[bydy]

"Doi se transforma in unul, iar "eu" se transforma in "noi". Dupa multi ani petrecuti alaturi de partenerul tau, ani in care ati impartit aproape totul, se pune intrebare "Care este limita dintre ceea ce ii spui lui si ce pastrezi pentru tine?".

Echilibrul dintre "separat" si "impreuna" reprezinta una dintre cele mai importante chestiuni intr-o casnicie. Fiecare cuplu incearca sa gaseasca o formula care sa-i multumeasca pe ambii parteneri. Uneori, unul dintre ei isi doreste mai multa intimitate, iar celalalt vrea mai multa unitate. Prin urmare, este necesara o negociere serioasa pentru a se ajunge la un consens.

Majoritatea expertilor sunt de parere ca regula "fara secrete" intr-o relatie, tine mai mult de fictiune decat de realitate. Nimeni nu impartaseste absolut totul cu sotul/sotia, si nici nu ar trebui, spun acestia. Cu alte cuvinte, sotii vor ramane intotdeauna doua persoane diferite, separate. Fiecare dintre ei necesita un spatiu care nu va fi incalcat de celalalt, ceea ce inseamna ca nu ai dreptul sa ii citesti mailurile celuilalt, nu ai dreptul sa ii stii parola de la adresa de mail, nu ai dreptul sa ii cauti in sertar sau in geanta, fara permisiunea lui.

Dar cum functioneaza aceasta nevoie de intimitate in viata de zi cu zi? In casniciile fericite, sotii isi acorda unul altuia libertate, fiecare pastrandu-si increderea ca va afla doar ceea ce are nevoie sa stie. In cele mai mai multe cazuri, secretele sunt legate de partea financiara. "Ar lesina daca ar afla cat platesc eu pentru o tunsoare" - poate suna cunoscut pentru numeroase femei.

Pentru rezolvarea unor astfel de probleme, se poate apela la diverse intelegeri. De exemplu, fiecare partener poate pastra "discretia" asupra cheltuielilor zilnice pe care le face, cu conditia ca acestea sa nu depaseasca o anumita suma. Odata suma respectiva depasita, este necesara consultarea cu celalalt.

In cele din urma, intimitatea, precum multe altele in casnicie, se reduce la incredere. Cata libertate va acordati unul altuia? Cand inseamna pastrarea anumitor lucruri numai pentru tine - sau invadarea intimitatii celuilalt - o tradare a increderii?

Sa ii spui partenerului tot ce iti trece prin cap, poate fi de-a dreptul exploziv. E normal sa ai sentimente negative, chiar sa iti urasti partenerul la un moment dat, dar rareori este util sa o spui, mai ales ca a doua zi, sau peste cateva ore nu vei mai simti la fel. Daca i-ai spune de fiecare data cand te enerveaza sau iti provoaca o stare de repulsie ceea ce simti, ar fi distructiv pentru relatia voastra.

Psihologii spun ca pastrarea unei zone de intimitate ajuta la mentinerea unei relatii sanatoase. Te ajuta sa nu pari penibila sau incompetenta in fata persoanei pe care o pretuiesti cel mai mult pe lume. Ce rost are sa-i spui ca ai cazut pe scari in fata colegilor, daca tot nu te-ai ranit si nu s-a intamplat nimic grav? Daca simti ca este ceva ce nu ai vrea sa afle, nimeni nu te poate obliga sa ii spui."

de Georgiana Dorobantu

sursa : eva.ro

[harald]

bydy, la Feb 1 2008, 05:38 PM, a spus:

In cele mai mai multe cazuri, secretele sunt legate de partea financiara. "Ar lesina daca ar afla cat platesc eu pentru o tunsoare" - poate suna cunoscut pentru numeroase femei.

Pentru rezolvarea unor astfel de probleme, se poate apela la diverse intelegeri. De exemplu, fiecare partener poate pastra "discretia" asupra cheltuielilor zilnice pe care le face, cu conditia ca acestea sa nu depaseasca o anumita suma. Odata suma respectiva depasita, este necesara consultarea cu celalalt.

