Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
A pune intrebari este o crima? Daca ai dubii, nu intrebarile sunt singura cale de a le lamuri?
NICI UN ALT CAPITOL din istoria omenirii nu este atat de controversat precum Holocaustul. Exista pentru fiecare epoca sau eveniment din istorie teorii diferite, iar sustinatorii lor incearca sa aduca dovezi cat mai multe pentru dezvelirea adevarului istoric.
Dintre toti, se desprinde grupul celor care pune sub semnul intrebarii Holocaustul. Acesti “sovaitori”, care se numesc revizionisti, sunt deseori atacati ca “negatori ai Holocaustului”.
Dar ce inseamna Holocaustul?
Prin Holocaust (termen grecesc insemnand „sacrificiu prin foc”), sau “soah” (cuvant ebraic pentru “catastrofa”) este inteleasa exterminarea totala a unui grup de persoane cu anumite particularitati comune - etnia. In speta, este vorba despre lichidarea cvasitotala a evreilor care au trait in zonele controlate de Germania nazista. Evenimentul este considerat unic in istorie.
Insa anumite actiuni ale autoritatilor, precum retragerea cetateniei, deportarile, incarcerarile, munca fortata – nu au fost unice in istorie si nu denota intentia de distrugere fizica a unor grupuri. O opinie larg raspandita este ca lipsirea de drepturi civile a evreilor in timpul celui de-al III-lea Reich ar fi numita “o parte a Holocaustului”. Dar, daca asta ar fi asa, atunci lipsirea de drepturi careia i-au cazut victime negrii din Africa de Sud pana la incheierea apartheid-ului, palestinienii din statul Israel si teritoriile ocupate de el, sau (in parte) afroamericanii si amerindienii din sa.U.A. pana la mijlocul sec. XX, ar trebui sa fie descrise ca parte a unui holocaust – lucru care ar nega unicitatea celui evreiesc.
Imaginea istorica a Holocaustului impotriva evreilor se sprijina pe urmatoarele fapte, considerate dovedite fara putinta de tagada:
1. Un plan din partea guvernului nazist de a extermina fizic evreii ca populatie;
2. O institutie specializata si un buget pentru aplicarea acestui plan;
3. Metode de ucidere in masa pentru aducerea la indeplinire - camerele de gazare si executiile in masa in spatele frontului din Rusia joaca un rol major;
4. Tehnici de eliminare a milioane de cadavre - crematoriile ori gropile comune.
Holocaustul este descris ca “unic” in istoria omenirii, deosebit de toate celelalte atrocitati care sa-au mai intamplat.
Ce este revizionismul?
Cuvantul “revizionism” este derivat din cuvantul latin “revidere” care inseamna a revizui. Revizuirea teoriilor istorice este un act normal. Stiinta nu are o conditie statica. Atunci cand cercetarile gasesc noi dovezi, sau cand specialistii descopera erori in vechile teorii, acestea sunt fie schimbate, fie abandonate.
Revizionistii
Revizionistii sunt de acord in privinta tratamentului injust suferit de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Regimul nazist i-a vazut ca un potential pericol, o amenintare la adresa eforturilor sale de razboi – la fel au fost vazuti germanii, italienii si japonezii in Statele Unite ale Americii in timpul conflictului. In consecinta, evreilor li sa-au anulat drepturile legale, au fost obligati sa traiasca in ghetouri, au fost pusi la munca fortata si deportati; multi au murit tragic.
Revizionistii sustin ca statul german nu a avut o politica de exterminare a poporului evreu (sau a oricarui altui popor). De asemenea, revizionistii sustin ca numarul “oficial” de 6 milioane de evrei morti este o exagerare, si de asemenea ca nu a existat nici o camera de gazare in lagarele de concentrare din Europa aflate sub control german.
Camerele “de gazare”, spun ei, au existat, insa aveau scopul dezinfectarii hainelor si a echipamentului in scopul prevenirii bolilor in lagarele de prizonieri, lagarele de munca si de concentrare, ca si pe front. Probabil din aceasta procedura a aparut mitul camerelor de gazare.
