINSUL MEU CITITOR,

Când vei răsfoi paginile acestui volum, vei păşi în sufletul şi viaţa mea. Sigur nu vei găsi totul despre mine, nu pentru faptul că nu am dorit să vă dau totul, ci pentru că nu am reuşit să scriu totul aşa cum aş fi vrut. Prin asta înţelegându-se că nu mi-am găsit cele mai potrivite cuvinte, prin care să redau simţirile mele sufleteşti. Am scris doar ce am văzut, şi nu vreau să scriu ficţiuni.
Încă nu am ajuns la finalul sacului, pot să fiu mulţumit cât de cât.
Mihai LEONTE nu este un scriitor, el este acel om care dealungul vieţii a trăit intens, uneori la cote maxime. Poate nu mi-am îndeplinit toate visurile mele. Important pentru mine a fost să învăţ o meserie, şi daca această meserie a fost cea de miner, nu am regretat că am învăţat-o şi am practicat-o. Am trecut prin treptele meseriei, de la ucenic la maistru principal minier.
Am început să scriu din anii şcolii profesionale, şi poate cu mult înainte, dar cel care mi-a arătat tainele scrisului a fost profesorul Pavel RANGA, responsabilul Cenaclului literar Pavel DAN din Turda. Mi-am adunat scrierile dispersate pe multe caiete şi foi volante, numai când am ajuns la Moldova Nouă. Cu toate că am scris la diverse reviste şi ziare, însă când mi se citea biografia şi meseria, mi se dădeau răspunsuri evazive. În anii de după revoluţie, l-am cunoscut pe ziaristul Constantin ŢIGĂNELE, care citindu-mi scrierile, m-a convins că merită să fie făcute cunoscute. Pot spune că al doilea om care m-a scos din umbră a fost Marian COCEAN, patronul unei tipografii pentru imprimate, care fără să-mi solicite vreun ban, mi-a tipărit prima plachetă de poezii; ALB-NEGRU, în anul 1999.
Motto-ul meu este;
,,Voi fi fericit când cineva îmi va recita doar un singur vers''.
Poezia fiind o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise!
Sunt fericit totuşi că poezii de ale mele sunt citate de persoane diverse, pe care le iau drept un motto personal. Acest lucru este mult mai valoros decât orice alt premiu.

Fisiere atasate

•  Coperta_tipar.jpg (1.79MB)
  Number of downloads: 13

[Mihai LEONTE]

MAMA

Amintirile sunt acele clipe ce rămân neşterse în memoria cuiva, care au impresionat spiritul unui om. Păstrăm în amintire chipul omului drag. Pentru unii acest chip este al mamei care s-a aplecat spre fiinţa ta din prima clipă a vieţii şi până ai plecat departe în lume. Păstrez în suflet chipul mamei văzut într-o fotografie, mult mai târziu , când eram destul de mare pentru a putea citi. Toţi cei care îmi vorbeau despre mama mea spuneau că era o femeie frumoasă, dar care s-a stins foarte repede răpusă de o boală pentru care încă nu se descoperise medicamentul, tuberculoza. Eu nu i-am păstrat chipul real în memorie, dar în sufletul meu este mai frumoasă decât în fotografie. Am păstrat-o în suflet oriunde şi oricând, păstrându-i o amintire greu de descris în cuvinte.
Dorinţa mamei a fost să ajung profesor, dar viaţa nu m-a dus pe acel drum, însă am ajuns maistru, profesând această meserie 21 ani, acesta ar fi echivalentul unui profesor, căci şi maistrul este un fel de pedagog, dar cu alte mijloace. Am fost întotdeauna aproape de oameni, respectându-i, aşa cum mi-am respectat şi colegii de muncă, nu am făcut nici un fel de diferenţieri între muncitor şi maistru. Astfel am considerat că visul mamei a fost îndeplinit, făcând din meseria mea una didactică, aşa cum şi-ar fi dorit mama. Numai cei care n-au avut în viaţa lor o mamă lângă ei, pot spune ce mult înseamnă mama şi cât de mult le-a lipsit în decursul vieţii. Cei care mai aveţi mame respectaţi-le. Veţi dovedi prin asta înaltul simţ al umanităţii. Mai multe nu vă pot spune.