Asta e versiunea prozaică sau de-a dreptul vulgară a problemei, iar un tip sănătos la cap ar trebui să fie capabil să suporte astfel de veşti

De exemplu, dacă pe mine mă costă 8 lei să mă tund ca în liceu (în total 10 lei, 2 lăsaţi frizerului) nu văd de ce m-ar deranja dacă pe ea o costă 120 sau 150 (nu mi-a spus niciodată că ar costa 300 ). Sunt lucruri complet diferite, nu avem de ce să le comparăm. Sau dacă le comparăm, atunci s-o facem cinstit: cum vreau să arăt eu după tuns şi cum vrea(u) să arate ea? Se justifică diferenţa de preţ? Eu zic că da.

Există însă cazuri când el a vrut o listă cu toate precedentele ei relaţii, "ca să ştie de cine i-ar putea fi jenă", zice el.
În practică, soţul ei are ocazia să se simtă ca naiba de câte ori vede (sau aude despre) unul din tipii respectivi, realitatea este că erau vreo 10 , ea fiind genul de studentă care se culcă cu profesorul care-i place.

De aceea cred că unele secrete ar trebui să rămână într-adevăr secrete, dar asta nu include preţurile de la coafor.

Aceasta postare a fost editata de harald: 01 February 2008 - 05:51 PM

[otilia*]

harald, la Feb 1 2008, 05:50 PM, a spus:

De aceea cred că unele secrete ar trebui să rămână într-adevăr secrete, dar asta nu include preţurile de la coafor.

Corect.
Mai ales ca in cazul meu le deconteaza el.

[harald]

otilia*, la Feb 1 2008, 05:52 PM, a spus:

Corect.
Mai ales ca in cazul meu le deconteaza el.

Ştiam eu Şi eu le decontez.

[nightwish]

Ii spui exact cat e nevoie sa afle.

[otilia*]

harald, la Feb 1 2008, 05:57 PM, a spus:

Ştiam eu Şi eu le decontez.

Atunci sa-l consolez ca nu e singurul.

[bydy]

harald, la Feb 1 2008, 07:50 PM, a spus:

De aceea cred că unele secrete ar trebui să rămână într-adevăr secrete, dar asta nu include preţurile de la coafor.

Cred ca depinde de barbat... Depinde ce apreciaza la o femeie; ca se spala acasa pe par si astfel economiseste bani , sau ca , de cateva ori pe luna merge la un coafor si se aranjaza pt el.

[harald]

nightwish, la Feb 1 2008, 05:58 PM, a spus:

Ii spui exact cat e nevoie sa afle.

Dar câţi bărbaţi sau câte femei crezi tu că înţeleg că există lucruri pe care e mai bine să nu le ştii?
Că dacă le ştii, ai să te simţi obligat să reacţionezi.

[qusay]

Candva, eram adepta sinceritatii totale. Pana am vazut primul lesin. Am zis ca dupa reveneala o sa se inteleaga cum e de fapt treaba. M-am inselat. A intrat in coma emotionala.
Am mai negociat cu mine si am hotarat - spui cat poate primi/intelege. Am lesinat eu - tendinta varsarii veninului, plus nerezistenta in fata tentatiei de a inflori putin, era prea mare. Durea discretia, tacerea.
Apoi... am inceput sa uit din cele ce credeam ca trebuie musai spuse. De neimportante ce erau, probabil. Asta m-a scutit de o multime de necazuri.
Acum am decis impreuna ca ne spunem totul. Dar suntem mul mai rezistenti la ce aflam. Sau mai senini. Insa persoanele din afara cuplului continuam sa le menajam fara a ne aliena constiinta si fara a le cultiva slabiciunile care ne ranesc.

[**Alex**]

Sunt lucruri care trebuiesc pastrate pt tine. Era o vorba din popor cum ca '' barbatului nu trebuie sa-i spui chiat tot, tot'' si nu cred ca e proasta deloc zicala. Lui ii spun cat a costat, eu pastrez chitanta