[miti79]

am si eu o intrebare... Cum ar arata oare o discutie cu sotul despre sex? ce ii spui??? Ca vrei aia si aia? nu iti rade in nas? dupa ce in ziua respectiva ii arunci cu sosetele pe care le lasa pe unde apuca, in cap? e numai un exemplu... Cum sa te exteriorizezi intr-o chestie asa de personala si intima, cand stii ca dupa sex, vine o alta zi, in care nu stiu ce mai face si te scoate din minti....

[MariaB]

miti79, la Aug 9 2005, 11:31 AM, a spus:

Cum ar arata oare o discutie cu sotul despre sex? ce ii spui??? Ca vrei aia si aia? nu iti rade in  nas? Cum sa te exteriorizezi intr-o chestie asa de personala si intima...
[snapbacca]59296[/snapbacca]

Depinde mult de relatia pe care o ai cu sotul. Pentru noi este usor sa vorbim (chiar si intre ciorapi si alte asemenea).
Am insa grija sa nu il jignesc nicicum (barbatii pot fi facuti repede sa se simta jigniti, la fel de repede pe cat poate fi convins sa faca sex) pentru ca discutia nu ar mai putea continua. Adevarul poate fi spus in multe feluri.

[miti79]

poate imi dai si mie ceva sfaturi sau exemple concrete din experienta voastra.... Mie mi-e jena sa dechid subiectul fantezii sexuale cand imi vin in minte atatea situatii traite impreuna, care m-au lezat si pe care nu pot sa le uit...

[MariaB]

exemplele concrete din viata unui cuplu nu sunt de ajutor pentru alt cuplu

daca insa nu poti face sex si nu poti vorbi despre sex cu partenerul pentru ca ai amintiri care te-au lezat si peste care nu poti sa treci, inseamna ca trebuie sa vorbesti mai intai despre acestea (cu partenerul, cu preotul sau cu un psiholog) - si cat mai repede!

[Marika]

miti79, la Aug 9 2005, 11:31 AM, a spus:

am si eu o intrebare... Cum ar arata oare o discutie cu sotul despre sex? ce ii spui??? Ca vrei aia si aia? nu iti rade in  nas? dupa ce in ziua respectiva  ii arunci cu sosetele pe care le lasa pe unde apuca, in cap? e numai un exemplu... Cum sa te exteriorizezi intr-o chestie asa de personala si intima, cand stii ca dupa sex, vine o alta zi, in care nu stiu ce mai face si te scoate din minti....
[snapbacca]59296[/snapbacca]

Eu te sfatuiesc sa te eliberezi pur si simplu de toate gandurile astea...lasa-te in voia dorintelor...nu o sa-ti rada in nas, din contra, va fi placut surprins!
Nu lasa problemele cotidiene sa-ti invadeze patul! Ce va fi maine putin conteza din moment ce azi aveti ocazia sa traiti amandoi ceva placut.

miti79, la Aug 9 2005, 12:16 PM, a spus:

poate imi dai si mie ceva sfaturi sau exemple concrete din experienta  voastra.... Mie mi-e jena sa dechid subiectul fantezii sexuale cand imi vin in minte atatea situatii traite impreuna, care m-au lezat si  pe care nu pot sa le uit...
[snapbacca]59317[/snapbacca]

Postul asta nu la-am vazut cand am scris...
Cel mai bine este sa vorbesti cu partenerul tau cat de sincer poti despre ce te-a lezat! Puteti juca jocul vietii dar sunt momente in care trebuie sa va priviti cu sinceritate si sa infruntati in doi problemele fiecaruia...Ia-ti inima in dinti si vorbeste mai intai cu el despre tine...apoi despre voi! Numai asa veti stii in ce directie va indreptati ca cuplu.

[miti79]

Pai, tocmai de aceea nu pot vorbi despre lucruri mai intime, caci e respingator si cand initiez o discutie despre bani si chletuieli sau altceva mai serios. Pur si simplu refuza sa isi spuna parerea, pentru ca e duminica si nu are chef, sau alte motive. sau ne certam, pana eu o las balta, plang si sufar ca e indiferent......decat sa vorbesc singura, mai bine tac si pun la cale un divort. sau, decat sa ii spun chestii la care sa a imi rada in nas. eu nu vad bine comunicarea, pe care toata lumea o ridica in slavi.. monologul meu insa e jalnic si cicalitor. Si nicodata nu e momentul propice pentru discutii. Aflu despre ce a simtit de la prieteni sau de prin mailurile trimise, caci ne permitem sa ne citim unu altuia mesajele. si raman masca. eu nuas fi banuit ce a simtit sau ce a gandit!!! de aiai voiam un model de conversatie, ce sa fac, cum sa ma exprim, habar nu am. prefer sa tac.

