[candela]

Relatia Suedia - UE in viziunea unui functionar suedez de la Bruxelles

Mose Apelblat*

CONFORM UNUI SONDAJ de opinie al UE - asa numitul “eurobarometru” - atitudinea fata de UE in Suedia este mai negativa decat in multe alte tari membre. In medie, peste jumatate din toti cetatenii UE considera ca tarile lor au avut de castigat de pe urma calitatii de membru. In Suedia numai o treime din cetateni sunt de aceasta parere.

Cei mai multi isi aduc aminte cu siguranta ca referendumul din 1994 privind prezenta Suediei in UE a fost aprobat la limita (52 % au spus da). La urmatorul referendum, cel asupra Euro, o mai mare majoritate (56%) a spus nu. De-a lungul anilor, procentul celor care agreeaza UE a crescut usor, dar parerile sunt impartite si urmeaza o anumita proiectie geografica.

La referendumul privind Euro sustinatorii au promis reducerea somajului si crestere economica daca Suedia intra in uniunea monetara. Opozantii au zugravit un tablou economic amenintator. In realitate, economistii nu sa-au putut pune de acord asupra a ceea ce ar fi mai bine pentru Suedia in viitor. Cei mai multi care au votat “nu” au facut-o pentru ca…nu se simteau “europeni”.


In ciuda globalizarii, multi se agata inca strans de ambele margini ale scarii ideologice a unui stat national demodat. De curand, ambasadorul Suediei in Germania, Carl Tham, declara ca suedezii nu ar fi votat “da” pentru UE daca ar fi inteles amenintarea la adresa bunastarii lor, pe care o implica apartenenta la uniune.

Dar principala amenintare impotriva locurilor de munca si a bunastarii vine nu din apartenenta la UE, ci din delocalizarea productiei catre tari cu salarii mici, din alte parti ale lumii. Uniunea, dimpotriva, poate fi considerata ca o contrapondere la globalizarea necontrolata si denaturarile acesteia, intr-o economie de piata dezordonata.

Prin articolul sau, Carl Tham contribuie la raspandirea unor reprezentari exagerate, cum ca slujbele sunt amenintate de forta de munca din est. sa-a uitat ca Suedia a fost un suporter zelos al intrarii in UE a vecinilor nostri din jurul Marii Baltice. Comertul dintre Suedia si noile state membre va creste si aceasta va stimula si cresterea economica.

Marele paradox in atitudinea suedeza fata de UE este ca cei care locuiesc in zonele slab populate din Norrland, si care au primit cel mai mare sprijin comunitar, sunt cei mai potrivnici. Contrar a ceea ce cred multi, indiferent din ce tabara, nu starea economiei este, prin urmare, cea care determina atitudinea.

Este vorba mai degraba de atitudinile noastre fata de liderii politici de la Stoccaholm si Bruxelles. Daca te simti departe de culoarele puterii din Stoccaholm, cu atat mai departe te simti de labirintul comunitar de la Bruxelles. In Suedia, numai o treime din cetateni are increrdere in UE. Slaba consolare, daca ne gandim ca increderea in partidele politice este si mai scazuta.

De ce anumite institutii sunt considerate mai de incredere decat altele, este greu de explicat. O majoritate coplesitoare a suedezilor are incredre in ONU, in ciuda esecurilor acesteia in mai multe conflicte internationale, incepand din Congo (1960), pana in Bosnia si Ruanda din anii ’90 sau Iraca si Sudan (Dharfur) in ultimii ani. Avem, oare, incredere in capacitatea ONU de a rezolva conflicte doar pentru ca un suedez, Dag Hammarscajold, a fost secretar general?

Pentru o mare majoritate a suedezilor, UE inseamna libertatea de a calatori, de a studia si de a munci oriunde in Europa. Pentru a fi consecventi, trebuie sa presupunem ca ei accepta ca cetateni din alte tari membre sa aiba acelasi drept de a veni in Suedia. Prin calitatea de membru depasim conditia noastra de outsider si prejudecatile noastre fata de altii. Incepem sa consideram celelalte tari ca egale cu a noastra.

Este imbucurator de constatat ca jumatate din suedezi considera Uniunea se afla “de partea pacii”. In aceasta privinta, media in celelalte tari membre este de numai 36 procente. O majoritate in Suedia considera ca UE joaca un rol pozitiv intr-o serie de probleme precum lupta impotriva terorismului si protectia mediului.

Dar atitudinea fata de UE este influentata, firesc, de alte probleme mult mai “pamantesti”. Fara discutie, cele mai importante trei chestiuni pentru Suedia, conform eurobarometrului, sunt somajul, asistenta medicala si combaterea criminalitatii.

