Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
UNA DINTRE cele mai vechi manastiri din lume, Sf. Matei, se afla în zona muntoasa din nordul Iracaului, singurul ei vietuitor fiind un batrân preot ortodox. Ascunsa între piscuri, cu vedere catre dealurile din jurul vechii cetati Nineve (actualul Mosul), pare a fi ultima reduta a lumii crestine.
Aici obisnuiau sa vietuiasca sapte sute de calugari; acum a mai ramas unul, Parintele Ada Qadr al-caars. Împuţinarea calugarilor a avut loc în timp, ne spune el, însa comunitatea crestina din vale, supusa atacurilor extremistilor islamisti, se micsoreaza rapid.
Bisericile au fost bombardate, preotii rapiti iar cartierele crestine, tinta împuscaturilor si razbunarii teroristilor pe motivul ca locuitorii au aceeasi religie cu “invadatorii crestini”. Potrivit liderilor crestini, aproximativ 300.000 de credinciosi - aproape un sfert din populatie - si-au parasit caminul dupa invazia trupelor conduse de SUA.
Este prea devreme sa vorbim despre o criza umanitara, multi din comunitatea crestina, una dintre cele mai importante din Iraca, putând pleca din tara într-o maniera ordonata sau putându-se refugia în zona din nord, controlata de caurzi. În opinia liderilor crestini nu exista însa îndoieli în privinta naturii exodului.
“Este un genocid. Puteti vedea voi însiva,” afirma episcopul Putres Harbori, conducatorul comunitatii crestine din Dohuca, laânga granita cu Turcia, unde sa-au refugiat 350 de familii. Multi se tem ca stravechea comunitate din Iraca pleaca pentru totdeauna, unii ducând dorul vremurilor bune traite sub Saddam Hussein. Viata era buna atunci când Partidul Baas era la putere, spune Paul Sliwa, în vârsta de 71 de ani, una dintre cei 60.000 de crestini care au parasit Mosulul în ultimele luni.
El apartine de Biserica Asiriana, una dintre cele câteva ramuri din oras care îsi revendica o istorie înca din vremea în care Iov îi certa pe cei necredinciosi. El, sotia sa si cei cinci copii traiau împreuna cu alte 100 de familii laânga biserica saleecaa Cunta, pe malul de vest al Eufratului.
Comunitatea crestina din Iraca a obisnuit întotdeauna sa colaboreze cu cei la putere la Baghdad, mai întâi cu britanicii în anii 1920, apoi cu regimul lui Saddam, în care crestinul Tariq Aziz era unul dintre cei mai puternici lideri. Crestinii deseori furnizau servicii bune, comercializând alcool si conducând saloane de frumusete.
“Am o casa mare si doua masini,” povestea domnul Sliwa, un fost functionar guvernamental bine platit. “Nu am avut niciodata probleme.” Comunitatea crestina din Mosul a fost însa zguduita de un val de atacuri, inclusiv cinci masini-capcana detonate în apropierea bisericilor, omorând peste 20 de persoane într-o singura luna.
Pe zidurile bisericilor au aparut inscriptii anti-crestine iar în piata se vând CD-uri care incita la ura. În zonele crestine ale orasului au început atacuri armate regulate, câtiva preoti fiind rapiti si acuzati ca, fiind crestini, sunt de partea invadatorilor americani.
“Traim într-un iad,” povesteste dl Sliwa. Apoi un vecin i-a spus ca cei doi fii ai lui au fost omorâti în cel mai recent atac. “Masina fiului meu era la 300 de metri. Erau lipiti de scaune, acoperiti de saânge. Teroristii au tras în orice masina din cartier, stiind ca astfel vor omorî crestini.” Dl. Sliwa si restul familiei au fugit la Angcaawr, una dintre comunitatile crestine din nordul controlat de caurzi. În acea seara casa lor din Mosul a fost sparta si jefuita.
Relatari ca ale lui sunt frecvente în Angcaawr, unde 150 de familii se adapostesc de teroarea si teama care i-a facut sa-si paraseasca caminele din Mosul, Baghdad si Basra. Ei spun ca în spatele atacurilor sunt o serie de teroristi gen al-Qa’eda, nu fosti sustinatori ai Partidului Baas. Politia iracaiana nu poate proteja comunitatea, afirma aceste familii, iar fortele SUA intervin rareori, nedorind sa fie vazuti luând partea crestinilor si expunându-si astfel soldatii unei violente si mai mari.
Din partea lor, liderii crestini din Iraca oscileaza între a numi aceste atacuri “epurare etnica” si a afirma ca SI crestini sufera, alaturi de celelalte comunitati din Iraca.
Angcaawr, un oras cu 35.000 de locuitori, este aparat de garzi si bariere din beton. Locuitorii, alaturi de refugiati, doresc sa paraseasca tara câte mai repede, Siria, Iordania, Europa si America fiind destinatiile preferate. Saed Alexis, un întreprinzator local, afirma: “Nu e nimeni care sa nu plece din tara daca ar putea. În cinci ani nu mai ramâne nimeni.”
Bogdan Mateciuc
nu stiam mi se pare inuman ce se intampla si parca americanii sau dus acolo sa faca pace nu razboi hotii naibi ar merita sa fie pusi la zid numai tampenii au facut:Vietnam,Iugoslavia,Afganistan si acum Iraq ce mai urmeaza oare 