[Marika]

Spune-mi-- suferi mult ca nu exista comuncare intre voi? Ca nu ajungi sa-i spui ce ti-ai dori pentru ca ti-e frica ca nu te asculta? Sau ca-ti rade in nas?

[miti79]

maricaul, toate discutiile de mai inainte (suntem de 4 ani impreuna) sa-au lasat cu lacrimi pentru mine. Tot mai nelamuriti am ramas. In urma unei discutii in are i-am spus ca suntem diferiti, eu sentimentala si el pragmatic, si am trancanit ca nebuna cateva ore, iam spus ca trebuie sa o terminam, ca asa nu merge. stii ce a facut? era si craciunul peste o zi sau doua. sa-a dus acasa, a baut vin rosu pana nu a mai putut, sa-a umflat de plans si cand am sunat sa vad ce e cu el, daca are chef sa ma vada, a venit. ne-am intalnit in oras si sa-a pus pe bocit, si pe vomitat. a zis ca ar fi baut pana cadea mort. de ce sa ramana fara iubitica? Si de atunci am zis ca suntem inseparabili. am bocit ca prostii si etc... Mai tarziu, iarasi afectata de nepasarea lui feroce, poate numai aparenta, am mai trancanit, dar degeaba. ... Nu stiu.... nu ma poate percepe, nu intelege sau nu stiu eu cat intelege din mine, sau nu stiu cat vrea sa inteleaga. Tot ce vreau e sa imi asigure confortul sufletesc. Vreau atentie, afectiune. I se pare nu stiu cum... stie toatea astea. I le-am spus si i le-am scris,dar ori uita, ori nu poate sa fie altfel. Cand are el chef de sex si mie imi arde sa ma sinucid, face tot posibilul sa obtina ce vrea si gata, se uita la televizor sau gaseste ceva ce trebuia sa faca atunci... si tandretea....? Ce sunt eu fabrica de facut sex la nevoie? la urgente??? de atatea ori poate am vrut eu si mi.am inghitit gandurile, ca sa nu ma trezesc cu o replica nesarata gen: acum ti-ai gasit si tu? Si suntem tineri, frate... mai tarziu, daca nu ma apuca nebuneala si divortez intr-o zi, ce va fi?? eu crosetez si spal vase si el joaca x si o?
nu stiu de ce scriu pe aici, ca nu se rezolva nimic. dar am nevoie de gandurile voastre si de experientele voastre....

simt ca plesnesc cand dau buluc cuvintele in mine si tac totusi, stiind ca ar gandi si nu ar spune macar, ca il toc la creier. as vrea sa stiu ce simte si ce gandeste si ce nu ii convine, dar... de unde? stiu ca nu are rost sa vin eu cu gandurile mele si sa ii inund aparenta liniste. acum, de doua zile tac. pentru ca nu pot sa ii vorbesc fara sa nu ma apuc de urlat. si mi-e sila sa ii arat ce slaba ma simt acum si cat de singura sunt. asa ca, tac. si o sa fac implozie.

[adeenaray]

crystyann, la Jun 18 2005, 08:22 PM, a spus:

haideti sa ducem discutia in alte zona mai delicate si imi cer scuze daca unora li se va parea cam "personala".....credeti ca din dragoste ati putea mima sentimentul placerii??daca il iubiti,dar are probleme,la-ati minti?sau..dimpotriva, o sa ii spuneti adevarul? daca nu va satisface ati fi in stare sa i-o marturisiti?
[snapbacca]49335[/snapbacca]

" ..sincer am mimat, si nu cred ca este pers care sa nu fi facut macar o data in viata acest lucru, dar asta sa-a intamplat de max 2 ori in 3 ani....a simtit apoi ca nu a fost pe masura..si ne-am distrat copios pe acesta tema, nu e o tragedie, daca se intampla o data la nu stiu cat timp, cu cineva pe care il ubesti, si esti de mult timp cu el, si poate, uneori, pbmele si stresul il impiedica sa fie extraordinar de fantastic de fiecare data,..se mai inampla, poate e si vina noastra.. :De ..nu??? :Pe

[MariaB]

miti79, la Aug 9 2005, 01:15 PM, a spus:

nicodata nu e momentul propice pentru discutii. [snapbacca]59328[/snapbacca]

pentru ca tot ce ii spui stie si el, dar nu stie cum sa iasa rezolve problemele

miti79, la Aug 9 2005, 01:26 PM, a spus:

toate discutiile de mai inainte sa-au lasat cu lacrimi pentru mine.

nu ma poate percepe, nu intelege sau nu stiu eu cat intelege din mine, sau nu stiu cat vrea sa inteleaga.

