[mentalica]

Miss_Nobody, la 14 March 2012 - 07:46 PM, a spus:

E mai la indemana sa judeci, desigur....

Aici te referi la cei care chiar cred asta sau e doar o figura de stil?

e mai la indemana sa Te judeci, despre asta vorbeam. Despre faptul ca te compatimesti mai tare pe tine chiar si pt un nimic, decat l-ai compatimi pe unu cu probleme mai mari.
2. Cei care chiar cred asta, dar bine... Oja e doar un exemplu abstract. : -j adica este si nu este metafora. O.o

[Lirio]

Methala, la 15 March 2012 - 02:06 PM, a spus:

e mai la indemana sa Te judeci, despre asta vorbeam. Despre faptul ca te compatimesti mai tare pe tine chiar si pt un nimic, decat l-ai compatimi pe unu cu probleme mai mari.

1. Si nu crezi ca e o problema destul de mare daca faci asta? Vreau sa spun...te judeci cu un motiv, ceva s-a intamplat de s-a ajuns aici.
N-ai idee cati dintre cei care trec prin asta se ascund; de foarte multe ori, isi reprima toate trairile astea care, pentru ei, sunt porniri de multe ori involuntare si chinuitoare, de teama ca vor fi acuzati de autocompatimirea asta despre care vorbesti tu si careia eu prefer sa ii dau numele de "depresie".

2. Ma abtin. Cine sunt eu sa stiu ce trece prin mintea unui om? Cum spuneam, avem sisteme de valori diferite.

Aceasta postare a fost editata de Miss_Nobody: 15 March 2012 - 02:19 PM

[Ruaraidh]

Methala, la 13 March 2012 - 09:10 PM, a spus:

nu stiu unde sa postez asta si nici nu vreau sa mai deschid alt topic. mi-a sarit asta in ochi asa ca postez aici. oricum, are legatura.
eu nu inteleg cum pot fi unii oameni bolnavi de te miri ce, oameni handicapati (practic... si fizic) sau cu orice alte defecte cat casa, cum pot oameni ca ei, ziceam, sa fie mai optimisti decat unii care au o viata normala. cum de nu se sinucid? cum pot sa zambeasca? CUM E POSIBIL SA FIE IMPACATI CU VIATA LOR DE CACAT, iar ceilalti se plang pt fleacuri?!? Nu pot sa inteleg... Oamenii astia "normali", dar cu "probleme", sunt tot un fel de ratati, as zice...
Si totusi... CUM???

Tot un fel de...? Care e elementul de comparatie? Oamenii bolnavi sau cu handicap (nu cumva e cam imprudent sa ii numesti ratati pentru asta)?

E chiar foarte usor de explicat. Problema trebuie privita din doua perspective, interioara si exterioara. Perspectiva interioara este a omului fata de el insusi (daca el se considera un ratat) si cea exterioara e a celorlalti fata de el (daca altii il considera asa). Insa nimeni nu va putea afirma in mod categoric ca e un ratat asa cum afirma ca e biped, pentru ca sistemele de referinta difera de la o persoana la alta, adica fiecare se evalueaza/ il evalueaza pe altul conform propriului sistem de valori.

Te poti considera un ratat conform asteptarilor tale sau altii te pot considera asa conform asteptarilor lor, care poate nu coincid deloc cu ale tale, deci nu sunt relevante. Nu exista un standard universal valabil dupa care sa fie evaluati oamenii. Iarasi te poti crede ratat intr-o perioada de depresie, pentru ca ulterior sa iti schimbi parerea. Situatia ti se poate schimba oricand sau o poti schimba tu, concret sau la nivelul perceptiei. Apar atatea variabile in problema asta. Nu iti va scrie niciodata ratat in buletin, ca o eticheta.

Ca sa intelegi complexitatea problemei e bine sa nu mai gandesti in alb si negru, generalizand. In postarea de mai sus de pilda presupui ca oamenii cu handicap au o viata de cacat, citez, in mod automat, bagandu-i in aceeasi oala indiferent de natura sau gravitatea handicapului, de nivelul de educatie, situatia materiala, personalitate etc.