Aceasta postare a fost editata de Dani Quinn: 30 July 2008 - 01:10 PM

[Mihai LEONTE]

AMINTIRI DESPRE MINE...

( Autobiografie )

Mă numesc LEONTE MIHAI, născut la data de 19 ianuarie 1941, în comuna Buneşti, judeţul Suceava, din părinţii Vasile şi Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.
Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele 5 şi 6 în centrul de comună BUNEŞTI, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvenţă în 1961 la Zlatna.
Între 1957 şi 1961 am urmat cursurile Şcolii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea HUNEDOARA.
De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am lucrat ca muncitor miner la I.M.Ghe. Doja ZLATNA. Din noiembrie 1962 am lucrat ca miner la E.M. BAIA de ARIEŞ, regiunea CLUJ. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieş, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972 la Liceul Real Moldova Nouă, secţia Serală.
Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Nouă ca miner până în 15 septembrie 1968 când am fost selecţionat pentru şcoala de maiştri pe care am urmat-o şi am absolvit-o în iunie 1969.
De la 1 iulie 1969 am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980 când am fost promovat maistru principal minier subteran. Toată această perioadă, până la 1 mai 1990 când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul Întreprinderii Miniere Moldova Nouă.
În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici cu care avem doi copii:
Leonte Marius Dan născut la 2 aprilie 1968, mecanic miner subteran până în 2006, actualmente lucreză în alt domeniu, căsătorit, şi are un copil Ovidiu, născut în 1991.
Leonte Amelia Elena născută la 11 mai 1969, căsătorită, actualmente cetăţean al S.U.A., şi lucrează la Spitalul Municipal HARTFORD din Connecticut, fiind absolventă a unei facultăţi de management.
Pe tot parcursul activităţii din producţie am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent, şi sporadic în conducerea superioară. Am făcut parte în permanenţă din conducerea Casei deAjutor Reciproc din întreprindere, fiind o perioadă şi vicepreşedinte.
În permanenţă, am continuat unele activităţi extraprofesionale ca: 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „PAVEL DAN” Turda, unde am debutat cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”.
Din 1976 am devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, Cercul filatelic ,,Danubius” Moldova Nouă, unde am avut diverse funcţii de conducere, fiind evidenţiat cu Diploma cu rangul; Medalie de Argint de către asociaţie.
În perioada 1978-1982 am jucat şah prin corespondenţă la diverse turnee interne printre care şi Cupa României.
După ieşirea la pensie în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-şi poată apăra drepturile, am iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Pensionarilor „Clisura Dunării” şi apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Ambele organizaţii au fuzionat în ianuarie 1993 având o conducere unică, al cărei preşedinte am fost ales iniţial, şi reales până în prezent.
În 1994 cu ambele organizaţii am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naţional în 1994 şi reales în 1998.
La alegerile locale din 1992, am fost ales consilier independent al oraşului Moldova Nouă, şi apoi consilier judeţean independent pentru judeţul Caraş-Severin. Actualmente nu fac parte din nici un partid politic. Sunt membru al Alianţei pentru Pace din România filiala Caraş-Severin. Colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia Club Reşiţa. Mai sunt membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură Bucureşti, unde este preşedinte profesorul Claudiu VODĂ, cunoscut autor de lucrări ştiinţifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost şi sunt fotograf amator, iniţiind şi organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziţia Fotografică „Bătrânii noştri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.
Am reuşit să-mi tipăresc creaţiile începând cu anul 1999 astfel;
• 1999 - a apărut placheta ,,Alb negru’’ (volum de poezii)
• 2000 - a apărut placheta ,,Nostalgii’’ (volum de poezii)
• 2001 - a apărut placheta ,,Valenţe medii’’ (volum de poezii)
• 2001 - a apărut placheta ,,Reverii adverse’’ (volum de poezii)
• 2002 - a apărut volumul ,,Meditaţii admise’’
• 2004 - a apărut volumul ,,Apogeul metaforic’’
• 2006 - a apărut volumul ,,Agate magice’’
• 2006 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Spiralele vieţii
