[Andruta*]

Imi doream de multa vreme sa deschid un topic care sa-l situeze in centrul discutiei pe Emil Cioran.
Cine a fost Cioran pentru fiecare dintre voi? Ce reprezinta el pentru Romania? Dar pentru Franta?

Eu am inceput cu "Schimbarea la fata a Romaniei", o carte care m-a impresionat prin simplitate si prin felul in care scrie despre tara asta, apoi am continuat cu "Pe culmile disperarii" , carte care m-a condus spre depresie timp de cateva luni bune...Apoi m-am oprit la "Cartea amagirilor" , recitind-o de mai multe ori.Mi s-a parut formidabila.
Cioran este de-o finete extraordinara si-n acelasi timp de-o brutalitate inexplicabila. M-a fascinat inca de la prima fraza si continua s-o faca si azi, chiar daca i-am citit cartile, niciodata nu e la fel. Cand citesti una din cartile lui pentru a doua oara, descoperi ceva unic, intelegi mai mult, vrei mai mult.



Am atasat aici un filmulet cu unul dintre interviurile cu Cioran. Sper sa va placa.
In concluzie, sa vorbim despre Cioran.... pasaje preferate, carte preferata, informatii referitoare la viata si opera lui....

Aceasta postare a fost editata de andruta*: 23 April 2008 - 03:17 PM

[ironic]

Da, Emil Cioran, supranumit si unul dintre mari sceptici ai omenirii, a fost un adevarat sprijin in cele mai depresive momente ale vieti mele. Desi nu este cea mai buna solutie sa-l citesti in momentele depresive, totusi m-a ajutat. Am inteles ca nu sunt singurul pe lume, capabil de atata disperare si desertaciune in cea ce priveste viziunea asupra lumii. Din pacate, de multe ori, Cioran a fost inteles si interpretat gresit de catre publicul neavizat, crezandu-se ca prin cartile lui, in speta; Pe Culmile Disperarii si Tratat de Descompunere, impinge spre sinucidere sau renuntarea la aceasta iluzie, ori ca viata in sine nu are nici un sens. L-am urmarit si in interviurile luate de Gabriel Liiceanu, spre sfarsitul vietii sale, unde m-a impresionat cu modestia sincera si dificultatea exprimari verbale a ideiilor si conceptiilor personale despre viata. El a existat pentru a scrie, ci nu pentru a vorbi...

Aceasta postare a fost editata de ironic: 23 April 2008 - 04:33 PM

[Jet Black]

Nu am citit nici o cartea de-a lui,dar am fost intrebat de vreo 2x daca am citit cumva datorita gandurilor mele depresive si oarecum realiste despre lume.

[Alexeevna]

E scriitorul meu roman preferat,i-am citit toată opera.
Prima carte pe care i-am citit-o a fost Pe culmile disperării , motivata fiind de faptul ca au existat persoane care s-au sinucis după ce au citit-o.Eu n-am intrat in depresie din cauza ei,spre deosebire de multi.Unele cărti le-am citit cu maxima seriozitate,iar altele mi s-au părut atat de exagerate si de pesimiste ,incat chiar am ras in hohote citindu-le.Ma mai distrează si azi unele pasaje.
Văd la el o oarecare doza de ipocrizie în faptul că a promovat ideea de sinucidere toata viata si el a murit bine merci la adânci bătrâneţi .

Despre neajunsul de a te fi născut , Silogismele amărăciunii si Demiurgul cel rău , mi-au placut cel mai mult

Femeile sunt nişte nulităţi simpatice (citatul meu preferat )
Atât de departe se-ntinde moartea şi-atâta spatiu ocupă,că nu mai ştiu unde sa mor.
Visez o limbă ale cărei cuvinte,la fel ca nişte pumni,să rupă maxilarele.
Viziunea mea asupra viitorului este atât de clară,încat dacă aş avea copii,i-aş sugruma pe loc.

[Andruta*]

deliah, la Apr 23 2008, 08:19 PM, a spus:

Văd la el o oarecare doza de ipocrizie în faptul că a promovat ideea de sinucidere toata viata si el a murit bine merci la adânci bătrâneţi .

In opinia mea,n-a promovat nici un moment sinuciderea. Nici macar nu a invitat la meditatie, sau la simtiri profunde. Cartile n-au fost niciodata considerate in ochii lui opere,sau valori... A scris ce si cum a simtit, felul in care-si traia neputinta sau felul in care-si manifesta sentimentele.

