Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Imparatul Constantin, dupa convertirea sa "minunata" la crestinism, a jucat un rol important in adoptarea Doctrinei Trinitatii. El a convocat in anul 325 de.C. Consiliul de la Niceea pentru a impune aceasta doctrina Bisericii Romane. El a prezidat (!) acest Consiliu bisericesc si a exercitat ca imparat o influenta deloc neglijabila in luarea deciziilor.
Pe la anul 300 de.C. au avut loc mari dispute cu privire la persoana si pozitia lui Isus Cristos. Culmea acestei dispute a fost atinsa prin parerile diferite exprimate de Episcopul Alexandru din Alexandria, in Egipt si presbiterul sau Arius. Episcopul Alexandru invata deja ca Isus ar fi egal cu Dumnezeu, Arius respingea aceasta invatatura. Arius a fost din aceasta cauza prin decizia Sinodului din Alexandria in anul 321 de.C., eliberat din functie si excomunicat. Cu toate acestea el se bucura mai departe de o larga sustinere, mai ales inafara Egiptului. Multi episcopi cu influenta, printre care Eusebiu din Cezarea in Palestina, ca si colegul sau cu acelasi nume, Eusebiu din Nicomedia, erau convinsi ca Isus Cristos nu era Egalul lui Dumnezeu.
Aceasta cearta care nu se mai termina, la-a nelinistit pe Imparatul Constantin. De aceea el il trimite pe Ossius, Episcop de Cordoba si Sfetnic in probleme bisericesti, intr-o misiune de informare si mediere la Alexandria. Ossius se uneste insa cu Alexandru impotriva lui Arius, si dupa intoarcerea sa reuseste sa-la convinga pe Constantin sa accepte pozitia lui Alexandru. Pentru a conferi legalitatea necesara noii doctrine, Constantin convoca in luna Mai a anului 325 de.C. Consiliul de la Niceea, unde invita pe toti episcopii crestini din acea vreme, ca sa gaseasca un raspuns la intrebarea ce se ridicase, privitor la Dumnezeu si Fiul Sau. Constantin folosi puterea sa politica si reusi sa cistige pe Episcopi de partea sa, astfel ca pozitia sa teologica fu acceptata. Marturia de credinta care fu adoptata si semnata acolo era clar impotriva lui Arius, iar acest document cunoscut de acum ca, "Crezul de la Niceea" declara egalitatea dintre "Dumnezeu Fiul" si "Dumnezeu Tatal". 218 Episcopi au semnat acest Crez, cu toate ca el era de fapt opera unei minoritati.
Dar si dupa acest Consiliu, controversele dintre biserici pe aceasta tema nu sa-au sfirsit. Citiva episcopi din partea rasariteana a zonei crestine au ramas in continuare in vechea invatatura cu un Dumnezeu intr-o singura persoana, iar cei din bisericile de apus au introdus sub influenta Romei noua invatatura, cu o Dumnezeire formata din trei Persoane.
Noua Doctrina a lui Constantin era fireste influentata de conceptia triadica a romanilor, asa cum apare de exemplu in triada Jupiter, Mercur si Venus. Majoritatea religiilor pagâne cunosc dumnezei impartiti in trei, sau trei dumnezei care lucreaza in strinsa legatura, sau sint chiar uniti intr-o persoana (vezi zeitatile indiene cu sase brate). Concepte asemanatoare sint cunoscute deja la Babilonieni, Egipteni, Fenicieni si Greci, precum si la popoarele mai mici. Toate religiile din acea vreme preluasera intr-o forma sau alta acest concept. Singura exceptie era religia mozaica, bazata pe o invatatura venita direct de la Dumnezeu. Poporul Israel avea un singur Dumnezeu si nu cunostea nici o invatatura privitoare la o impartire a acestui Dumnezeu in mai multe persoane. Aceiasi imagine despre Dumnezeu au avut si primele biserici crestine, care nu cunosteau si nu invatau decit depre un singur Dumnezeu intr-o singura Persoana.
Formule trinitariene in Biblie?
Daca cautam in Biblie dupa formule trinitariene, gasim numai un singur loc cu o asemenea formula. Acesta formulare este o parte a "poruncii de trimitere" a lui Isus, pe care o gasim in Mat. 28,18-20:
"Isus sa-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: "Toata puterea Mi-a fost data în cer si pe pamînt. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Si învatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu saînt cu voi în toate zilele, peîna la sfîrsitul veacului. Amin"
Acest cuvinte ale Domnului au fost rostite cu putin timp inainte de inaltarea Sa la cer. El da ucenicilor ultimile instructiuni cu privire la misiunea ce le sta in fata. Una dintre aceste instructiuni suna: "Faceti ucenici… botezindu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh." Aceasta suna ca in liturghiile bisericilor traditionale. De observat ca in aceasta formulare cuvintul "Dumnezeu" lipseste, fiind vorba numai de "Tata, Fiu si Duhul Sfint".
