[Mihai LEONTE]

VIGOARE

Cu vârful spânzurat de nori
Înfruntând nori de furtună
Privind galeş nopţile cu lună
Din inimă-i se nasc vâltori.

În noapte tulnicul voios răsună
Săpând în inimă adânci fiori
În sat şi fete şi feciori
Sunt cuprinşi de voie bună

Rămânând în mijlocul naturii
Un enorm terestru uriaş
Îl atacă valurile furtunii,
Dar el nu se retrage laş
Şi din adâncurile Genunii
El o întâmpină trufaş.

Baia de Arieş 1963

,,Iubire la prima vedere” este opera desăvârşită a naturii
Honore de BALZAC

***
DOAR PENTRU TINE

Pentru tine ce-i mai scump în lume
Aş cumpăra la orice preţ,
Fericirea mea n-ar avea nume
Şi totul mi-ar părea măreţ.

Iar tu surâzând în lumina-nserării
Timidă nu ştiu din ce motiv,
Curând poate o să mă dai uitării
Şi totuşi mi-ar părea splendid.

Dar nu uita că undeva
O inimă bate pentru tine
Cuprinsă de un dor, de ceva
Sau poate de visări senine.

Fălticeni August 1964

CU TINE

Cu tine aş vrea să mă avânt
Spre înălţimi ameţitoare,
Spre abisuri!
Din inimă să-mi zboare un cânt,
Inegalabil de frumos
Şi plin de visuri . . .

Cu tine aş vrea să mă avânt
În rotirea lentă a unui vals,
Să-mi înflorească-n inimă un gând,
Iubirii mele să-i dau glas.

Cu tine aproape lângă mine
Mă simt atât de fericit,
Văd toate lucrurile sublime.
Când nu eşti tu,
Mă simt tot necăjit.

Fălticeni August 1964

[vesperala]

ÎMI CER SCUZE...DATA NAŞTERII 19 IANUARIE 1941....din neatenţie am greşit grav....pentru a mă revanşa fac şi legătura către un loc interesant

http://www.poezii.ro...php?author=3888

Aceasta postare a fost editata de vesperala: 20 November 2006 - 07:24 PM

[Mihai LEONTE]

VALURILE IUBIRII

Am plutit pe marea fericirii
Şi mă miram cum de plutesc,
Sub cerul magic al iubirii
Pe care iată, astăzi o trăiesc.

Ne pierdeam în valuri mari
Distanţele erau aşa de mici,
Pluteam aşa de solitari
Doar noi, două bărci mici.

Zburam apoi în spaţii ireale
În dimineţi cu soare plin,
Ne atingeam braţele goale
Fără să ştim că noi plutim.

Nu ne ascundeam de lume
Care de noi era departe,
Aveam atâtea a ne spune
Pe a iubirii valuri înspumate.

Fălticeni August 1964

DEPĂRTAREA

Unde eşti iubită floare?
Te caut printre amintiri,
Să te atrag din depărtări
Cu parfum de trandafiri.

Mă uit în jur. Tu nu eşti
Cu zâmbetul încântător,
E fantastic când iubeşti,
Dar timpul este trecător!

În mine gânduri de copil
Chipul tău ţi-l înrămează,
Într-un fel foarte subtil
Cu trandafiri te încadrează.

Nişte kilometri ne despart
Dar avem o stea comună,
Tot cerul ne-a înconjurat
Cu a stelelor cunună.

Lesul Ursului!
Septembrie 1964

NOAPTE DE PRIMĂVARĂ

Trandafirii de culoare sângerii
Asemănători cu buzele fierbinţi,
Îmi creează infinite reverii
Tablouri de copii cuminţi.

Chipul tău îmi e imaculat
Stând în faţa mea în nemişcare,
Nici nu cred că e adevărat
Când eu te ştiu în depărtare.

N-am cui să spun că nu te văd
Şi dorul îmi tot dă târcoale,
Ceea ce mă face să cred
Că visurile mele vor deveni reale.

Va fi o noapte de primăvară
Plină cu muguri de răchită,
Izbucnind a vieţii comoară
Care oricum, este nesfârşită.