Cioran a murit la adanci batraneti, e-adevarat, insa a fost o moarte crunta, nedreapta,as numi-o...A murit in Paris, singur, intr-o camaruta...

Mie cel mai mult mi-a placut "Amurgul gandurilor".

"Ne-am pierdut curajul de prea multa singuratate si am uitat sa traim, gîndind prea mult viata." (un citat care m-a urmarit multa vreme si mi-a dat senzatia ca-s un nimeni, dar mai departe s-a indatorat sa ma intareasca)


"Nu înteleg cum pot exista oameni indiferenti în aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu ard, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plîng. Ar trebui sa fie interzisi spectatorii si toti acei care din distanta fac o virtute."

....voi continua.

Aceasta postare a fost editata de andruta*: 24 April 2008 - 12:15 AM

[Alexeevna]

andruta*, la Apr 24 2008, 01:14 AM, a spus:

In opinia mea,n-a promovat nici un moment sinuciderea. Nici macar nu a invitat la meditatie, sau la simtiri profunde.

Nu numai ca a promovat ideea sinuciderii,dar era chiar obsedat de aceasta idee, in toate cartile lui vorbeste despre asta si nu face decat sa prezinte avantajele mortii....
Mie,de exemplu nu-mi place carnea,si n-am de gand sa mananc vreodata,asadar nu ma apuc sa scriu vreo 20 de carti despre cat de bine-i sa mananci carne.Cioran asa a facut cu sinuciderea.

A scris chiar ca ii apreciaza pe cei care se sinucid,fiindca sunt capabili de trairi interioare nemaipomenite.

Sau:

“Sinuciderea e o victorie asupra mortii“
"Sa te sinucizi inseamna,de fapt,sa rivalizezi cu moartea,sa demonstrezi ca poti mai mult decat ea,inseamna sa-i tragi clapa si,succes notabil,sa te răscumperi in proprii tăi ochi.Te convingi astfel ca nu esti ultimul om,ca meriti respect.Nimicindu-mă,nimicesc toate motivele de a mă dispretui,imi regăsesc increderea,sunt cineva pentru vecie"
"Nu ne sinucidem intr-un acces de demenţă,ci dimpotrivă,intr-un acces de luciditate;idioţii nu se sinucid niciodata"
"Ar trebui,din decenţă,să ne alegem singuri momentul pentru a dispărea" .... chiar asa.Cetăţeni,hai s-avem decenţă şi să dispărem
"Moartea e un sentiment de extrema superioritate"
"Iti face bine sa te gandeşti ca te vei sinucide"
Demiurgul cel rău

"Viata nu există,iar moartea e o stare de vis"
Lacrimi şi sfinţi

"Viaţa e o indeletnicire de gânganie"
"Dumnezeu nu e decat o halucinatie sonoră"
"De doua mii de ani Isus se razbună pe noi pentru ca n-a murit pe o canapea"
Silogismele amărăciunii

"Niciodata n-am vrut sa traiesc fara sa vreau sa mor" - Indreptar patimaş

"Destinul nu e decat o masca.Masca e tot ce nu e moartea"
"Ma urasc ,deci sunt om.Sa fii constient inseamna sa te urasti" - Ispita de a exista
Tot in Ispita de a exista, despre morti : "Nici o infrangere nu-i mai tulbura....ii lumineaza soarele Mortii"

"Perseveram in viata tocmai pentru ca nu se sprijina pe nimic,pentru ca ii lipseste pana si umbra unui argument.Moartea,in schimb are toate argumentele de partea ei"
"Nimic nu are pret pe lumea asta,te regasesti vesnic in acelasi punct...cunoasterea noastra nu sporeste defel:ea este tot atat de bogata si nula ca in punctul de plecare" - Tratat de descompunere

Nu a promovat numai ideea sinuciderii,ci si multe alte idei,nu neaparat sanatoase,care au avut un mare impact in randul cel usor influentabili,din pacate. Iar citatele de mai sus probabil nici nu sunt cele mai sugestive.Eu am citat fie din amintiri,fie am deschis doua-trei carti absolut la intamplare.Daca as fi deschis si Pe culmile disperării ...
A scris si chestii mai bune si optimiste,bineinteles.Noi trebuie sa luam de la el ce-i bun.