Aceasta exprimare nu ridica la prima vedere nici o problema de ordin biblic. Cuvintul este clar si usor de inteles. Problema apare cind citim mai departe in Faptele Apostolilor. Citind cu atentie, observam, ca tocmai Apostolii si ucenicii care au primit de la Isus instructiunea de mai sus, niciodata nu au pus-o in aplicare asa cum este ea formulata in Mat. 28,19. Aceasta este intr-adevar o problema si trebuie sa ne intrebam cum este posibil asa ceva. Cum se poate, ca o formula asa de usor de retinut, cu un continut asa de deosebit, sa nu fie folosita ca atare. Erau ucenicii lui Isus uituci de felul lor? Sau au primit intre timp alte instructiuni? sa-au sa-a strecurat vreo gresala in raportul biblic? Aceste intrebari arata ca mai multe explicatii sint posibile. Ne vom da silinta sa rezolvam problema cu ajutorul textului biblic pe care-la avem cu totii la indemina. Vom citi citeva texte din Faptele Apostolilor, ca sa vedem exact cum au procedat Apostolii cind au botezat.
In Faptele Apostolilor 2 avem raportul predicii lui Petru de la Cincizecime. Ziua Cincizecimii a avut loc la scurt timp dupa cele relatate in Mat. 28,19. Petru vorbeste la sfirsitul predicii sale despre Botez. Fap. 2,37.38:
"Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: "Fratilor, ce sa facem?" "Pocaiti-va" le-a zis Petru, "si fiecare dintre voi sa fie botezat…"
Acum ar trebui sa urmeze: "…in Numele Tatalui, si al Fiului si al Sfintului Duh." Aceasta ar fi exact ce Isus a poruncit in versetul din Mat. 28,19. Insa Petru spune: "… si fiecare dintre voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfintului Duh."
Petru da instructiunea, ca ei sa se boteze "in Numele lui Isus Hristos". "Dumnezeu Tatal" nu este deloc mentionat. Despre "Duhul Sfint" se spune ca va fi primit ca un dar, de cei care se vor boteza. "Dumnezeu Fiul" nu este nici El mentionat; Numele Isus Hristos apare insa foarte clar : "…fiecare dintre voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos…"
Intre darea poruncii lui Isus si Cincizecime, Biblia nu consemneaza nici o incercare de modificare a continutului acestei porunci. Acest verset arata ca Petru ori a uitat foarte repede ceva foarte important, ori a modificat ceva cu de la sine putere, sau… exista o cu totul alta problema.
In Fap. 8 ni se relateaza despre faptele lui Filip in Samaria. Petru si Ioan venisera din Ierusalim sa-la ajute intr-o situatie nemaiintilnita pina atunci. Fap. 8,15.16:
"Acestia au venit la Samariteni, si sa-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfint. Caci nu se pogorise inca peste niciunul din ei, ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus."
Iar cind Petru si Ioan sa-au rugat pentru acesti credinciosi, au primit si ei Duhul Sfint. Ei fusesera botezati de Filip, si tot "…in Numele Domnului Isus". Si in acest caz, se vede ca nici el nu a auzit de formula rituala de botez din Mat. 28,19, fie ca a uitat-o, fie ca intentionat a modificat-o, sau… exista o cu totul alta problema.
La scurt timp dupa aceea, Petru merge la pagânul Corneliu si are din nou ocazia sa vorbeasca despre Botez. Fap. 10,44-48:
"Pe cind rostea Petru cuvintele acestea, sa-a pogorit Duhul Sfint peste toti cei ce ascultau Cuvintul. Toti credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti cind au vazut ca darul Duhului Sfint sa-a varsat si peste Neamuri. Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: "Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfint ca si noi?" Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos."
Dupa cum se vede, Petru ramine consecvent si practica Botezul in acelasi fel ca la Cincizecime. El porunceste ca ei sa fie botezati "…in Numele Domnului Isus Hristos".
In Fap. 19 ni se relateaza despre faptele Apostolului Pavel in Efes. Aici a gasit citiva ucenici. Fap. 19,3-5:
"Dar cu ce botez ati fost botezati?" le-a zis el. Si ei au raspuns: "Cu botezul lui Ioan." Atunci Pavel a zis: "Ioan a botezat cu botezul pocaintei, si spunea norodului sa creada in Celce venea dupa el, adica in Isus." Cind au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus."
Si acesti ucenici au fost botezati "in Numele Domnului Isus", de data aceasta cu ajutorul Apostolului Pavel. Nici de data aceasta nu se vorbeste de un "botez in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh".
