[candela]

Dacã ai dragoste, nu gândesti rãu de fratele teãu . Pe un ucenic predispus saã gândeascã rãu de fratele saãu si saã-la judece, peãrintele duhovnic îla povãtuia astfel: „… cu adevãrat, fiule, te-nseli si-ti pierzi sufletul, de vreme ce nu stie nimeni ce este în om, decâte duhul care este într-însul. Cãci de multe ori unii fac înaintea oamenilor fapte rele, iar în tainã se pocãiesc înaintea lui Dumnezeu. peãcatul îla vedem, dar pocãinta si faptele cele bune, pe care le-au fãcut, numai Dumnezeu le stie. Pentru asta, si cu ochii de vei vedea pe om peãcãtuind, nici câte de putin nu-la judeca pe el, cãci numai Unul Dumnezeu este Judecãtor. Cã tot omul ce judecã pe altcineva, se aflã ca un antihrist, de vreme ce la-a rãpit dregãtoria si stãpeânirea ce I-a dat Tatãla, fãcându-se el judecãtor mai înainte de deânsul”. De obicei, în gând, omul peãcãtos pune pe seama altora patimile pe care le are el însusi. La fel, omul virtuos, pune pe seama altora virtutile pe care le are. Povesteste un întelept cã pe laângã un om care stãtea pe marginea drumului au trecut alti trei oameni. Primul a zis în sinea lui: „Acesta-i desfrânat, asteaptã o prostituatã”. Al doilea a zis: „Acesta-i un hot, asteaptã saã dea lovitura”. Al treilea a zis: „… Iatã … si aici, la marginea drumului, se poate ruga omul”. Fiecare sa-a exprimat în gând, pe sine. Cel cu dragostea în suflet, nu gândeste rãu.

Nota: A consemnat Pr.Petru Craciun , consilier asistenta sociala

Aceasta postare a fost editata de candela: 22 August 2005 - 07:28 PM