[dAImon]

psihologul nu ţi-a spus nimic nou faţă de ceea ce ştiai deja.
anxietatea asta este, o frică oarecum nejustificată .. în cazul tău, faţă de colegi. ştii că o ai. nu ţi-a spus de ce, nu te-a ajutat să scapi de asta.

acum, dacă rămâi pe-aici, vei primit sfaturi, o groază, să mănânci mai multe vitamine şi cum să te comporţi, cum ar trebui să gândeşti şi să vezi viaţa defapt. multe la imperativ.

ce să zic, ai recunoscut chiar tu că

Citeaza

am impresia ca toti vor face ceva care ma va face sa ma simt cat mai prost posibil....

no acu, impresia aia poate fi fondată pe ceva real; sau nu. de obicei, pentru un învingător, este irelevantă chestiunea asta. învingătorii sunt ăia care scot maximul din orice situaţie ("make the most out of it"?). dacă îţi pasă de colectivul în care eşti şi de părerea lor, înseamnă că părerea lor are o greutate pentru tine, bănuiesc. dar .. gândeşte-te .. dacă tu te respecţi, foarte puţine păreri externe pot să-ţi schimbe părerea ta despre tine

ideal ar fi ca atunci când intri pe uşă în colectiv, să conştientizezi că orice s-ar spune despre tine, orice ar face, nu pot decât să lovească în gol, în imaginea pe care tot ei au creat-o. cine te cunoaşte, ştie că nu eşti aşa, cine nu te cunoaşte şi ar crede tâmpenii, nu merită să te cunoască ..

peace.