[Mihai LEONTE]

DRAGĂ CITITORULE,

Parcurgând în clipele de răgaz ceea ce am scris, îţi vei pune întrebarea firească, cine o mai fi şi ăsta?
Sigur nu am pretenţia de a fi cineva. Am fost şi am rămas un om simplu, plecat nu de la opincă, ci de la copilul desculţ, care de la Sfântul Gheorghe şi până la Ziua Crucii umblam desculţ şi eram foarte fericit că piciorul nu-mi era încorsetat de nimic.
Carte am învăţat mai mult iarna, dar ceea ce învăţam odată nu mai uitam. Nu aveam toate cărţile, dar când le găseam le citeam şi le ţineam minte. Regret că nu am ţinut un jurnal, căci acum după trecerea anilor, mi se pare că tot ce aş scrie nu ar mai fi autentic. Din poeziile scrise, acum când le-am tipărit, nu am schimbat aproape nimic. Oricine poate încerca să scrie, făcându-şi din asta un crez. Trebuie însă să citeşti mult, trebuie să cauţi mereu şi poate vei reuşi. Nu vă feriţi să scrieţi, căci scrisul rămâne un document.
Tu cititorule, gândeşte-te că propria ta conştiinţă îţi va fi întotdeauna judecătorul suprem. Sigur, cei care m-au învăţat carte nu mai sunt. Le păstrez o veşnică recunoştinţă, căci adevăratul mormânt se află în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine şi regret că nu am reuşit să vă dau mai mult.
Personal nu mă pot autodefini, pentru că nu-mi găsesc adevăratele valenţe. Din poeziile scrise unii cititori mi-au găsit faţete pe care sincer fiind, eu nu mi le-am descoperit. Să fie aceasta sclipirea diamantului neşlefuit? Singurul regret pe care îl am, este că nu mi-am folosit timpul pe care l-am avut în faţă.
Sfatul pe care îl dau celor ce vor citi scrierile mele, este să se folosească de acea sfântă trinitate: muncă, recreaţie, odihnă.
Vă doresc multă sănătate şi optimism!
Mihai LEONTE[size=2]

O, TU MINĂ ZEITATE…

O, tu mină zeitate nesătulă
Cu multe capete de galerii
Tu îţi devori fără vreo milă
Ai pământului copii.

Nu ţii cont de sentimente,
De ceea ce rămâne în urma ta
Îţi îngropi în sentimente
Pe cei ce te-au creat aşa.

Zeiţă, tu ne dai doar bogăţii
Argint, aur, diamante,
Transformate-n bijuterii
Pentru sferele înalte.

În jurul tău sunt bucurii şi jale
Având secrete ne elucidate
Din întuneric aduci lumini în cale
Dar curmi şi vieţi nevinovate.

Viaţa merge înainte
Nimeni nu o va opri cândva
Şi dacă mai sunt şi accidente,
Cine te poate condamna ?
*
EDENUL COPILĂRIEI…

Unde e pământul meu de-acasă
Prin care îmi păşteam cârlanii?
Dorul de acele vremuri mă apasă
Şi cât de repede trecură anii.

Satul meu cu largi fâneţe
Cu iarbă grasă şi cu flori
Cu oameni plini de tinereţe
Trecuţi prin vânturi şi ninsori.

În valea largă de pe GROAPĂ
Pe unde curge ŞIPOŢELUL
Acolo vitele s-adapă
Şi-nfloreşte dediţelul.

Dealul CRUCII de la noi
Carele-l urcau cu greu
Trăgeau de ele patru boi
Şi se împotmoleau mereu.

Nori sfioşi fugiţi de-acasă
Peste gura ruptă de la HALM
E imaginea cea mai frumoasă
Ce încă în suflet o mai am.

Petia iulie 1998[size=2]

Aceasta postare a fost editata de Mihai LEONTE: 14 November 2006 - 08:09 PM

[Mihai LEONTE]

REFLECŢII…

Distinsului poet Ion CHICHERE

Clopot fragil de smaragd
Cu rezonanţe în iatacuri sfinte,
Ce revin şi iar se sparg
De zidul amintirilor cuminte.

Ţăran plecat din vreme la oraş
Privind opinci în vechi fotografii
Cu ochiul dur, dar şi gingaş
Al îndepărtatei copilării.

Acum privind sicriul scăpătat
Pe gheţuşul iernii dure,
Poetul observă că a alunecat
Şi în loc de cimitir se află în pădure.

Trăind intens la cotele înalte
Luptând din greu cu viaţa şi cu versul
E normal că sufletul se-mparte
Şi tinde să cuprindă universul.

Reşiţa 11 decembrie 1999[size=2]

AMINTIRI…

Cerşetorului de la Catedrala din Reşiţa…

Plângi bătrâne, surd şi orb
Observi că n-ai ce face
Câinii tăi însoţitori îţi sorb
Paşii care merg în pace.

Unde ţi-s anii tinereţii
Când dansai cu o fetişcană
Admirându-te băieţii
Ne având de tine loc în sală.

Ţi-aduci aminte şi de şcoală
De anii zburdalnici de liceu
Când cu teamă şi sfială
Nu voiai să fi un „derbedeu”.