• 2007 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Drumurile vieţii
- 2008 – selecţionat în volumul antologic; Freamăt de dor la Editura 3D.
- 2008 iniţiază apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Mirajele vieţii, care va apare la Suceava.
- a apărut volumul Mirajele albastre 2008
Începând cu anul 1999 participă la toate ediţiile Zilelor Culturii la Moldova Nouă, prezentându-şi volumele tipărite publicului larg, dar şi invitaţilor acestor manifestări anuale.
În 08 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneşti, judeţul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al acestei comune.
În februarie 2002 am fost invitat de către regretatul poet Ion CHICHERE, la Cenaclul Semenicul din Reşiţa, unde am susţinut o seară de poezie împreună cu membrii acestui cenaclu.
Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reşiţa, în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor, ca şi a tuturor persoanelor unde am avut diverse funcţii de conducere, fiind evidenţiat cu Diploma cu rangul; Medalie de Argint de către asociaţie.
În perioada 1978-1982 am jucat şah prin corespondenţă la diverse turnee interne printre care şi Cupa României.
După ieşirea la pensie în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-şi poată apăra drepturile, am iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Pensionarilor „Clisura Dunării” şi apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Ambele organizaţii au fuzionat în ianuarie 1993 având o conducere unică, al cărei preşedinte am fost ales iniţial, şi reales până în prezent.
În 1994 cu ambele organizaţii am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naţional în 1994 şi reales în 1998.
La alegerile locale din 1992, am fost ales consilier independent al oraşului Moldova Nouă, şi apoi consilier judeţean independent pentru judeţul Caraş-Severin. Actualmente nu fac parte din nici un partid politic. Sunt membru al Alianţei pentru Pace din România filiala Caraş-Severin. Colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia Club Reşiţa. Mai sunt membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură Bucureşti, unde este preşedinte profesorul Claudiu VODĂ, cunoscut autor de lucrări ştiinţifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost şi sunt fotograf amator, iniţiind şi organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziţia Fotografică „Bătrânii noştri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.
Am reuşit să-mi tipăresc creaţiile începând cu anul 1999 astfel;
• 1999 - a apărut placheta ,,Alb negru’’ (volum de poezii)
• 2000 - a apărut placheta ,,Nostalgii’’ (volum de poezii)
• 2001 - a apărut placheta ,,Valenţe medii’’ (volum de poezii)
• 2001 - a apărut placheta ,,Reverii adverse’’ (volum de poezii)
• 2002 - a apărut volumul ,,Meditaţii admise’’
• 2004 - a apărut volumul ,,Apogeul metaforic’’
• 2006 - a apărut volumul ,,Agate magice’’
• 2006 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Spiralele vieţii
• 2007 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Drumurile vieţii
- 2008 – selecţionat în volumul antologic; Freamăt de dor la Editura 3D.
- 2008 iniţiază apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Mirajele vieţii, care va apare la Suceava.
- a apărut volumul Mirajele albastre 2008
Începând cu anul 1999 participă la toate ediţiile Zilelor Culturii la Moldova Nouă, prezentându-şi volumele tipărite publicului larg, dar şi invitaţilor acestor manifestări anuale.
În 08 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneşti, judeţul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al acestei comune.
În februarie 2002 am fost invitat de către regretatul poet Ion CHICHERE, la Cenaclul Semenicul din Reşiţa, unde am susţinut o seară de poezie împreună cu membrii acestui cenaclu.
Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reşiţa, în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor, ca şi a tuturor persoanelor defavorizate. De asemenea colaborez şi la postul de radio Timişoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.
Am colaborat şi la ziarul „POŞTAŞUL” cât şi la alte publicaţii.
Întrând în rândul NET-iştilor, activitatea mea a fost mult uşurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar şi încurajarea celorlalţi autori tineri, şi mai puţin tineri, căutând să le promovez creaţiile pe diverse site-uri, dar şi prin volumele antologice menţionate.