In general, revizionistii sustin ca guvernele aliate, in mod special sovieticii, au dus atat in timpul conflictului cat si dupa, o “propaganda neagra” impotriva germanilor si aliatilor lor, din 3 motive:
1. Aliatii au simtit nevoia sa justifice marile sacrificii care sa-au facut pentru a birui in doua razboaie mondiale.
2. Aliatii doreau sa distraga atentia de la propriile lor crime impotriva omenirii.
3. Aliatii aveau nevoie de justificari pentru acordurile postbelice care au dus la distrugerea industriei Germaniei, uciderea prin infometare a milioane de civili germani si pentru anexarea la Polonia si URSS a unor teritorii insumand circa 20% din totalul Germaniei antebelice. Circa 12 milioane de germani traiau aceste teritorii, mai mult de doua milioane au murit.
Cine sunt revizionistii Holocaustului?
Revizionistii nu sunt o grupare omogena din nici un punct de vedere. Printre ei se afla evrei (Josef G. Burg, Roger-Guy Dommerque, David Cole, Stephen Hayward); crestini (Germar Rudolf, Michael A. Hoffman, Robert Countess, Paul Rassinier, Ernst Zundel - in foto sus, coperta cartii sale “Chiar au murit 6 milioane?”, Serge Thion); musulmani (Ibrahim Allouch, Ahmed Rami, Roger Garaudy) si atei (Bradley Smith, Robert Faurisson).
Unii revizionisti au suferit persecutii in timpul regimului national socialist precum si internarea in lagare de concentrare (Paul Rassinier, Josef G. Burg). Altii sunt veterani al celui de-al doilea razboi mondial, din ambele tabere (Werner Rademacher, Wilhelm Stäglich, Douglas Collins). Unii sunt profesori (Robert Faurisson, Arthur R. But, Christian Lindtner, Costas Zaverdinos), medici (Wilhelm Stäglich, Robert Countess, Stephen Hayward, Herbert Tiedemann), chimisti, fizicieni si ingineri (Michael Gärtner, Germar Rudolf, Arnulf Neumaier, Friedrich Berg), istorici (Marca Weber, Robert Countess, Carlo Mattogno) sau specialisti in alte domenii (siürgen Graf).
In ce consta negarea Holocaustului?
Sase milioane?
Trebuie ca cineva sa fie considerat un “negator al Holocaustului” pentru ca nu crede ca sase milioane de evrei au fost omorati in timpul celui de-al doilea razboi mondial?
Acest numar a fost citat de Tribunalul de la Nuremberg in procesul desfasurat in 1945-1946: “politica purtata de guvernul german a dus la uciderea a sase milioane de evrei, dintre care patru milioane au fost ucisi in institutii de exterminare” (Trial of the Major War Criminals Before the International Military Tribunal (IMT “blue series”, Vol. 22, pe. 496).
Daca e asa, atunci cativa dintre cei mai mari istorici ai Holocaustului ar trebui vazuti ca fiind “negationisti”. Prof. Raul Hilberg, autorul lucrarii “Distrugerea evreilor europeni” nu acepta cifra de 6 milioane. El indica un numar de morti, pentru toate cauzele, de doar 5,1 milioane. Gerald Reitlinger, autorul “Solutiei Finale” de asemenea nu considera veridica cifra de 6 milioane, estimand ca numarul evreilor morti in timpul razboiului este de 4,6 milioane.
Libera cercetare istorica devine o crima
In mai multe tari, precum Israel, Franta, Germania, Austria si, mai nou, Romania, negarea Holocaustului e impotriva legii, iar “negatorii” sunt amendati, inchisi ori fortati la exil. Dreptul la cercetarea libera a istoriei – un loc comun atunci cand vine vorba de orice alta perioada sau eveniment istoric – dispare in situatia Holocaustului.
Multi dintre istoricii revizionisti, precum Ernst Zundel, Germar Rudolf sau David Irving, sunt acuzati de activitati criminale, crima lor constand in insasi contestarea existentei Holocaustului, asa cum este el inteles “oficial”. Istoricul Adolf Armbruster spunea ca fiecare ar trebui sa isi faca o parere proprie asupra istoriei. Dar, intr-o lume „libera” ca cea in care traim, o asemenea imprudenta poate costa scump…
Pe 9 mai 1996, ziaristul american Joseph Sobran publica in ziarul The Wanderer, un articol in favoarea revizionistului francez Roger Garaudy. Iata un pasaj semnificativ: „Daca el ar fi negat divinitatea Domnului Iisus Hristos, toata presa lumii la-ar fi aplaudat pentru remarcabila sa independenta de spirit.” Probabil acesta este unul din citatele cele mai potrivite pentru a exprima starea exacta de fapt din jurul acestei dezbateri “cu pumnul in gura”.
