[Amarena]

Fraaate, las-o sa respire..
cand o sa plece si-o sa te lase, n-o sa stii ce te-a lovit. Esti prea in sufletul ei. Mai da-i pace

[fitzroy]

Alternativ, uit-o si iesi la o cafea cu rebeka: fata rabdatoare, sensibila, care te intelege si vrea sa te ajute. Pe pramatia aia mica lasa-mi-o mie. Doua case de vanzare ziceai? Suprafata, locatie, ceva poze?

[George85]

am nevoie de un psiholog ?
numai pot , si eu cateodata imi zic ca sunt prea disperat , mi-a intrat prea mult in inima , daca continui asa nu e bine ... mai ales locul de munca pe care il am ma distruge total si imi vars nervii pe ea

sa ii spun ca ma voi duce la sedinte de psiholog ? sau nu trebuie sa stie nimic

Aceasta postare a fost editata de George85: 13 July 2008 - 05:33 PM

[bridget jones]

George85, la Jul 13 2008, 06:07 PM, a spus:

imi lipseste , mie dor de ea


normal si normal trebuia sa plecam pe 15 acum ca si eu aveam liber dar ea s-a incapatanat si a plecat mai repede ....
si i-am spus sa vina acasa ca peste 1 luna plecam iar si stam 2 saptamani ..
deci ?.....

eu cred ca fata fuge de tine. si eu as fugi daca ar trebui sa stau 24 de ore din 24, in fiecare zi, cu aceiasi persoana. oricat de mult as iubi-o.
asa cum ti-au spus Diclona si Amarena: las-o sa respire, las-o SA-I FIE DOR DE TINE!

Aceasta postare a fost editata de bridget jones: 13 July 2008 - 05:40 PM

[George85]

bridget jones

Cristina (prietena mea) lucreaza in fiecare zi de la 7:00 - 14:00(15:00)
eu lucrez 1 saptamana de la 7:00 - 13:00 si cealantata saptamana de la 17:00 - 03:00 si tot asa

.... gandestete ca 1 saptamana suntem impreuna 1 saptamana nu suntem deci are liber destul , nu crezi ?
cat timp e libera saptamana in care eu sunt de noapte ii spun "dute cu preitenele in oras , mergeti distracti'va "
si ea nu vrea spune ca fara mine nu poate ....
a fost de 3-4 ori singura cu prietenele si ma tot suna si imi spunea ca nu se simte bine ca nu sunt cu ea ...apai ce mai acum ? nu ii las spatiu destul ?

Aceasta postare a fost editata de George85: 13 July 2008 - 06:20 PM

[fitzroy]

Plezneeeeeste-o!

[Amarena]

daca-i mai zici o data, te ia in serios..

eu zic, totusi, ca psihologul nu e o solutie.. deocamdata. Nu te apuca sa-i spui nimic, lasa fata in pace.

[Iuliannico]

George85, la Jul 13 2008, 05:33 PM, a spus:

am nevoie de un psiholog ?
numai pot , si eu cateodata imi zic ca sunt prea disperat , mi-a intrat prea mult in inima , daca continui asa nu e bine ... mai ales locul de munca pe care il am ma distruge total si imi vars nervii pe ea

sa ii spun ca ma voi duce la sedinte de psiholog ? sau nu trebuie sa stie nimic

Salut omule!

Am si eu aceeasi problema cu tine.
Cand citeam primele tale posturi parca ma auzeam pe mine vorbind...
Tu ce ai mai facut cu iubita ta? ca despre asta este vorba aici. Cum ai reusit sa treceti peste problema asta?

Toate cele bune Iulian

[LongDistanceRunner]

De la prea putina incredere in sine pornesc chestiile astea.Daca ati avea incredere in voi si ati vedea ca puteti fi si cu alte femei in afara de cea cu care sunteti (nu spun sa le inselati ca sa va cresteti stima de sine) nu ati mai fi asa disperati de viata si le-ati lasa sa respire.

[Iuliannico]

LongDistanceRunner, la Jun 10 2010, 03:55 PM, a spus:

De la prea putina incredere in sine pornesc chestiile astea.Daca ati avea incredere in voi si ati vedea ca puteti fi si cu alte femei in afara de cea cu care sunteti (nu spun sa le inselati ca sa va cresteti stima de sine) nu ati mai fi asa disperati de viata si le-ati lasa sa respire.

Citeam mai devreme un alt post al unei fete probleme in relatii si care a cerut sfaturi si impresii de la baieti legat de prietenul ei, iar unul dintre raspunsuri a fost foarte asemanator de ceea ce simt eu in clipa asta:

Există cam patru etape, în modul cum îmi tratez prietena:

- în prima etapă, poate spune orice, poate face orice, îi tolerez orice, încerc să mă adaptez la comportamentul ei etc.

- în a doua etapă, încep să trasez linii de demarcaţie, dacă el sau ea nu şi le trasează singură - aia, aia şi cu ailaltă, nu mai sunt dispus să le suport. Cu majoritatea, lucrurile se stabilizează aici.

- în a treia etapă, dacă el sau ea au ceva de demonstrat, ripostez fără nici un fel de menajamente. De altfel, cred că asta mă caracterizează: dacă cineva se poartă frumos, încerc să mă port şi mai frumos. Dacă se poartă urât, reuşesc întotdeauna să mă port şi mai urât. E mult mai uşor să găsesc moduri de a mă purta urât, dar e nevoie de eforturi destul de mari, ca să găsesc moduri de a mă purta frumos. Dar pentru cine merită, chiar reuşesc.

- în a patra etapă, după o îndelungată experienţă cu o anumită persoană, când ştiu la ce să mă aştept din partea ei, când sunt deja convins că şi dacă se poartă frumos, asta nu va dura mai mult de două zile, nu-i mai ofer nici o şansă. Chiar dacă mă abordează cu cele mai bune intenţii se ajunge rapid la certuri din cauza tensiunilor acumulate si o trimit la plimbare. Iar dacă nu înţelege "din prima", nu-mi trebuie mai mult de 5 minute ca să imi fac bagajele si sa plec, chiar dacă nu mi-a făcut nimic concret, în ziua respectivă. Cam ăsta e stadiul în care mă aflu cu respectiva prietenă.

M-am saturat sa ne certam non-stop, sa imi fie frica sa plec cu ea pe undeva si sa ne certam. Chiar nu a trecut cineva prin asta si ar avea niste sfaturi utile?