Nu au oamenii destula responsabilitate incat sa se recunoasca vinovati ? De ce dau vina pe "dracu" ?
Mie personal mi se pare destul de copilaresc sa aratam cu degetul spre altceva.
Cred ca este o modalitate de a se disculpa, de a se simti "nevinovati".
Este chiar atat de greu ca noi, oamenii, sa recunoastem cand gresim?
In alta ordine de idei, nu stiu daca s-a discutat sau nu, dar ideea unui Dumnezeu care stie trecutul si viitorul presupune si ideea unui destin.
Toti crestinii pe care ii cunosc eu, cred in "destin". Problema e ca destinul presupune sa nu avem liber arbitru (nu putem alege ce vom face, alegerile ne sunt facute dinainte).
Stiu ca multi "preafericiti" si alte "minti luminate" cu galeti aurii pe cap, au incercat sa clarifice problema aceasta. Totusi, daca se stie de la inceput exact ce vom face, inseamna ca nu avem liber arbitru, ca nu avem de ales in a face rau sau bine, ca e predestinat. Practic, inseamna ca suntem marionete, pioni pentru hazul cuiva.
Cine vrea sa nege acest lucru, sa imi explice.
Un exemplu: daca in destin scrie ca voi trece prin evenimentele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, exact in aceasta ordine, timpul stiindu-se exact, ce imi confera liberul arbitru si responsabilitatea pentru faptele mele, bune sau rele ?
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
















