Miss-Take, la Feb 25 2008, 01:11 AM, a spus:
In primul rand,am pretentia de la mine ca iubesc un om destul de matur incat sa stie mult mai bine ca mine ce reprezinta fericirea lui. Ca atare,nu pot sa fac presupuneri si sa spun:"lasa,ca ma iubesti,si fericirea ta sunt eu" cand el imi spune clar ,sincer si la obiect ca nu il pot face fericit,si pe deasupra sa observ singura ca ,din contra,il fac sa sufere si il ranesc mereu prin comportamentul meu.
Scuze, dar nu am reuşit sa citesc mai departe. Cati ani ai? 17? Pardon. Varsta nu e relevanta.
Eşti cumva la prima tentativa de relatie de lunga durată? Pană acum nu ai aflat ca oamenii care se iubesc se pun de acord, dar invers nu-i neaparat?
Eu am voie sa fac mişto pe teme de amor, dragoste, etc, pt ca niciodată nu m-am pretins adeptul vreunei forme de iubire.
Haidem să vă spun ce am constatat eu la mulţi dintre voi şi la cei din jurul meu īn ceea ce priveşte iubirea:
"Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine īnsuţi (deci trebuie să mă iubiţi) Iubirea e un dar necondiţionat (deci nu contează cum mă port eu, voi continuaţi să mă iubiţi) Iubirea cere sacrificii (deci ceilalţi trebuie să se sacrifice pt mine)"
Lista poate continua, dar vreau să-mi prezint şi abordare mea; dacă m-ar interesa acest aspect: Iubirea e un dar, deci EU trebuie sa daruiesc fara sa astept multumiri sau vorbe bune. Iubirea cere sacrificii, deci EU trebuie sa ma sacrific...
Deja ma opresc aici. Iubirea e prea costisitoare pentru mine. asa că o las baltă.
Cei care tin neaparat sa bata campii pe subiecte de iubire... ori e ceva prea costisitor pt ei si ar trebui sa o lase balta, ori sacrificiul li se pare floare la ureche şi atunci nu au nevoie sa umple pagini de topicuri cu VORBE mari şi foarte goale.
Aceasta postare a fost editata de SithLord: 26 February 2008 - 02:06 PM