Cand are el chef de sex si mie imi arde sa ma sinucid, face tot posibilul sa obtina ce vrea si gata, se uita la televizor sau gaseste ceva ce trebuia sa faca atunci... si tandretea....?
[snapbacca]59331[/snapbacca]

Si eu am plans mult, dar mi-am dat seama la un moment dat ca de fapt, nu eu plangeam, ci el plangea prin ochii mei. Nu este vorba despre vreo experienta paranormala. Am simtit la un moment dat ca preiau asupra mea o tensiune care nu venea din interiorul meu pentru ca nu fusese acolo ianinte sa incepem discutia. Mi-am dat seama ca fusese in interiorul lui, iar el nu stie sa planga, sau nu are ocazia, si reuseste sa se descarce prin lacrimile mele - si se calmeaza tot mai profund pe masura ce eu ma tensionez mai mult. Am observat si ca, daca eu reusesc in momentul acele sa ma detasez de starea respectiva, pentru el incepe sa fie tot mei tensionant. De atunci nu mai plang, pentru ca imediat ce simt ca "ma apuca" incep sa caut la el motivul tensionarii (seful, mama, vecinul...), il gasesc si ii gasesc repede un remediu (de cele maimulte ori ii arat ca are dreptate, in masura in care are dreptate, si ca se poate trai in continuare ca si cand nu sa-ar fi ivit conflictul).
Barbatii sunt mult mai sensibili decat noi, dar se exteriorizeaza mult mai putin.
Am inteles asta din experienta uei colege de serviciu. Ramasese insarcinata din neglijenta, la sase ani dupa nasterea primului baiatului pe care il au impreuna. Momentul nu era deloc bun pentru ei, pentru ca aveau tensiuni in cuplu de ceva vreme. Ea a vorbit totusi cu el, pentru ca i sa-a parut normal sa o faca. El a fost continuu reticent. la-a intrebat daca sa il pastreze, amintitndu-i cat de greu i-a fost sa-la creasca pe celalalt si (atentie!) aducandu-i aminte ca nu prea a ajutat-o atunci (stateau intr-o garsoniera). Pentru ea a fost groaznic de greu. M-am straduit sa o ajut ascultand-o, pentru ca nu stiam nici eu mai mult pe atunci. Se hotarase sa renunte la copil, dar dimineata, inainte sa plece la policlinica, a simtit ca nu poate sa o faca. sa-a hotarat sa il pastreze si sa se straduiasca sa treaca peste greutati. I-a spus sotului ca pastreaza copilul, dar el nu a reactionat nicicum. Dupa cateva luni, i-a spus ca nu ar fi iertat-o daca renunta la copil. Atat, fara explicatii, fara discutii, fara sa astepte reactia ei. Intelegi ce lupta se dusese in interiorul lui? Voia copilul, dar nu avea curaj sa o spuna. Astepta ca ea sa ghiceasca dorinta lui. Daca ea ar fi vrut sa aiba cu el o discutie pe tema noului copil ar fi trebuit sa stie ca nu o putea face reprosandu-i ca nu o ajutase. Pe ea insa, asta o "durea" cel mai tare si nu a mai titnut cont de delicatetea cu care trebuie vorbit barbatului.

Trebuie sa ii vorbesti mai delicat decat astepti de la el sa faceti dragoste.

Spui ca nu prea esti dispusa mereu sa faceti dragoste atunci cand are el chef si ca el obtine totusi ceea ce doreste.
Gandeste-te ca faptul ca el obtine ceea ce doreste nu este neaparat ca sa te raneasca pe tine sau sa iti demonstreze cat este el de barbat, ci este pentru ca nu stie cum altfel sa exprime ceea ce simte pentru tine. Ajuta-la sa o faca! Poti sa incepi prin a-ti gasi rapid cheful de sex. Fa-o de cateva ori si vei vedea efectele. O sa-ti dai seama si ca nu este vorba despre autosugetie. Poate ca de aici va incepe dialogul vostru.
Succes.

si scrie-ne