Noul Testament nu pomeneste nicaieri, ca cineva a fost botezat dupa formula din Matei 28,19. Petru, Filip si Pavel au predicat Botezul in Numele lui Isus Hristos si nu au botezat niciodata in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh.
Toate versetele din Faptele Apostolilor sint foarte clare si nu se contrazic intre ele. Totusi cum se poate explica contradictia evidenta dintre Matei 28,19 si versetele din Faptele Apostolilor?
Posibilitatea, ca atit Petru, cit si Filip si Pavel sa fi facut o greseala, nu este plauzibila, pentru ca nu exista nici un text in Cuvintul lui Dumnezeu, care sa ne spuna sau sa indice ca botezul practicat de Apostoli ar fi fost in dezacord cu Adevarul invatat de Isus. Dimpotriva, din raportul corelat al acestor versete reiese clar ca botezul practicat de Apostoli a fost incununat mai devreme sau mai tirziu de succes si cei care au fost botezati in Numele Domnului Isus au primit Darul Duhului Sfint.
Toate acestea conduc in mod logic la concluzia, ca actuala formulare in Matei 28,19 nu este in ordine si ca initial ea nu a fost deloc trinitarica. In acest caz se ridica bineinteles intrebarea, daca o asemenea afirmatie are acoperire in izvoarele scrise. Gasim citeva informatii din vremea cind Invatatura Trinitatii a inceput sa se contureze din punct de vedere teologic si in cele din urma a fost postulata ca dogma bisericeasca, in scrierile parintilor bisericii. O prezentare mai larga a acestor izvoare nu este posibila aici, totusi citeva mentionari din scrierile parintilor bisericii ne vor ajuta sa intelegem destul de usor ce sa-a intimplat cu textul din Matei 28,19.
Scrierile lui Eusebiu din Cezarea, unul dintre acesti parinti ai bisericii crestine, sint cele mai relevante in acest sens, pentru ca ele evidentiaza deosebiri importante in ce priveste textul din Matei 28,19. Eusebiu era in acel timp un barbat insemnat si influent, care printre altele a redactat prima mare lucrare despre Istoria bisericii. In unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat de catre el versetul din Matei 28,19 cu o formulare complet diferita: "… si botezati-i in Numele Meu." Acest indiciu ni-la ofera asa numitul "Aparat critic al Noului testament in limba greaca", editia 25, redactat de Nestle si Aland.
De la Eusebiu ne parvin si alte scrieri, care contin formula actuala de botez. Interesant este ca aceste scrieri, care contin formula "…in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh" sint toate radactate cu o data posterioara Consiliului de la Niceea, in timp ce toate celelalte scrieri in numar de 18 (optsprezece) cu continutul "…in Numele Meu" au o data anterioara acestui Consiliu. Aceste dovezi ne ajuta sa intelegem ce sa-a petrecut in acel timp.
Eusebiu folosea copii ale manuscriselor foarte timpurii ale evangheliei dupa Matei, care contineau in unanimitate formula "…si botezati-i in Numele Meu". Formula trinitarica a devenit obligatorie pentru toti crestinii numai dupa Consiliul de la Niceea, fapt ce explica modificarile aparute in scrierile lui Eusebiu, dupa acest eveniment.
Deci formula originala a fost cu siguranta: "… si botezati-i in Numele Meu". Aceasta formula are sens, pentru ca Apostolii au procedat exact in acest fel. Exista numai doua manuscrise ale Bibliei, din sec. IV, care contin formularea actuala a versetului 28,19 din Matei, in schimb nici un manuscris din secolele anterioare nu contine formularea cunoscuta noua astazi.
La inceputul sec. IV, deci anterior Consiliului de la Niceea, Eusebiu a fost insarcinat de imparatul Constantin sa faca 50 de copii ale Noului Testament pe un pergament de o calitate deosebita. Pina in ziua de astazi nici una din aceste copii nu a iesit la iveala, iar locul unde ar putea ele sa existe este greu de identificat.
Pe linga Eusebiu mai exista citiva parinti ai bisericii, care au citat acest verset. Iustin, care scria pe la mijlocul sec. II, nu citeaza insa in nici un loc "…in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh". Aphraates in scrierile sale de la inceputul sec. IV nu citeaza nici el versetul sub aceasta forma. Iar Iustin si Aphraates citau dupa cum se pare, din manuscrise cu mult mai vechi decit cele care ne stau noua astazi la dispozitie.
Aceasta neconcordanta biblica si explicarea ei, da mult de furca adeptilor Trinitatii, pentru ca Matei 28,19 era singurul argument pe care se mai puteau sprijini in sustinerea ei. In acest fel se prabuseste intreaga constructie a conceptului Trinitatii, fara speranta de a mai salva ceva, pentru ca orice incercare de a justifica un asemenea concept, trebuie sa se sprijine pe Sfinta Scriptura.
Scris 26 July 2005 - 07:08 PM