Un alt citat de care am dat intamplator in Tratat de descompunere : "Vai de cei ce n-au o taină sexuală! "

Faină ideea topicului,andruta*

andruta*, la Apr 24 2008, 01:14 AM, a spus:

....voi continua.

si eu

[Jet Black]

Am gasit "citipedia" citate din Cioran si iata cateva care mi-au placut.

Omul e un animal care se vede trăind.

Trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucegăieşte gândul nemuririi.

Cu cât cunoşti mai mult, cu atât vrei să cunoşti mai puţin. Cine nu suferă din cauza cunoaşterii, acela n-a cunoscut nimic.

Viaţa nu numai că n-are niciun sens, dar nici nu poate avea unul.

Lumea n-are nici un sens nu numai fiindcă este iraţională în esenţa sa, dar şi fiindcă este infinită. Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poţi ajunge la ceva.

Vreau să nu mai ştiu nimic, nici măcar să ştiu că nu ştiu nimic. De ce atâtea probleme, discuţii şi supărări? De ce atâta conştiinţă a morţii? Până când atâta filosofie şi gândire?

[Andruta*]

Frumoase citatele voastre, deliah si JetBlack.

In legatura cu ceea ce spui despre sinucidere, deliah, da, Cioran vorbeste despre asta ca si cum ar fi un lucru benefic-daca se poate numi astfel- insa analizand felul in care pune problema, nu consider ca promoveaza conceptul.
De fapt, exact cum am si spus mai sus, da, el isi spune parerea vis-a-vis de sinucidere, nu se fereste sa-si musamalizeze intr-un fel sau altul trairile, dar mai departe ca este privit acest lucru ca un indemn la sinucidere... ramane o chestiune de alegere.

In fond, nimeni nu te poate obliga sa-ti iei viata. Dupa ce-am citit "Pe culmile disperarii" mi-a venit mult sa plang. Aveam ganduri negre si intrasem intr-o stare de depresie, datorata si unor factori externi, fara legatura cu Cioran. Apoi, trecand de acest prag, am constientizat cat de mult a contat viata pentru el... Paradoxal, vei spune... Moartea este subiectul de baza, o "arma"... Cioran a ajuns la un nivel spiritual in care s-a simtit capabil sa vorbeasca despre moarte, si nu oricine o poate face..despre trecerea de dincolo in maniera lui...
El nu si-a facut un scop din a aduce "daruri" mortii, pentru ca nu a scris pentru a darui,transmite ceva. A scris din egoism, pentru a se intelege pe sine. Ca mai tarziu a fost citit, si-a devenit un om de exceptie prin prisma cititorilor cartilor sale, nu a fost decat "cireasa de pe tort". Cred ca intelegi ce vreau sa zic.

Boala este modul în care moartea iubeşte viaţa, iar individul teatrul acestei slăbiciuni. (Amurgul gandurilor)

Există inimi în care Dumnezeu nu poate privi fără să-şi piardă inocenţa. -mi s-a parut extraordinar.

Oamenii se împart în două categorii: cei care caută sensul vieţii fără să-l găsească şi cei care l-au găsit fără să-l caute.


- mi se pare un act de lasitate din partea celor care-l condamna pe Cioran pentru ca intr-un fel sau altul, au ajuns la trairi negre. Prin Cioran ai toate sansele sa traiesti intens, dar nu in negru. Prin Cioran iti traiesti viata, nu-ti astepti moartea. Dar e neaparata nevoie sa-i citesti cartile de mai multe ori.

Aceasta postare a fost editata de andruta*: 25 April 2008 - 12:43 AM

[Alexeevna]

andruta*, la Apr 25 2008, 01:40 AM, a spus:

Există inimi în care Dumnezeu nu poate privi fără să-şi piardă inocenţa. -mi s-a parut extraordinar

Trebuie să învăţăm să gândim împotriva îndoielilor şi certitudinilor noastre,împotriva umorilor atotştiutoare,trebuie,mai ales,făurindu-ne o alta moarte,o moarte incompatibilă cu hoitul,să acceptam ceea ce nu poate fi dovedit,ideea ca ceva există...Nimicul era desigur mai comod - şi asta mi s-a parut extraordinar ... candva.Acum putine scrise de el mi se par extraordinare

Aceasta postare a fost editata de deliah: 25 April 2008 - 12:56 AM

[SeqenenreTao]

Cioran- in cele din urma un las