Petia Noiembrie 1964

[puiu.t]

fara sa fiu un specialist, fara sa am ambitii literare inalte, asternand si eu versuri pa foaia alba, iti scriu...scrierile tale acopera o perioada de timp vasta si se disting doua perioade. cele din anii '60 probabil incercarile timpurii sunt mai dinamice, mai vii, fata de ''perioada asezata'' mai profunda, mai adanca in sensuri. nu toate incercarile tale imi par reusite, ar fi si greu asta, si uneori armonia sufera, chiar daca tema e abordata corect. unele usor sugubete altele mai inclinate spre intelegere. nu am sa dau exemple spre a lasa pe fiecare sa savureze in tihna versuri frumoase. din partea mea, ai cele mai sincere felicitari!
iti ofer ceva din lirica mea, zona vesela.....
BAL SĂ FIE!

Mă-mbrac în foile de varză
Şi noaptea sunt un om de vază;
Mă-mbrac şi-n foile de ceapă,
Deci, Balul poate să înceapă …

S-au îmbrăcat cu trei mărgele,
Marchizele de Pătlăgele;
Cercei, le-atârnă doi cartofi,
Iar Von Desskultz n-are pantofi.

Bătrânul Morkov, Cardinalul,
Cu bere îşi îmbată calul;
Tânărul Rege – Dovlecel
Apare-n haine de purcel …

E foarte şic a lui codiţă,
Regina – Mamă-i beată criţă;
Orchestra suflă-n vrejuri scurte,
Ar vrea biata de ea să cânte …

Dar n-a venit, iar, Dirijorul,
Ce şi-a scrântit, pe scări, piciorul!

p.s. urasc majusculele!!!!!!!!!

Aceasta postare a fost editata de puiu.t: 21 November 2006 - 07:54 AM

[Mihai LEONTE]

puiu.t, la Nov 21 2006, 09:53 AM, a spus:

fara sa fiu un specialist, fara sa am ambitii literare inalte, asternand si eu versuri pa foaia alba, iti scriu...scrierile tale acopera o perioada de timp vasta si se disting doua perioade. cele din anii '60 probabil incercarile timpurii sunt mai dinamice, mai vii, fata de ''perioada asezata'' mai profunda, mai adanca in sensuri. nu toate incercarile tale imi par reusite, ar fi si greu asta, si uneori armonia sufera, chiar daca tema e abordata corect. unele usor sugubete altele mai inclinate spre intelegere. nu am sa dau exemple spre a lasa pe fiecare sa savureze in tihna versuri frumoase. din partea mea, ai cele mai sincere felicitari!
iti ofer ceva din lirica mea, zona vesela.....
BAL SĂ FIE!

Mă-mbrac în foile de varză
Şi noaptea sunt un om de vază;
Mă-mbrac şi-n foile de ceapă,
Deci, Balul poate să înceapă …

S-au îmbrăcat cu trei mărgele,
Marchizele de Pătlăgele;
Cercei, le-atârnă doi cartofi,
Iar Von Desskultz n-are pantofi.

Bătrânul Morkov, Cardinalul,
Cu bere îşi îmbată calul;
Tânărul Rege – Dovlecel
Apare-n haine de purcel …

E foarte şic a lui codiţă,
Regina – Mamă-i beată criţă;
Orchestra suflă-n vrejuri scurte,
Ar vrea biata de ea să cânte …

Dar n-a venit, iar, Dirijorul,
Ce şi-a scrântit, pe scări, piciorul!

p.s. urasc majusculele!!!!!!!!!

***
Distins coleg puiu.t, comentariul tau este foarte obiectiv, incat nu mai pot adauga nik!
Te invit pe site-ul; http://literatura-arta.myforum.ro/ , unde poti sa ne aduci din vreatiile tale.
Cu sincera pretuire...

[Mihai LEONTE]

PETALE DE TRANDAFIR.

Mă uit la-mprăştiatele petale
Ale trandafirului, cândva o floare,
Care a fost în mâinile tale
Privindu-le, continuă să mă-nfioare.