[Mihai LEONTE]

Genealogia lui Mihai LEONTE, completări la biografie

Sunt născut în zodia Capricornului, iar după zodiacul chinezesc sub semnul Dragonului de Metal. Aceste semne zodiacale mi-au purtat noroc până în prezent, şi se pare că m-au plasat pe o linie a vieţii destul de favorabilă. Provin dintr-o familie de ţărani autentici din acel sat Petia, prin care trece un pârâu liniştit denumit simplu: Ciofu.
Bunicii mei dinspre tată se numeau Domnica şi Gheorghe LEONTE. Nu deţin alte date despre dumnealor. Tatăl meu Vasile LEONTE născut la 3 februarie 1917 şi decedat la 29 aprilie 1987, mai avea încă 6 fraţi. După datele care le deţin ei erau; Ana, Elena, Paraschiva, Dumitru, Ioan şi Mariţa.
Ana a fost căsătorită cu Gavril IACOB, de profesie mecanic la o moară din Fălticeni.
Elena, căsătorită în satul Hârtop cu Neculai Vasilache. Satul Hârtop este vecin cu satul nostru Petia. Tot la Hârtop s-a căsătorit şi mătuşa Mariţa, sora cea mai mică a tatei, căsătorită cu Ilie MITREA. Paraschiva, adică mătuşa Chiţa, cum i se zicea, a fost căsătorită cu Moş Neculai TĂNASĂ, un gospodar deosebit, cu multe hectare de pământ şi multe oi. Tata lui moş Neculai, era moş Lixandru unul dintre cei mai vestiţi ciobani ai locului. Fratele tatei Dumitru a murit cam timpuriu, şi nu prea am amintiri despre dumnealui. Cel mai apropiat mie, a fost unchiul meu Ioan LEONTE, născut la 21 septembrie 1923 şi decedat la 26 mai 1991, căruia toţi îi spuneau Nicuţă, fiind cel mai mic dintre băieţi. Moş Nicuţă a făcut armata la jandarmi, şi apoi a lucrat în miliţie până prin 1953, de unde a fost trimis la munca de jos, la Fabrica de sticlă Turda. Pot spune fără să greşesc ca era cel mai şcolit dintre toţi ai familie LEONTE. Dumnealui mi-a insuflat în pemanenţă dorinţa de a şti cât mai mult. Revenind la tatăl meu ştiu că era un om simplu, adică avea 7 clase făcute în perioada interbelică, dar ştia să scrie la maşina de scris, şi datorită acestui fapt a îndeplinit foarte mulţi ani funcţia de contabil(socotitor) la C.A.P.-ul din comuna noastră Buneşti.
Bunicii dinspre mamă ştiu doar că se numeau Ioana şi Gavril CONDURACHE. Pe bunica Ioana am prins-o în viaţă cât de cât, dar n-am apucat să mă bucur prea mult de dragostea ei pe care o simţeam la acea vârstă atât de fragedă pentru mine. Simţeam ceva atât de plin când mă aflam lângă acea fiinţă încât mi-a dat putere mult mai târziu. Despre mama mea Jăniţa-Elena CONDURACHE, născută la 7 august 1919 şi decedata la 23 mai 1943 nu prea am ce spune, fiindcă nici nu ştiu prea multe despre dumneaei. Mama a mai avut încă 5 fraţi. Maria născută în anul 1911 şi decedată la 23 martie 1946, căsătorită în satul Rădăşeni cu Toader SANDU, cu care a avut 3 copii; Constantin născut la 21 mai 1926 şi decedat la 9 octombrie 1951, Ana născută la 5 ianuarie 1928, căsătorită cu Toader TUDOSE, nu a avut copii. Elena, născută la 28 septembrie 1929, căsătorită cu Constantin ANDRIEŞ cu care a avut 4 copii; Mariana, Ionel, Viorica şi Adrian. Elena ANDRIEŞ fiind cunoscută ca poeta de la Rădăşeni.
Ioan CONDURACHE fratele mai mare al mamei a fost căsătorit de 2 ori, având din prima căsătorie un fiu; Gheorghe CONDURACHE. Mătuşa Nastasia, născută la 18 martie 1914, şi decedată în 3 martie 1992, sora mamei a fost căsătorită în satul Unceşti cu Toader DEDIU, care a murit pe front în al doilea război mondial, cu care a avut 4 copii; Eleonora, născută la 1 decembrie 1935 şi decedată la 7 august 2001. Nicolai DEDIU, născut la 23 noiembrie 1937 şi decedat la 1 ianuarie 2004. Vasile DEDIU, decedat, despre care nu deţin mai multe date. Maria DEDIU, născută la 11 septembrie 1943. Mătuşa Zamfira, sora mamei a murit de tânără. Moş Ştefan CONDURACHE, născut la 5 septembrie 1921 decedat la 23 septembrie 1992, a fost căsătorit cu Mariţa BUCĂTARU, cu care a avut 3 copii; Felicia, născută la 23 septembrie 1948 decedată cam pe la 10 ani. Miluţă, născut la 20 octombrie 1951 şi Dănuţ, născut la 1 noiembrie 1958, căsătorit cu Viorica PĂIUŞ, născută la 1 martie 1961, având la rândul său 3 copii; Gavril, Anca Mihaela si Ştefan.
Pentru conformitate semnez cu numele întreg; LEONTE Mihai, născut la 19 ianuarie 1941, în satul Petia, comuna Buneşti, judeţul Suceava, ţara România.

