[giovi]

"De ce ma nasc, mama?"
de Alexandrina Brandusoiu

e o carte care mertia citati de o mie de ori, cu un titlu care probabil ne framanta pe toti.

Am scris ceva fragmente din carte, sper sa va placa.


“Caci intodeauna nu doar suntem, ci, in primul rand, devenim”

“-Ce e viata, mama? Ce ma asteapta acolo, afara?
Ce sa-ti spun, puiule?! Viata e ceva complex.
Si simti dezamagirea fatului, ca pe o durerem ca mama lui nu stie sa dea raspunsuri clare si se pregateste sa aduca un copil intr-o lume despre care nu are habar.
Stai ca stiu, spui repede. Viata e ceva simplu, ceva foarte simplu. Pentru mine e numai iubire..
Adevarata viata e viata traita intreu iubire: iubirea pentru ceilalti, pentru valori ca binele, frumosul si dreptatea, dragostea erotica dar si devotamentul patriotic fata de tara ta, pretuirea si ocrotirea planetei care, din tot universul, este singura care gazduieste viata.
Eu asa inteleg iubirea: asumarea trecutului, trairea prezentului si cucerirea viitorului.
Dar ce e iubirea asta, mami? Il simti cum te ciocaneste in burta cu intrebarea care si tie ti-a zbuciumat creierii, dar mai ales sufletul, chiar de atunci, cand te-ai indragostit prima data? Cum sa-ti spun eu, puiule, iubirea e ca un fel de daruire a ta catre celalalt, lucru sau fiinta, istorie sau neam, pe care tu nu poti altfel decat sa-la iubesti. Te vrei in el, te vrei asimilat lui, dar nu pentru a disparea, si pentru a renaste, cu si mai multe forte de dor si daruire. Si cu cat te cunosti mai bine si vei sti mai multe despre tine, cu atat vei putea darui mai mult si iubi mai mult.
Cu cat iubesti mai mult, iubire calma, desi dogoratoare, iubire smerita si respectoasa, dar plina de inaltare, iubire si nu habotnicie sau obsesie, cu atat traiesti mai bine si mai profund. Ca intr-o rugaciune...! Iubirea nu e obsesie. Tocmai aici e diferenta: obsesia este cheagul unor sentimente propite, absolutizate, desi nu desavarsite si astfel mereu injumatatite. Obsesia intodeauna pretinde. Iubirea ofera, daruieste, si astfel obliga, daca nu tot la iubire, caci nu-i intodeauna implinita, macar la respect, pastrarea distantei si neperturbarea linistii...
Si ai inceput acum sa-i povestesti depsre viata.... Si nu te vei opri nicicand. “

“Si nu-i oare adevarat ca toti vrem sa fim sefi, mai mari peste ceilalti? Iata ca se poate intelege de ce sunt atatia scriitori care si-au imaginat lumea asta ca pe un spital de nebuni: era lumea dorintelor implinite ale oamenilor ! Fiecare fiind ceea ce si-ar dori, nu am fi decat niste bieti nebuni”

“Caci omul nu trebuie doar sa-si traiasca zilele, ci mai ales sa si le creeze”

“Nu conteaza ca avem credinta sau nu, ca, sub o forma sau alta, suntem sau nu constienti de asta, considerandu-ne atei sau crestini; traim cu toti sub imperiul nevoii de rost, al incapacitatii de a fi altfel decat stapani, sau altfel suferind. Si de aceea cu toti Il avem in noi pe Dumnezeu chiar si atunci cand intrebam simplu: de ce ? Este prima intrebare pe care o pune omul, atunci cand doar la 2-3 ani de viata, inarmat cu doar doua-trei cuvinte pe care stie sa le rosteasca, intreaba foarte curios pe oricine si despre orice dar de ce? – si tot ultima, cand, dupa o viata traita mai mult sau mai putin ca stapani, ne intrebam unii descurajati si lipsiti de orice speranta, altii insa plini de revolta acelasi dar de ce? “

“Astazi cu ce am crescut si, dincolo de trupul meu, ce-am devenit, cu cat mi`am facut moartea mai putin o frica si cu cat am devenit mai mult eu in ce va ramane din mine dupa ce eu nu voi mai fi?”

“Ca sa fii fericit in viata trebuie sa lupti, spunem noi, oamenii,
Ca sa fii fericit in viata trebuie sa crezi, spune El, Dumnezeu”

“Dumnezeu a facut lumea de asa natura incat mai ales pentru a fi ferict nu trebuie sa lupti prea mult, sau, cel putin nu cu altii, ci cu tine […] Fericirea nu`i un drept, sa lupti pentru el sau la care sa te simti indreptatit, nici o stare scop, ci o tendinta si un mod sarbatoresc de a fi, o certitudine a recunostintei ca esti..”

“Ca esti in prapastie sau pe cel mai inalt varf de munte, cerul e la fel de aproape. Privesti in sus sau in jos? Asta iti face cerul mai aproape sau mai departe: nu pozitia in care te afli, ci atitudinea prin care te raportezi la inaltime”

“Ce merit mai ai daca ai iubi un om perfect? Unde mai ai tu loc si semnificatie in toata perfectiunea lui? Si la`am iubit (pe sotul meu) ca nu e perfect, la`am iubit ca, tocmai prin defectele lui, imi educa si incearca dragostea, dandu`mi posibilitatea deveniri de sine. Uite cat loc e pentru tine aici ! Aici poti sa faci ceva intradevar ! Nu tanji la liniste si odihna, caci o sa ai destula atunci cand nu vei mai fi. Acum esti si esti aici. Dovedeste`o !”

“In loc sa traim, parca asteptam, si in loc sa ne afirmam, parca ne negam, si in loc sa speram, parca renuntam”

“Binele care ti se face nu`la da nicand uitarii, dar binele pe care la`ai facut uita`la imediat”

“Daruirea imbogateste, primirea da sens, iar impreuna, in iubire, trezesc dorinta de maine”

“Caci numai iubirea prostului e scurta ! “

[Vero]

pare misto.. cu prima ocazie o voi citi..