De ce nu vor sa ma lase in pace? De ce si acum ma striga? E doua dimineata! Macar acum sa am parte de putina liniste. De ce ma sperie atat de mult singuratatea? Am prea multa nevoie de ea probabil de asta. Ma gandeam sa scriu un roman J dar nu am personaje! Sa vorbesc despre mine? M-am cam saturat. Eu sunt tot eu...aceiasi mereu!
Intotdeauna mi-a fost greu sa dau un nume poeziilor mele, nu stiu de ce, poate simplu fapt ca sufletul ce-l pu in ele nu se regaseste intr-un singur cuvant.
Iubesc... sti? Iubesc si simt ca plutesc. Stiu ca viata e nenorocita, insa iubesc! Simt ca vreau sa alerg goala pe strada, sa zbor langa el. As da orice sa fiu langa el, sa-i sarut buzele fine si moi, atat de iubite de mine. As vrea sa-l am langa mine sa-i simt rasuflarea langa urechea mea. Iubesc! Pentru ca doar gandul ca exista ma face, ma face sa radiez pentru ca-l iubesc. Pentru ca e o fiinta extraordinara. Te iubesc mult, mult, mult, mult, mult... si mi-e un dor nebun sa fac dragoste cu tine, sa-ti simt mainile cum se plimba pe corpul meu si cum se joaca in parul meu. Sa-ti simt inima cum bate langa a mea!
Ploua! Linistit, calm, cum plang eu dupa tine. E ploaie calda de vara. As vrea sa se termine si suferinta si lacrimile mele la fel de repede. Si as vrea sentimentele mele sa fie la fel de calme atunci cand esti departe, ca razele soarelui pe pamant!
S-a oprit!!! Oare? Merge mai departe si acum ploua in alt loc, poate peste o alta inima sau poate chiar peste inima ta...
Fiecare picatura de ploaie ce cade pe pamantul fierband de caldura as vrea sa-ti aduca o zi fericita alaturi de persoana iubita!
Va veni ziua cand te voi uita...
Ce vorbesc?
Niciodata... esti viata mea.
Poate va veni ziua cand va fi altcineva...
DaJ... si?
Ce voi rezolva?
Nimeni, niciodata nu-mi va canta viata cu vorbe dulci, asa cum doar tu sti sa o faci, nimeni, niciodata nu va insemna cat insemni tu!
Iubirea? Ce este de fapt iubirea? Un zambet firav pe buzele crispate ale sufletului? Un sarut furat pe furis in spatele timpului? Prezentul ma face trista, fericita, melancolica si tot odata resemnata ca nu esti langa mine acum! Viitorul?!!!? Cine stie? Poate totul sau poate nimic. Insa trecutul... trecutul a fost, este si va fii intotdeauna si ne va lega pe viata! Am impartasit multe impreuna. Rele, bune... ca intr-o casnicie.
Iti aduci aminte visele, sperantele si gandurile. Pentru un moment ne-am impartasit toata viata. Acum ne leaga amintirile, care si ele doar timpul ne poate spune daca au fost bune sau rele. Pentru ca vezi tu viata e asa cum e. Suntem nascuti facand pe cineva fericit, traim suferind si luptand pentru mai mult si mai bun si murim lasand in urma doar lacrimi si amintiri pentru uni placute, pentru alti neplacute.Dar tu? Daca ne vom desparti vreodata oare ma vei uita? Odata si eu am fost viata ta. Te iubesc, nu uita asta! viata e trecatoare. Lucrurile bune te fac si pe tine un am mai bun, dar trebuie sa avem grija pentru ca cele rele ne fac sa uitam de ce e bun si frumos in viata...
pushaa.JPG (143.83K)
Number of downloads: 63
Aceasta postare a fost editata de pushacho: 28 March 2008 - 09:42 AM
Contact
Facebook
Twitter
RSS

