[Mihai LEONTE]

ÎMI REPROŞEZ MIE!!!

Sunt mândru că am izbutit să trec prin viaţă într-un mod cât se putut cu demnitate. Este adevărat că în cultura mea sunt destule carenţe. Dar mă întreb, şi întreb câţi sunt acei care stăpânesc o cantitate suficientă de cultură? M-am străduit să merg înainte, prin toate câte au fost. Bune şi rele, greutăţi sau bucurii. Poate nu am făcut suficient. Aici intervine o latură ceva mai dificilă de analizat. Întrebaţi-i pe cei care au avut totul şi n-au realizat nimic. Dacă toţi ar fi încercat să facă ceva util, azi omenirea ar fi mult mai departe. Sunt destul de mulţi care aşteaptă să li se dea totul, dar nu dau societăţii nimic în schimb. Am avut şi voi avea respect pentru cei care şi-au înfruntat destinul mergând înainte prin cele mai mari şi multe greutăţi. Acei care au crescut sumedenie de copii. Acei care se încăpăţânează să trăiască în cele mai izolate locuri, în sate uitate de lume, crescând vite şi alte animale. Adunând iarba fir cu fir pentru asigurarea hranei pentru aceste animale pe timpul iernii. Acei oameni care au rămas în satele lor acolo unde nu ajunsese agricultura aşa zisă socialistă. Sper că în mare parte mi-am făcut datoria faţă de semenii mei şi faţă de societate. Că nu am făcut mult mai mult, mă consider vinovat pentru că nu am avut destulă înţelepciune pentru a face mai mult. Nu aş fi eu primul dezamăgit şi nici ultimul. Ilustrul savant şi creator Leonardo da Vinci(1452 - 1519) spunea că este nemulţumit de tot ce a făcut, căci considera că nu a făcut suficient. Câţi oameni ca Leonardo da Vinci, recunosc faptul că au realizat prea puţin pentru umanitate?