Mă gândesc cu câtă fină gingăşie
Le-ai sărutat, rupându-le uşor,
Strecurându-le în hârtie
Ca ele să-mi aducă al tău dor.

Când plicul l-am deschis cu grijă
M-a cucerit al rozelor miros,
Se pare că a fost surpriză
Şi le-am privit aşa sfios.

Dă-mi voie iarăşi să mă-nfior
La gândul că în suflet te doresc,
Şi-n această strofă să strecor
Sincer, eternul „TE IUBESC”.

19 ianuarie 1966

STATUIA TA

Soţiei mele Ana LEONTE

Ţi-am dăltuit statui în suflet
Acolo ai un sanctuar al tău
Piedestale cu un etern antet
Pe care le vei avea mereu.

Am adunat culori diverse
Din nesfârşitul curcubeu
Sa-ţi fac tablouri imense
Să le descriu mi-e tare greu

Nu sunt poet că scriu un vers
Sau că iubesc acum la bătrâneţe
N-am trecut destul prin univers
Mai am în suflet multă tinereţe.

În strângerea intensă de mână
Îţi simt pulsaţia febrilă
Aşteptând ca să rămână
Ca imaginea fertilă

Corpul tău vibrând de viaţă
Desigur, ca şi altădată
Privirea ta încă semeaţă
Şi mirosul ce îmbată.

24 noiembrie 2000 Moldova Veche

[Mihai LEONTE]

M A M A

În memoria veşnică a mamei mele,
Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.

Cu mâini albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.

Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.

M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.

C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe lumea ceealaltă

- ZLATNA 1958

LOCURI NATALE…

Prin umbra răchiţilor vechi,
În farmecul acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.

Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuţe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Şi parcă fantome sunt toate.

Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Şi-mi apare al vieţii tumult.

De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu ştii că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.

Şi CIOFUL pârâu mocirlos,
Ce unduieşte printre răchiţi.
Ah! Peisajul acesta frumos,
Vă rog să nu mi-l răpiţi!

Degeaba îl păstrez în amintire,
Acum privind bătrânul ARIEŞ,
Din inima plină de iubire,
Copilărie nu dispari în veci.

- TURDA 1963

COPIL FIIND

Aşa de simplu am crescut,
Am mers prin noroi şi ploaie,
Cu vânturi multe m-am bătut,
Am purtat şi pălării de paie.

Când mergeam desculţ pe jos,
Pe dealul legendarului Corb,
Totul mi se părea frumos,
Drumul cu bolovani şi colb.

Nucul bătrânului bunic,
Cetate de grauri şi cuci,
Coroană regală, trunchi unic,
Acoperit de frunze şi nuci.

Adunam în pumni pământ
Din fânaţul de pe Groapă,
Alergam chiar şi flămând
Să mă scald la Ciofu-n troacă.

Salcâmii cu ciorchini de flori,
Spre al lunii Mai sfârşit,
Livada cu privighetori
Ce cântau necontenit.

Moldova Veche 2002

[Mihai LEONTE]

REVELAŢIE PROFESIONALĂ

În liniştea eternă şi sublimă
Din frontul cu pereţii aburiţi
Ies încet minerii la lumină
Cu feţele voioase, nu par obosiţi.

Râd, glumesc fără răgaz,
Nu sunt trişti, ci veseli mereu,
Au sclipiri în ochi şi-n glas,
Ca în lumină, bucăţi de minereu.

Din adâncuri, de departe,
Pe galeriile pustii acum,
Se strecoară prin a minei noapte,
Praful de la puşcături şi fum.

************
Mihai LEONTE, prin „pana” sa, a prins tematica minieră în poezie într-un stil deosebit , plin de sensibilitate. Venind dintr-un domeniu pe care îl considerăm dur, dar atât de frumos, mineritul.

Şandor NOVĂCESCU
Subinginer miner - Moldova Nouă

MELANCOLIE

Când stau la suprafaţă
Mă cuprinde dorul,
Căci din adâncuri
Iar mă cheamă
Discret perforatorul.

