Laughlin, la Mar 4 2008, 07:48 AM, a spus:
Nu la gramatica ma refeream
Aia nu prea seamana a discutie. Pare un fel de litanie.
In locul ei, pentru inceput, eu cred ca m-as intreba cum de am ajuns aici. Nu m-as intreba cum sa il schimb pe sot, as cauta sa gasesc solutii sa vad daca la mine pot schimba ceva. Eu cred ca nu poti sa ii schimbi pe cei din jur...numai la propria-ti persoana poti face schimbari.
Gandesc ca ar fi ceva mai bine daca nu ar mai raporta totul pornind de la exterior catre ea, ci de la ea catre exterior.
. Eu asa as proceda. Dar fiecare priveste lucrurile asa cum vrea.
Cine a zis mindro ca vreau sa-l schimb pe sotul meu, vreau doar ca el sa faca ce vrea el, numai sa-i fie bine. Eu privesc lucrurile la modul altruist, oare se vede altceva?, eu tot timpul ii sugerez sa faca ce vrea, sa decida ce vrea el sa faca, eu accept orice poate il face pe el fericit. Ca am gresit si eu fata de el, binenteles ca am facut-o, toti facem asta, dar asta nu inseamna ca e o situatie fara iesire, toti gresim si toti iertam, eu ma iert pe mine pentru ce fac si incerc acelasi lucru cu cei ce imi gresesc, vreau sa ma cred destul de toleranta, desi uneori si mie mi-ar place sa o tai, sa fug, sa uit ca am probleme, dar stiu ca fuga nu e o rezolvare, sau sa fiu mai radicala, uneori o atitudine din asta te scuteste mai mult de dureri de cap. Poate uneori asa procedez, oricum fiecare face ce poate ca sa-i fie lui bine, si cine nu intelege asta probabil ca va ajunge la Spitalul 9. Iar prin ceea ce eu am considerat ca am gresit fata de el, am incercat sa ma schimb eu, ca sa-l fac pe el sa se dezvolte de asa maniera incit sa-si dea seama ce ii place sau ce vrea el sa fie, dar el este prin personalitate o persoana care este permisiva, mai pasiva, deci mi-a lasat mie mina libera sa fiu cea dominatoare, cea puternica in familie, crezi ca asta e usor?, eu am vazut ca nu e asa de simplu sa-i tragi pe toti dupa tine, si am incercat sa-l las si pe el sa fie dominant, am acceptat ceea ce a spus el, ceea ce a sugerat el, dar totusi ii este greu, nu cred sa se schimbe in privinta asta fara ajutor, eu ii doresc lui sa-si gaseasca personalitatea care lui ii place sa fie, sa-si gaseasca puterea de a face lucrurile si de a suporta conscintele fara sa intre in depresii, toti devenim obositi de viata la un moment dat, dar... cu siguranta avem si momentele noastre care ne fac sa vedem si ca viata e frumoasa.
Oricum explica-mi te rog, cum ai vazut tu ca lucrurile pornesc din exterior catre mine si cum ar trebuii sa porneasca de la mine catre exterior. Nu inteleg ce vrei sa spui.
elandi, la Mar 3 2008, 07:15 PM, a spus:
Gramatica nu e asa importanta. E bine ca putem continua discutia.
Cum priveste sotul tau problema? In functie de atitudinea lui poti folosi o varianta sau alta.
E greu de spus cum priveste problema, acum face ceea ce ii sugerez eu, chiar daca uneori cu mare greutate, ani de zile m-am batut cu el sa mearga la psiholg, se ducea in sila cind era in depresie, si cred ca era o intreaga rugaciune din partea psihologului sa scoata ceva de la el, iar cind se ducea pe partea hiperactiva si era si vorbaret, psiholoaga zicea ca nu mai are nici o problema, acum dupa ce ne-am mai informat si el si eu despre manifestari si modalitati de rezolvare pare ceva mai convins ca in situatia data poate i-ar folosii psihoterapia. Am mai vorbit cu cunoscuti despre asta si de aia incercam un grup de terapie, poate asa i-ar fi fost mai usor sa se deschida vazindu-i si pe altii in situatii similare.
O sa incercam din nou un psiholog, un altul cu referinte directe de la un pacient care a avut o situatie similara. Sper sa functioneze.
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Scris 04 March 2008 - 10:57 AM
)