Aceasta postare a fost editata de Mihai LEONTE: 30 July 2008 - 06:55 AM

[Mihai LEONTE]

Amintiri, amintiri...

- Din anii când terminasem profesionala îmi amintesc cu plăcere scrierile din presa vremii, când citeam cu admiraţie poeziile debutantului pe atunci Adrian Păunescu şi tabletele de scriitor ale matusalemului poeziei româneşti Tudor Arghezi. Astăzi când aud de Sânziana Pop, directorul unei reviste tot atât de curajoase ca şi articolele scrise despre minerii din Leşul Ursului, îmi retrăiesc tinereţea acelor momente care mi-au rămas neşterse în memorie după aproape cinci decenii.
Îmi amintesc cu tristeţe, când copil fiind, prin clasa a treia, am găsit aruncate într-o grădină mai multe cărţi, printre care ,,Cimiliturile românilor’’ de Artur Gorovei. Bucuros am început să le citesc cu glas tare. Mama vitregă m-a auzit şi când a văzut cartea mi-a luat-o din mână şi când a văzut cine este autorul a aruncat-o direct în focul din sobă, şi mi-a înterzis să mai spun cuiva despre carte. Era timpul când se prea mărea sovietismul şi stalinismul, pentru acele vremuri singura cultură admisă era cea sovietică.
Păstrez în sufletul meu chipul unui om deosebit, care a fost dirigintele clasei noastre de mineri timp de patru ani, până la absolvirea şcolii profesionale de ucenici Zlatna. Acest personaj a fost profesorul Nicolae Florea, care ne preda desenul tehnic. Acest pedagog vorbea cu toţi elevii ca un adevărat părinte. Pentru dumnealui toţi eram egali. Nimeni nu era mai prejos sau mai presus de cât colegul său. Notele dumnealui le dădea numai după ce ne spunea ce am greşit. Întotdeauna ne scotea în evidenţă calităţile şi nu defectele. Toţi eram buni, frumoşi, cuminţi. După câte vedeam noi părea mai intransigent cu proprii lui copii.
Amintiri frumoase păstrez şi despre alte cadre didactice din acei ani de profesională, căci toţi, elevi, profesori, ingineri, maiştri, pedagogi formam o familie cu aproape 500 membri. Vorbind despre pedagogi nu vreau să trec peste timpul petrecut în practică la mina Izvorul Ampoiului. După orele de practică eram cazaţi la un frumos castel proprietate a familiei Albini(astăzi ajuns în paragină), proprietari de mine din Munţii Apuseni. Castelul avea multe camere cu pereţii în ,,calcio vecchio’’ vopsiţi în alb, ca şi uşile şi ferestrele. Zona unde era amplasat castelul era extrem frumoasă şi liniştită, căci Ampoiul care curgea la câteva sute de metri mai jos îşi trimitea şuşotitul în permanenţă până la noi. Aici am avut parte de o supraveghere din partea unui personal deosebit în persoana inginerului miner Hossu şi a soţiei sale, care era pedagoga noastră. Această familie nu avea copii şi ne înconjura pe noi elevii ucenici cu foarte multă dragoste, îndemnându-ne să citim, să cântăm, lăsându-ne o aparentă libertate binefăcătoare pentru noi şi niciodată nu am avut incidente sau probleme deosebite de disciplină. Aceşti oameni au fost minunaţi şi noi îi respectam iubindu-i aşa cum înţelegeam noi atunci.
Pentru mulţi din cei care vor citi aceste rânduri se vor întreba ce înseamnă o şcoală profesională? Ei bine, din acest gen de şcoală au ieşit mulţi meseriaşi care mai târziu au schimbat faţa României de după cel al doilea război mondial. La şcoala din Zlatna învăţau peste 400 elevi ucenici, primind aici mâncare şi haine pentru a învăţa o meserie, începând cu minerii, meseria de bază, dulgheri, zidari, mecanici, electricieni, toate având legătură cu mineritul. La Zlatna s-a creat un fel de obicei prin care ucenicii puteau urma şi cursurile liceului, ceea ce a făcut ca mulţi să aibă o rampă de lansare mult mai uşoară de a ajunge la o facultate mai repede. Alţii au ajuns în domeniul lor buni meseriaşi, devenind apoi maiştri, cazul meu. Mă număram printre cei care nu aveam 7 clase, am fost ajutat să termin ultima clasă elementară pentru a putea urma liceul mai târziu, ceea ce s-a şi întâmplat în anii următori. Şcoala avea o bibliotecă destul de consistentă, dar vecini cu şcoala era şi biblioteca oraşului. Timp de citit aveam suficient, îţi trebuia doar dorinţa de a citi pentru a descoperi lumea literelor scrise. Aici mi-am desăvârşit cunoaşterea marilor scriitori români, şi universali. În şcoala elementară din Buneştii natali citisem pe Creangă, Sadoveanu, sau alţi scriitori acceptaţi la acea vreme. Cum lucrasem şi în Ploieşti frecventasem şi biblioteca rafinăriei unde lucram, dar şi biblioteca centrală din acest mare oraş, astfel că începusem să aleg lecturile pentru a-mi întregi cultura. Nu pot spune că nu solicitam şi sprijin de la profesori sau chiar de la bibliotecari. Fiind avid de a citi cât mai mult, uneori nu găseam cartea cea mai bună sau trebuia din motive politice să-ţi însuşeşti literatura sovietică. Până pe la începutul anilor ’60, când a început o oarecare deschidere spre alte scrieri mult mai puţin îndoctrinate.

