[flori de camp]

Baba Cloanta, la Feb 28 2008, 10:02 AM, a spus:

El e ortodox, ai mei sunt protestanţi; eu încă nu's convinsă că religia lor e cea mai bună, cea mai corectă, cea mai cea. Mi se pare firesc să pot eu să aleg, nu să mi se impună ce să cred.

mda ... avand in vedere varsta, analizeaza bine ce posibilitate ai avea sa te descurci singura si sa le demonstrezi ca nu gresesti, daca asta simti. daca ai fi avut 17 ani, sigur nu ti-as fi spus toate acestea.
si la urma urmei si chiar de ai gresi, ai nevoie de propriile experiente pentru a invata sa te descurci in viata.
alegerea iti apartine.

[samsara]

Baba Cloanta, la Feb 28 2008, 09:56 AM, a spus:

Am 21 de ani. Suntem împreună de un an (şi'o zi), dar am fost despărţiţi 2 luni, din motivele pe care le'am prezentat mai sus (familia lui). În momentul împăcării am analizat amândoi foarte bine tot ce presupune pasul ăsta, adică ştiam că vom avea de trecut peste multe, din partea familiilor noastre.. şi'am decis că putem lupta pentru relaţia asta, şi că merită.
Da, problema lor e religia, dar e un maaare minus ăsta, pentru că ai mei sunt extrem de religioşi, şi ai lui la fel. Alte detalii nu prea văd de unde'ar putea şti, şi oricum nu ar fi corect să îl judece prin prisma vorbelor unuia sau altuia, fără a'l cunoaşte mai bine.

si inca o data religia dovedeste ca e apa de ploaie , daca reuseste sa desparta doi oameni inseamna ca nu merita luata in seama. Voi vedeti-va de viata si ca sa nu se iste certuri intre voi, daca tot vreti sa faceti parte dintr-o religie, treceti la una neutra nici a ta nici a lui

Aceasta postare a fost editata de samsara: 28 February 2008 - 10:31 AM

[Kahila]

O situatie delicata....Parintiii sant singurii care iti vor binele sant sinceri si te iubesc neconditionat,chiar daca
uneori gresesc....nu poti impune decat sa arati unde este greseala , daca exista...
Nush daca te vei putea descurca singura, cred ca inca nu realizezi ce inseamna asta inca.....nush cat te iubeste baiatul si cat ar putea sacrifica pentru tine....
Sant multe ipoteze care ar trebui luate in calcul si gindite la rece...
Lucrurile nu trebuiesc impuse si asa cum nimeni nu s-a bagat in relatia parintilor tai(ma refer la iubirea lor) asa
nici ei nu trebuie sa-ti impuna pe cine sa iubesti....
Iar santajul nu are ce cauta ,iar cu religia...ma scuzi...e o absurditate de intunecatul ev mediu...

[sarazin79]

de fapt cred ca 'Flori de camp' a pus intrebarea corecta : tu esti in stare sa renunti la dependenta de ai tai?
e aberant la 21 de ani sa pui ca argument dependenta materiala, chiar si in Romania- si crede-ma ca stiu ce vorbesc - numai ca ar trebui sa te multumesti cu mult mai putin si sa dai mult mai mult...dar se poate sa castigi independenta asta materiala...
uite - esti la scoala acum de ex.?renunta un an doi , trage tare -job-uri sint peste tot ,depinde cat esti tu in stare sa oferi ca sa poti cere pe masura...vei pierde un an , doi de scoala...dar vei castiga o viata in care sa stii clar unde sa te plasezi , ce vrei si dreptul de a alege ce-ti doresti...numai sa nu uiti ca fiecare alegere implica si responsabilitati
ce faci daca iti spun si ca te vor renega daca vei alege o meserie care nu cadreaza cu punctul de vedere al'religiei lor'?
uitati cu totii in povestea asta ca de fapt , credinta in Dumnezeu e in primul rand toleranta si iubire dincolo de tine, si clar dincolo de biserica din care faci parte
e normal ca parinte sa-i doresti copilului tau binele si e la fel de normal ca in conditia umana atat de limitata sa percepi binele asta ca fiind al tau ( adica e bine ce ai verificat tu ca e asa, ce te multumeste pe tine, fiindca adevarul e relativ in functie de fiecare in parte)
ce nu mai e normal e sa nu simti pana in adancul sufletului ca iti iubesti copilul suficient ca sa stii ca orice ar face ii vei fi alaturi, un umar cald pe care sa stie ca se va putea refugia cand viata il doboara in genunchi
eu asta le-as spune copiilor mei : mai dragii mei , eu cred ca asta nu e bine...dar orice decizie ati lua ...eu voi fi mereu aici...fiindca nu v-am facut sa traiti viata mea , ci pe a voastra...

[harald]

DAriaNA2006, la Feb 28 2008, 09:27 AM, a spus:

Eu nu sunt parinte, sunt un om care a facut multe greseli si daca ma intrebi pe mine in momentele astea, ti-as zice sa nu renunti la familie pentru nimeni si nimic in lumea.

