Prima idee tine de impactul pe care o persoana il poate avea. Un om are slabe sanse sa schimbe ceva de unul singur DAR ajutat de cei din jur, poate transforma mediul inconjurator. Totul tine de abilitati si responsabilitati. Fiecare dintre noi are de la mama natura anumite abilitati dar aceste abiltati nu sunt proiectate pentru a functiona separat ci in interdependenta. Adica in regim de 1+1=3.
A doua idee tine de folosirea surplusului cognitiv. Munca e cea mai tare distractie. Sursa cea mai sigura de fericire. Atunci cand esti implicat in ceva ce e cu adevarat aproape de sufletul tau, implicat atat de puternic incat uiti de toate... de cele mai multe ori ajungi sa fii fericit. Intri in transa. Din pacate multi nu vad asta si chemarea interna spre munca ajung sa-i duca la disperare. Se trezesc cu o groaza de timp liber la dispozitie, timp cu care nu stiu ce sa faca. Unii se aseaza in fatza televizorului si isi opresc efectiv creierul reducandu-se la a fi o leguma ce absoarbe reclame. Altii isi ineaca disperarea in alcool sau shopping. Nimeni nu poate scapa de urletul intern dupa ACTIUNE. Chemarea la a sluji e mult prea puternica.
Multi au impresia ca fericirea e adusa de bani sau de faima, de vre-un statut social. Din pacate rar se intampla asa.
Fericirea vine din multumirea sufletului nu a intelectului. Iar sufletul e multumit atunci cand se stie pe un drum corect.
Drumul e ce conteaza, nu destinatia! DRUMUL! Acum daca e sa acordam atentie la drum, trebuie sa analizam ce face drumul mai bun. Pe primul loc sunt oamenii! In ceea ce priveste oamenii, adevarata putere e puterea de a-i face pe ceilalti puternici. Cum spunea Laotzi, conducatorul adevarat e acela ce conduce invizibil iar cand lucrarea este facuta, oamenii pe care i-a condus spun "noi am facut-o".
Multi se concentreaza pe a fi "cei mai buni" sau "invulnerabili" dar asta e o reteta pentru esec pentru ca mai devreme sau mai tarziu gresesti. Nu exista om pe lume care sa nu greseasca si atunci nu mai esti cel mai bun, sau invulnerabil, diferenta dintre ce vrei sa fii si ce esti va fi atat de mare incat sigur te va face nefericit.
Mult mai intelept e sa ne concentram pe contributia pe care o avem si sa dam ce e mai bun din noi... SA DAM! Cristos recomanda ca cel ce vrea sa fie primul sa fie sluga tuturor.... ori asta e esenta contribuitei: SLUJIREA. Nu poti contribui la ceva fara a sluji si cu cat contribui mai mult cu atat slujesti mai mult cu atat esti mai aproape de Iubire (Daruire). Cu cat slujesti mai mult, cu cat te darui mai mult cu atat mori pentru tine insuti si te nasti pentru cei din jur, cu atat esti mai putin Om si mai mult Divin.
O alta idee tine de Umor. Trebuie sa invatam sa radem mai mult despre propria persoana. Toti avem momente in care ne comportam caraghios. Avem cerinte nerezonabile sau suntem prea seriosi. Spunea un Maestru ca toti debitam tampenii si asta e OK cu exceptia momentelor in care le debitam pe un ton solemn.
Ok... am batut campii destul... mai las si pe altii
Contact
Facebook
Twitter
RSS