Tânăr fiind munceai pe rupte
Şi nu-ţi păsa de greutăţi
Acum ţi-s tâmplele cărunte
Ne mai putând citi în cărţi.

Armata te-a făcut bărbat
Căci ai rămas cu mustăcioară
Când te-ai întors din nou în sat
Însoţit de o zveltă domnişoară.

Reşiţa 20 august 2000

[Mihai LEONTE]

VIAŢA…

Viaţa este drumul lung
Cu frumuseţi ne bănuite
Doar cei puternici îl străpung
Învingând greutăţile ivite.

Viaţa e continuă mişcare
E mirosul florilor de tei,
E o stea din Carul Mare,
Contrazice-mă de vrei.

Viaţa este lupta din care
Sigur vom ieşi învinşi
Dar nu cuprinşi de întristare
Şi nici cu ochii plânşi.

Moldova Veche 8 august 2000

MĂRTURISIRE

În inimă sunt, optimist
În tot ce fac, în ceea ce scriu
Mi-e totuşi stilul pesimist
Să mă descurc vezi că nu ştiu.

Dar apropie-te de soare
Ce este-n eclipsa totală
Să facem din noaptea relativă
O nesfârşită zi de vară.

Voi crede în tot ce e viu
În flori de crin şi file de ştiinţă
Şi rândul acesta ce-ţi scriu
Va fi plin de recunoştinţă.

Mă simt entuziast din fire
Am fost şi am să fiu mereu,
Îmi arunc spre tine o privire
Sunt încântat, aşa voi fi mereu.

[Mihai LEONTE]

Mihai LEONTE şi nostalgiile tinereţii

- S-a spus în repetate rânduri că poezia nu se învaţă după un manual, ci poetul se naşte. Poetul creează opere determinate de propria existenţă (fiziologică şi socială). Volumul de poezii “Nostalgii” cuprinde creaţia din tinereţe a lui Mihai LEONTE. Fire discretă, reţinut în a-şi etala în public poezia, creaţia sa cuprinde poezii în care sunt abordate şi stilizate motive precum visul, aspiraţia spre înălţimi, încrederea în iubire, lupta necontenită cu viaţa, reflecţii pe teme existenţiale. Poeziile cuprinse în acest volum au diferite teme căci poetul nu trăieşte fenomenul poetic doar cu prilejul poeziei, ci de atâtea ori în faţa naturii care strecoară în suflet fiorul poetic, în atâtea împrejurări ale vieţii sale, când trăieşte momentele mari ale iubirii, ale visului, ale căutării şi aşa mai departe.
Se remarcă printr-un stil clar cursiv şi plăcut. Deşi autodidact, Mihai LEONTE este un poet cultivat, izbânzile sale literare fiind rodul setei sale de cultură poetică. Se observă o uşurinţă uimitoare cu care scrie versurile, fluiditatea gândului şi limpezimea vorbei, toate fiind, probabil, atributele tinereţii. O tinereţe a spiritului evident probată de luciditatea şi pasiunea cu care poetul dezbate liric viaţa.
Poezia lui Mihai LEONTE “extrage” sensuri din această lume, atât de densă prin evenimentele ei spirituale.
În oraşul Moldova Nouă Mihai LEONTE este o prezenţă veşnic în căutare, ale cărui iniţiative insolite dau relief prezentului cultural.

Profesor Camelia STOICEVICI

TOTUL PENTRU TINE!

Ce am în suflet îţi dăruiesc
Sentimente mari , iubire,
Succese-n viaţă-ţi doresc
Bucurii şi fericire.

De-aş putea şi universul
Cu tine să-l împart în două
Dar nu. Căci nu ştiu mersul,
Mi-e frică. Dar cu stele n-o să plouă.

Sisteme solare, galaxii întregi
Ţi-aş dărui de aş putea,
Ţi-aş cere o clipă să mă înţelegi
Dar ştiu precis că nu vei vrea.

Tot aurul din lume, briliante,
Împreună cu celebrul Koh-I-Noor
Toate gândirile-nalte,
Din trecut, prezent şi viitor.

Dar, dă-mi în schimb noţiunea
Că timpul poate să stea în loc,
În sens invers să meargă lumea
Şi inima să-mi scot din foc.

Baia de Arieş 1964

BĂRBĂŢIE

Mă prinde din urmă cu paşi măsuraţi
Un vânt, o briză de mare sau de munte
Uşor se apropie, arbori nu vă legănaţi!
Toate vor trece. Sunt chestiuni mărunte.

Tulpinile voastre în infinit înălţătoare coloane
Rezistă tentaţiilor trecătoare de învinge,
A vântului aprig duşman rădăcinile filoane
Vă întreţin tăria şi nu vă lasă a plânge.

Ce forţă miraculoasă ascunde subsolul?
Ne dezlegate taine, enigme dominante,
Dar pe zi ce trece o somitate ,Omul
Le transformă-n realităţi pregnante.

Nu ZEUS personalitate legendară
A făcut minuni pe mica Terră, în Univers,
Ci Omul cu mintea lui sprinţară
Enigmele le-a dezlegat, le-a şters.