Ca raspuns concret la intrebare reiau ideea de mai sus, ca fiecare isi judeca problemele in functie de propriul sistem de valori si asteptari de la persoana lui. Pentru unii e vorba de ''ratarea'' unei facultati sau profesii, pentru altii neputinta de a excela sau a avea succes intr-o pasiune, pentru altii esecul in relatii sentimentale, pentru altii neputinta de a trai dupa anumite standarde morale (daca sunt credinciosi de pilda) ETC ... Cati oameni, atatea criterii.

Prin urmare, raspunzand la tema mai larga a topicului, a fi ratat nu inseamna nimic pentru ca notiunea de ''ratat'' in sine nu denumeste ceva concret, doar o apreciere subiectiva, asa cum ai spune ''capcaun'' sau ''scorpie'', notiuni peiorative pe care fiecare le defineste cum vrea, fara sa fi existat vreodata un prototip. ''Ratat'' e un cuvant categoric, care nu admite posibilitatea ca cineva sa isi imbunatateasca situatia, deci un concept exagerat de la bun inceput.

[mentalica]

Finnian, la 16 March 2012 - 04:16 AM, a spus:

nu ziceam de aia handicapati ca-s ratati, ci de cei care nu au probleme asa grave, dar tot se plang de una, de alta. aia sunt un soi de ratati pt ca nu au capacitatea celor handicapati (in cazu' de fata) sa isi infrunte problemele (din capu' lor). da, problemele sunt subiective, dar eu cred ca se poate face si o catalogare obiectiva a lor. poate nu mereu, dar in unele situatii, da. adica poti in unele situatii sa te gandesti "uite ma, ca ala sufera mai mult decat mine, problema mea nu e asa problema daca privesc din exterior".
2. cred ca "a fi ratat" ca expresie, nu a aparut degeaba. intr-un anumit moment din zi/luna/an/viata esti ratat, dar ca poti sa iti depasesti conditia asta prin munca (munca adica sa lucrezi la psihic si pus osu' la treaba sa nu mai leneveasca), e altceva...
etc etc...

[YasmiSL]

mie mi s-a parut interesant ,
in ce conditii pot ajunge niste parinti sa-si faca copilul ratat si cit de ratati pot fi sa faca asta ??
chiar sa nu realizezi ca un copil fara rezultate pe orice plan, este defapt ratarea ta ca parinte ??

oricum e un cuvint prea dur pt a fi etichetat cineva pina mai traieste.
este ca si cind i-ai lua orice sansa de a mai face ceva indiferent de stradanie.

Aceasta postare a fost editata de YasmiSL: 16 March 2012 - 12:12 PM

[Abc2009ro]

Sentimentul de a fi ratat e dor o serie de reactii chimice in creier. De obicei aceste reactii chimice au loc atunci cand omul are anumite esecuri. Daca se poate face ca aceste reactii sa nu aiba loc, atunci nici simtirea sentimentului de ratare nu va avea loc si practic, acel om nu va fi ratat. Se poate imagina o specie extraterestra care din anumite motive nu a evoluat aceste reactii. Prin urmare, indiferent de esecurile pe care le vor avea acele fiinte, ele nu se vor simti niciodata ratate pentru ca pur si simplu reactiile nu vor avea loc.

Aceasta postare a fost editata de Def2010.ro: 16 March 2012 - 02:06 PM

[YasmiSL]

ocazional da, oricine poate avea un esec , o senzatie ca ai ratat ceva important.
insa de aici pina sa te consideri un ratat sau sa etichetezi pe cineva ca fiind ratat, e cale lunga.

numai cind esti lipsit de orice speranta poti spune ca esti ratat, adica NIMIC nu se mai poate face.

Aceasta postare a fost editata de YasmiSL: 16 March 2012 - 02:11 PM

[Athmy]

A fi ratat nu e neaparat un sentiment pe creier, ca sa zic asa, este de fapt o stare de lucruri. Cand n-ai loc de munca sau perspective, cand nu te ridici de unde ai cazut, cand esti la limita subzistentei sau traiesti pe spinarea altora, etc. Sunt multe circumstante si criterii care conduc la aceasta concluzie. Unii suntem mai mult, altii mai putin ratati, nu este un verdict total sau definitiv. Poate oricine a gustat un pic de ratare, dar si-a luat seama si a evitat pe cat posibil contactul cu ea pe viitor. Face parte din realitate si ratarea, ca atatea altele.