Undeva există o linie de demarcaţie, peste care trebuie să treci, pentru a avansa din familia în care ai crescut spre familia proprie. Familia în care ai crescut nu reprezintă binele suprem, ci doar "răul" pe care îl cunoşti deja.

Alegerea viitorului ar trebui să depindă exclusiv de evaluarea corectă a viitorului partener. Dacă el este persoana potrivită, nu dacă părinţii tăi sunt de-acord cu el. Eu pot crede că părinţii tăi pot realiza (teoretic ) o evaluare mai matură şi mai corectă decât tine asupra partenerului tău, dar ar trebui ca ei să poată argumenta rezonabil: "nu e potrivit pentru că aia, aia şi cu celalaltă nu le face cum trebuie ...". Dar în lipsa unor argumente clare, părerea părinţilor nu valorează mare lucru. Există părinţi în viziunea cărora nimeni nu e destul de bun pentru fata lor. Iar faptul că discuţia se poartă în jurul religiei, mă face să îmi pun unele întrebări despre cât de "reliable" poate fi părerea părinţilor ...

Kahila, la Feb 28 2008, 10:22 AM, a spus:

O situatie delicata....Parintiii sant singurii care iti vor binele sant sinceri si te iubesc neconditionat ...

Yeah, right "Te-am făcut ca să aibă cineva grijă de mine la bătrâneţe, nu ca să umbli cu toţi golanii"

[Saharian]

Baba Cloanta, la Feb 28 2008, 09:02 AM, a spus:

El e ortodox, ai mei sunt protestanţi; eu încă nu's convinsă că religia lor e cea mai bună, cea mai corectă, cea mai cea. Mi se pare firesc să pot eu să aleg, nu să mi se impună ce să cred.

Daca vei lasa religia sa iti conduca destinul, nu cere sa ai si dreptul la initiativa

[harald]

Saharian, la Feb 28 2008, 10:46 AM, a spus:

Daca vei lasa religia sa iti conduca destinul, nu cere sa ai si dreptul la initiativa

Subscriu. Pot întreba totuşi despre ce "protestanţi" este vorba? Că "protestant" poate însemna multe lucruri şi poate masca şi mai multe

[Darianna]

Kahila, la Feb 28 2008, 10:22 AM, a spus:

O situatie delicata....Parintiii sant singurii care iti vor binele sant sinceri si te iubesc neconditionat,chiar daca
uneori gresesc....nu poti impune decat sa arati unde este greseala , daca exista...

mdea acum ca ai zis asta, am realizat ceva! Exista si parinti care nu iubesc. Deloc! Uitase

harald, la Feb 28 2008, 10:43 AM, a spus:

Undeva există o linie de demarcaţie, peste care trebuie să treci, pentru a avansa din familia în care ai crescut spre familia proprie. Familia în care ai crescut nu reprezintă binele suprem, ci doar "răul" pe care îl cunoşti deja.

da, stiu. Si tu stii la ce ma refeream eu acum. Strict la ACUM!

[Ravl]

Baba Cloanta, la Feb 28 2008, 11:56 AM, a spus:

Dacă o să se termine peste 2 luni, sau peste un an, prefer să fie din cauza noastră, şi nu pentru că aşa ni s'a impus, să ne despărţim. Sper că e destul de clară ideea.
Sunt pe punctul de'a da cu piciorul viitorului? De ce? Oare aş fi prima şi singura din lume care va avea de trecut peste problemele astea, şi chiar nu sunt în stare să mă descurc şi fără ei?

ok, se pare că hotărârea ta e ca şi luată ...

şi eu cred că te vei descurca ... vei termina facultatea, nu înainte de a te angaja la un program de 8 ore pe un rahaţel de salariu , vei ajunge zburdând acasă la dragostea ta, să'i pregăteşti ceva de mâncare, să'i speli ceva ciorăpărie , să'i calci o cămaşă pentru a doua zi ( eu te'aş sfătui să'l obişunieşti cu tricouri ) , iar când vine seara va trebui cumva să te mobilizezi şi pentru sesiuni ... probabil ân defavoarea sexului .

Fain, nu ? ...

Aceasta postare a fost editata de Ravl: 28 February 2008 - 10:56 AM

[Kahila]

Ravl, la Feb 28 2008, 10:54 AM, a spus:

ok, se pare că hotărârea ta e ca şi luată ...

şi eu cred că te vei descurca ... vei termina facultatea, nu înainte de a te angaja la un program de 8 ore pe un rahaţel de salariu , vei ajunge zburdând acasă la dragostea ta, să'i pregăteşti ceva de mâncare, să'i speli ceva ciorăpărie , să'i calci o cămaşă pentru a doua zi ( eu te'aş sfătui să'l obişunieşti cu tricouri ) , iar când vine seara va trebui cumva să te mobilizezi şi pentru sesiuni ... probabil ân defavoarea sexului .

Fain, nu ? ...

Asta e cu coboratul cu picioarele pe pamint,nu?