Ploieşti iunie 1966

[--------------]

Draga mihai leonte mie poeziile tale imi miros a Bumbesti-Livezeni.
N-are importanta ce spun, nu-s critic literar.
Nu deschide mai multe topicuri ca sa postezi o poezie. Scrie-le in topicul deschis initial.
Ceau.

[Mihai LEONTE]

mareexecutor, la Nov 16 2006, 12:59 AM, a spus:

Draga mihai leonte mie poeziile tale imi miros a Bumbesti-Livezeni.
N-are importanta ce spun, nu-s critic literar.
Nu deschide mai multe topicuri ca sa postezi o poezie. Scrie-le in topicul deschis initial.
Ceau.

OK! Am inteles mesajul si ma voi conforma partial. fiindca topicul deschis reprezinta de fapt o placheta tiparita. Cat despre Bumbesti-Livezeni, se poate spune si asa. Nu pot pune viata mea in discotecile de acum.
Distinsii mei colegi, scrisul e pentru toata lumea. Eu respect pe toti cei care scriu. E foarte bine ca ai facut o remarca, pentru care iti multumesc. Te astept, si va astept si cu alte comentarii.

[vesperala]

scrisul este pentru toţi...poezia e scrisă doar de cei aleşi, cum bine zici...poezia nu e doar o desfăşurare de idei, ci , mai ales...una de sentimente...aici lipsesc, dar nu-i neapărat vina celui ce scrievârsta la care scrii...el le-a scris din câte văd la 23 ani, ceea ce în acea vreme era de fapt foarte devreme şi cred aşa cum spune big defender undeva pe aici...inima lui era perfectă....nu răzbate nimic de aici.



mă dezamăgeste tonul executorului, intoleranţa cu care vorbeşte unui om care,dacă este cine spune,are 61 ani . fiecare albină se străduieşte să facă miere...poate-i mai bună sau mai amară...asta nu înseamnă că avem voie să dispreţuim...simt aici un mic Macedonski care se isterizează.

îmi exprim părerea că m leonte nu este un poet....ci un om care şi-a dorit a scrie frumos....ca personalitate l-aş compara cuhenrieta Eminovici....şi merită felicitări...

[--------------]

`s de acord cu tine vesp. Doar ca
-nu i-am spus-o cu rautate iar intentia mea nu a fost aceea de-ai minimaliza efortul sau parerea propie despre al sau talent(am spus clar sa nu tina cont de parerea mea iar el, fiind om matur-m-am prins si eu merci-sant convins ca a inteles exact ce vreau sa spun.
-iar parerea mea e chiar asta; aduce a poezie proletcultista. Trebuia sa scriu altceva?!

[Mihai LEONTE]

vesperala, la Nov 16 2006, 04:27 PM, a spus:

scrisul este pentru toţi...poezia e scrisă doar de cei aleşi, cum bine zici...poezia nu e doar o desfăşurare de idei, ci , mai ales...una de sentimente...aici lipsesc, dar nu-i neapărat vina celui ce scrievârsta la care scrii...el le-a scris din câte văd la 23 ani, ceea ce în acea vreme era de fapt foarte devreme şi cred aşa cum spune big defender undeva pe aici...inima lui era perfectă....nu răzbate nimic de aici.
mă dezamăgeste tonul executorului, intoleranţa cu care vorbeşte unui om care,dacă este cine spune,are 61 ani . fiecare albină se străduieşte să facă miere...poate-i mai bună sau mai amară...asta nu înseamnă că avem voie să dispreţuim...simt aici un mic Macedonski care se isterizează.

îmi exprim părerea că m leonte nu este un poet....ci un om care şi-a dorit a scrie frumos....ca personalitate l-aş compara cuhenrieta Eminovici....şi merită felicitări...

Dragii mei colegi, ani voi împlini în curând 66(şaizecişişase). Chiar dacă unii găsesc anumite carenţe, lipsuri sau interpretări, nu mă sfiesc să le primesc pe toate. Am îndrăznit să vin printre voi tinerii. Eu aşa cum spunea şi Seneca; ,,şi bătrânii trebuie să înveţe''. voi mai învăţa câte ceva de la voi. iar voi poate veţi găsi prin scrierile mele vreun cuvânt care să vă placă. Din puţinul care îl am am reuşit să-mi tipăresc ceva volume.

[--------------]

Mihai LEONTE, la Nov 17 2006, 12:11 AM, a spus:

Dragii mei colegi, ani voi împlini în curând 66(şaizecişişase). Chiar dacă unii găsesc anumite carenţe, lipsuri sau interpretări, nu mă sfiesc să le primesc pe toate. Am îndrăznit să vin printre voi tinerii. Eu aşa cum spunea şi Seneca; ,,şi bătrânii trebuie să înveţe''. voi mai învăţa câte ceva de la voi. iar voi poate veţi găsi prin scrierile mele vreun cuvânt care să vă placă. Din puţinul care îl am am reuşit să-mi tipăresc ceva volume.

sa fii bine venit Mihai si felicitari sincere pt. curaju` de-a veni(vorba ta) printre tineri.