Vampire.freak, la Jun 16 2008, 02:28 PM, a spus:
Stateam si ma intrebam ce apreciati voi cel mai mult la o scriere ? Stilul sau ideea?
Ar fi ideal ca ambele sa se combine intr-un mod extraordinar si sa rezulte o carte minunata . Dar uneori nu e chiar asa. Uneori citesti o carte a carei idee este fantastica , dar din pacate, stilul lasa mult de dorit, este greoi, etc. Exista si alte carti in care ideea nu straluceste sau e banala, dar stilul este frumos si nu te lasi pana nu o termini .
Sunt curios, daca ati avea de ales una dintre ele, ce ati alege? Fara variante din alea cu "cel mai bine ar fi amandoua".
De asemenea , daca aveti si exemple de astfel de carti, aici e locul. Chiar ma intereseaza foarte mult subiectul asta si as vrea sa stiu parerea voastra.

O tema de gandire excelenta! Felicitari!
M-a amuzat pentru a concordat cu ce am scris pe un alt subiec de literatura.
As alege si eu stilul, pentru ca intr-adevar, poti transforma un subiect banal, obosit si perimat in ceva extraordinar prin maiestria scrisului. Am un exemplu edificator, cel putin pentru mine: "Castelul destinelor incrucisate" a lui Italo Calvino. Ideea foarte interesanta: povestea, sau mai bine zis, povestile din cadrul cartii sunt scrise in baza intrigilor care se nasc dintr-un joc de tarot, fiecare personaj din poveste fiind, de fapt, una dintre arcane, iar destinele singulare se leaga unele de celelalte in acest joc universal al arhetipurilor. Bun, interesant, asa-? Pacat, insa, ca stilul care nu m-a impresionat deloc, ba mai mult, m-a frustrat si m-a enervat, nu a venit in ajutorul acestei idei destul de captivante.
Pe de alta parte, cartile cu o idee remarcabila, chiar daca nu sunt scrise intr-un mod prea fericit, te fac sa reflectezi, sa gandesti, sa iti pui intrebari, sau poate, cine stie, te inspira.
Pot spune ca am extras din aceasta carte ideea, atat de seducatoare, ludica, si am aruncat pomposenia si exprimarea alambicata pana la paroxism. Oh, si e o carte atat de mica.
Oricum, trebuie sa notez ca haosul din lectura cartii avea un scop, totusi, pe care il prinzi daca ... "te prinzi" de logica povestii.
Conteaza, totusi, si daca suntem intelepti in a ne alege cartea potrivita la momentul potrivit in starea potrivita. Cine, stie, poate voi face experimentul de a mai citi o data cartea, si voi vedea daca senzatia de amar e inca valida.