[candela]

Jean-Louis Tremblais, Le Figaro Magazine

ATENTATELE au vizat din nou biserici din Iraca. Cei 700.000 crestini instalati in Mesopotamia inaintea discipolilor lui Mahomed sunt in colimatorul nebunilor lui Allah.

Bombe la Bagdad? Nimic mai banal. Doar tipul tintei intrerupe monotonia comunicatelor. Sambata, 16 octombrie, cinci biserici crestine din Bagdad au fost distruse cu explozibil. Nici o victima: totul sa-a petrecut noaptea. Aceasta noua ofensiva n-a fost deci atat de mortala ca precedentul atac anticrestin: pe 1 august, la Bagdad si Mossul, teroristii au aruncat bombe la iesirea de la slujba de seara, in sase locase distincte, ucigand 10 persoane si ranind alte 55. Rezultat garantat. Crestinii locali se asteapta la o escaladare a violentei.

Caci razboiul din Iraca a trezit vechi demoni si a eliberat cele mai rele instincte.

In epoca hulitului Saddam Hussein, minoritatea crestina (700.000 persoane, 3% din populatie) a fost protejata prin Constitutia din 1970, care garanta libertatea religiei. Fondat de crestinul Michel Aflaq, partidul Baas – al lui Saddam Hussein - se voia nationalist, socialist si peste toate… laic. Logic, un numar de crestini au servit regimul iracaian, bineinteles si prima sa linie. Ne gandim in special la Tarica Aziz, fostul prim-vice-premier, sau la patriarhul caldeean Raphael Bidawid (supranumit “capelanul lui Saddam”). Asimilati invadatorului american, “nazarinenii” (cum le spun predicatorii islamisit) sunt astazi in prima linie, tapi ispasitori pentru teroristi si maniheismul lor homicid.

O biserica din anul 431

Ca intotdeauna, intoleranta se hraneste din ignoranta. Sa acuzi crestinii din Iraca de a fi vasalii Unchiului Sam, inseamna sa uiti ca tatal a trei religii, Abraham, sa-a nascut la Ur, in Caldeea (Iracaul actual), cu 1.800 de ani inainte de Hristos. Ca Bisericile din Orient sa-au inaltat in Mesopotamia cu mult inainte de nasterea lui Mahomed. Aventura lor a inceput cu Nestorie, patriarh condamnat de Conciliul de la Efes din 431 in urma unui dezacord cu privire la natura lui Hristos. Misionari pana in adancul sufletului, nestorienii au raspandit Evanghelia pana la granitele Indiei si Chinei. Subjugati de musulmani, au gasit mijlocul de a-i initia in filosofie si in medicina vechilor greci. Sub Imperiul Otoman, in 1553, ignorand proverbul “unirea face puterea”, sa-a produs o schisma: caldeenii au prefeta sa se alature Bisericii Catolice, in timp ce restul au ramas fideli traditiei (asirienii sau nestorienii).

Aceasta complexitate n-ar fi cu adevarat orientala daca n-am cita, alaturi de aceste doua Biserici, toate celelalte rituri: greco-orthodocsi, greco-catolici, armeni – ei insisi divizati intre catolici si ortodocsi -, melchiti… In spatele galcevei si disputelor, ei au trait intr-o comunitate aminata de aceeasi credinta. Aceea care le-a ajutat sa supravietuiasca sultanilor si califilor. Uneori maltratati, adesea umiliti, intotdeauna marginalizati (episodul baatist n-a fost decat o paranteza in istorie), ei au ramas totusi la principiile lor.
Insa indoiala este tot mai prezenta. Ultimele saptamani, in special dupa evenimentele din Fallujah si Najaf, au fost edificatoare: didstrugeri ale magazinelor care vand alcool (ei au monopolul) distrugeri de ferme, rapiri (sunt ostatici rentabili), fideli rascumparati sau executati.

In ciuda a toate, duminica 17 octombrie, la Bagdad, o slujba se tinea in ruinele bisericii caarrada, distrusa cu o zi inainte. Nu departe, la o biserica greco-catolica, se boteza un copil. Numele sau: Savio. Ca pe Salvatorul.

Bogdan I. Stanciu