[Deirdre Orca]

Am fost de doua ori aproape victima. "Aproape" deoarece reactia a fost sa ma apar si sa tin cu dintii de bunurile mele. Prima oara am fugit dupa o gasca de trei indivizi, dintre care unul imi subtilizase portofelul. Am alergat dupa respectivul intr-o piata aglomerata in miezul zilei, stiam ca o sa-l prind si ca voi muri de gatul lui, dar portofelul nu i-l las . Probabil determinarea mea l-a pus pe ganduri, caci mi-am recuperat portofelul fara incidente. Nici acum nu stiu ce-a fost in capul lui cand s-a oprit (ii suflam deja in ceafa).

A doua oara am fost atacata din spate, noaptea. Am prostul obicei de a asculta muzica in casti la un volum foarte mare, asa ca n-am banuit ce se petrece. Au venit din spate, erau doi, unul a sarit la geanta, celalalt mi-a acoperit gura. Ne-am luptat timp de cateva minute, m-au tarat pe jos in timp ce eu tineam cu amandoua mainile de geanta (aveam playerul acolo, nu concepeam sa-l las ) si urlam cat ma tinea gura, ei se razboiau amandoi cu mine. Strada pustie, semi-intuneric, stiam ca nu sunt sanse sa primesc ajutor dar pur si simplu nu concepeam sa cedez. Intr-un final a trecut pe strada o masina si a oprit, iar indivizii au luat-o la goana. Interesant este ca primul meu impuls a fost (din nou ) sa fug dupa ei si sa fac razboi.

In ambele cazuri, un ciudat amestec de furie si frica. Peste care ludicitatea de a alege sa nu-ti lasi demnitatea afectata, indiferent de pret. Caci acest lucru ti se fura, nu niste amarate de lucruri!

Inca ceva: si un agresor poate fi speriat. Practic este singura arma pe care o poti avea in fata lui.

Aceasta postare a fost editata de Deirdre Orca: 04 July 2008 - 09:25 PM

[Gicugicu85]

lipsa de implicare a politiei.si in tarile in care cersetoria e interzisa ea este tolerata.