Totusi, nu UE trebuie trasa la raspundere daca imigrantii sunt discriminati pe piata muncii, daca cozile la operatii sunt lungi, sau daca politiei ii lipsesc resursele pentru a combate criminalitatea. Tarile membre hotarasc singure asupra propriei politici a fortei de munca, aspura politicii sanatatii si politicii de combatere a criminalitatii.

Conform ultimului eurobarometru suedezii se considera relativ bine informati asupra UE si a diferitelor sale organisme. Cu atat mai surprinzator este faptul ca o treime cred ca administratia, pesonalul si cladirile ar trebui sa aiba alocate cele mai mari cheltuieli din bugetul Uniunii. De fapt, acestea reprezinta doar 5 procente din buget….

Atitudinea fata de UE este determinata de apartenenta pe care ne-o declaram: ne consideram suedezi, europeni, sau si una si alta? In fapt, circa jumatate din suedezi se considera numai suedezi. Cealalta jumatate se considera mai intai suedezi si apoi europeni. Ce se considera ca “specific suedez” in propria identitate nu rezulta din eurobarometru.

Identitatea inseamna numai faptul de a fi nascut in Suedia si de a vorbi suedeza, ori este o chestiune de mentalitate? Ne simtim noi ca niste lupi singurateci, pentru care vizitatorii din satul vecin sunt straini?

In puternicul atasament fata de identitatea nationala, suedezii nu se deosebesc prea mult de alte nationalitati care sunt mai pozitive fata de Bruxelles. In alte tari membre, sentimentul national are o motivatie evidenta in bucuria de a se fi eliberat de ocupatie in al doilea razboi mondial, sau de dominatia sovietica din timpul razboiului rece.

Deosebirea dintre Suedia si celelalte tari membre iese clar in evidenta cand se discuta despre cel mai important simbol UE: drapelul. Numai 30% din suedezi considera ca acest drapel ar trebui sa se vada pe toate cladirile oficiale, fata de media de 55% din UE. Ne-am putea intreba care ar fi motivul? In Stoccaholm drapelul se vede numai pe institutiile europene.

Noi stim ca politicienii de la Bruxelles au probleme evidente cand e vorba de a trasmite mesajul sau catre cetateni. sa-a vazut aceasta si in referendumurile din Franta si Olanda. Nici in Suedia rezultatul nu ar fi fost altul, daca sa-ar fi organizat un referendum.

Calitatea comunicarii Uniunii cu cetatenii sai nu poate fi mai buna decat continutul politicii sale. Este o politica ce serveste si trebuie sa serveasca interesul comun european. Dar noi punem adesea bete in roate integrarii europene din interese economice inguste, solutii politice desuete sau, pur si simplu, din conceptii gresite.

Un exemplu de parada in ceea ce priveste vechiul protectionism statal suedez: monopolul asupra alcoolului si farmaciilor este aparat impotriva cererii UE de a introduce aceleasi reguli in Suedia ca si in celelalte state membre. Reactia la hotararea Curtii de Justitie de la Bruxelles asupra monopolului farmaciilor a trimis un semnal clar: “UE nu trebuie sa se amestece aici!”.

Adesea se aud plangeri privind complicatele legi si reguli comunitare care nu pot fi traduse intr-o suedeza inteligibila. Dar regulile comunitare nu sunt mai complicate decat cele pe care le avem in Suedia.

O imagine distorsionata asupra UE, legata de atitudinea mai sus mentionata privind costurile administrative, este ca sa-ar deturna multe fonduri. Aproape jumatate din suedezi asociaza UE cu risipa de fonduri si birocratia. Dar realitatea este ca cea mai mare risipa de fonduri se intampla in tarile membre care administreaza 80% din buget.

In ultimul an, in cadrul Comisiei Europene sa-au introdus reguli stricte privind controlul intern al procedurilor financiare. Mai multe persoane la diferite nivele si din diferite compartimente sunt implicate in toate deciziile privind asistenta financiara, achizitiile, contractele si platile. Sistemul nu permite ca aceeasi persoana care aproba sa si plateasca fondurile de asistenta financiara.

Timpii de prelucrare poate sa-au prelungit, dar riscul unor discordante sa-a redus la minimum. UE a invatat lectia din scandalurile de la sfarsitul anilor ’90, cand toata Comisia a fost nevoita sa demisioneze.

* Mose Apelblat este functionar suedez in cadrul Comisiei Europene. Articol aparut in Dagensyheter, 04.08.2005. Traducere si adaptare de Nicusor Gliga.

[Cupidon]

ms ca ai spus :De