Fisiere atasate

•  Trandafirul_galben.jpg (42.25K)
  Number of downloads: 7

[Mihai LEONTE]

PSALMUL CREDINŢEI MELE.

Doamne când voi ajunge în faţa TA, eu fiul TĂU Mihai să mă judeci, să nu mă întrebi dacă am crezut în TINE? TU ştii prea bine că am crezut în puterea TA, căci mi-ai fost întotdeauna pavăză şi sfătuitor, altfel n-aş fi putut ajunge să merg până aici.
Când eram singur, foarte singur, doar Tu mi-ai fost alături întărindu-mi credinţa. Ştiu că sufletul curat al mamei, TE-A rugat să nu mă laşi în braţele deznădejdii. M-ai pus la încercări pentru a vedea cât sunt de slab, dar nu m-ai lăsat să cad.
Mi-ai dăruit putere şi mi-ai luminat calea, arătându-mi drumul pe care să merg. Întotdeauna TE-AM ascultat cu o evlavie ascunsă, fără să mă arăt semenilor. Atunci când am putut ŢI- am ridicat rugi şi TE- am slăvit. Am greşit, dar TU ca un TATĂ iubitor m-ai iertat, şi iarăşi m-ai îndrumat spre lucrurile bune. Pentru asta sunt foarte fericit.
ÎŢI MULŢUMESC DOAMNE CĂ M-AI ÎNŢELES. EU AM CREZUT ÎN TINE. CEI CARE CRED ÎN TINE VOR AVEA PAZA TA. APĂRĂ-MĂ DOAMNE PÂNĂ LA CAPĂT, PE MINE ŞI PE URMAŞII URMAŞILOR MEI. AMIN.

[puiu.t]

superb!
parca ai fi, eu
exact asta simt si eu in inima mea

[Mihai LEONTE]

AŞTEPT

Aştept să vină zorile,
Să văd cerul limpede senin,
Să-ţi ofer toate florile,
Să ştim mereu că ne iubim.

Mă voi pierde în amurg,
Să revăd cerul înstelat,
Să aud buciumul prelung,
Să stau cu tine îmbrăţişat.

Te înconjur toata în privire,
Îţi trimit gânduri curate,
Îţi dăruiesc a mea iubire,
Dar tu eşti aşa departe!

[vaca_cu_cabina]

Mihaitza, tu ai talent, pe bune ! Serios. Bvo :*