Dar toate dimprejur
Natură, Soare, Apă,
Sub cerul de azur
Din priviri îmi scapă.

Aici sub razele de soare
Mă simt destul de bine
Dar totuşi dorul minei,
Nu-l completează nimeni.

1963

[Mihai LEONTE]

RENUNŢARE . . .

Las visătorul paradis
În el nu cred
În sentimente am zis
Mă pierd
Duc dragoste cu mine
Curată
Însă nu pentru tine
Niciodată
Duc dorul de la cineva
Ascuns
De durere aş striga
De ajuns.
Sufăr greutăţi enorme
Nu mi-e greu
Nu admit intime reforme
Singur eu
Te chem pe tine într-o parte
Îţi vorbesc
În tainice şoapte
Te iubesc.

4 ianuarie 1966

NU VREAU!

Nu vreau să treci sub cerul plin de stele
Cu gândul sfărâmat pentru o plăcere.

Nu-mi scoate din minte iluzia supremă
Că tu eşti muritoare, când eu te cred eternă.

Nu mă lăsa să mă înec în vise
Sau în ale gândului inedite abise.

Nu încerca să-mi cânţi o melodie
Căci voi aluneca iarăşi în reverie.

Nu-mi trebuie nimic din univers
Căci mai am încă de mers.

25 noiembrie 1966

LA ANIVERSARE
a 60 a

Moşule ce tânăr eşti
Zice cântecul aprins
Vezi că-i bine să trăieşti
Şi că dorul nu s-a stins.

La vorbe încă te simţi tare
Doar la mers mă oboseşti
Te lupţi cu viaţa în continuare
La greutăţi mai şi zâmbeşti.

Bunicule, te strigă nepoţelul
În suflet simt o bucurie
Dar în pieptu-ţi clopoţelul
Alarmă dă o sonerie.

E bine anii să-i aduni
Să râzi de tot ce-a fost
S-ajungeţi şi voi bătrâni
Îndeplinind al vieţii rost.

19 ianuarie 2001

[Mihai LEONTE]

DEPĂRTAREA

Unde eşti iubită floare?
Te caut printre amintiri,
Să te atrag din depărtări
Cu parfum de trandafiri.

Mă uit în jur. Tu nu eşti
Cu zâmbetul încântător,
E fantastic când iubeşti,
Dar timpul este trecător!

În mine gânduri de copil
Chipul tău ţi-l înrămează,
Într-un fel foarte subtil
Cu trandafiri te încadrează.

Nişte kilometri ne despart
Dar avem o stea comună,
Tot cerul ne-a înconjurat
Cu a stelelor cunună.

Lesul Ursului!
Septembrie 1964

NOAPTE DE PRIMĂVARĂ

Trandafirii de culoare sângerii
Asemănători cu buzele fierbinţi,
Îmi creează infinite reverii
Tablouri de copii cuminţi.

Chipul tău îmi e imaculat
Stând în faţa mea în nemişcare,
Nici nu cred că e adevărat
Când eu te ştiu în depărtare.

N-am cui să spun că nu te văd
Şi dorul îmi tot dă târcoale,
Ceea ce mă face să cred
Că visurile mele vor deveni reale.

Va fi o noapte de primăvară
Plină cu muguri de răchită,
Izbucnind a vieţii comoară
Care oricum, este nesfârşită.

Petia Noiembrie 1964

UN PAHAR

Toarnă-mi un pocal de iubire!
Din plinul buzelor fierbinţi,
Să-mi rămână-n amintire
Nopţile când nu eram cuminţi.

Dragoste, toarnă-mi în pahar!
Să-mi otrăvesc inima nebună,
Cu al sărutului tău dar
Oferit când eram împreună.

În suflet adu-mi fericirea!
Cu îmbrăţişarea ta caldă,
Căci tu mi-ai adus iubirea
Ce astăzi puternic mă scaldă.

Nimic nu e mai frumos
Decât ale tale mângâieri!
Şi zâmbetul tău curios
Ca seninul acelei primăveri.

Câmpia Turzii 8 noiembrie 1964