Contact
Facebook
Twitter
RSS
Pentru a intelege mai bine Proiectul de lege prezentat de catre guvern, trebuie mai intai analizate argumentele prezentate, situatia din alte tări europene (si nu numai!!!), acordurile internationale, rezultatele conferintelor UE pe probleme de educatie.
Am constatat, după acest studiu, urmatoarele:
-unele dintre observatiile guvernului referitoare la starea învătământului sunt reale:
„• Generalizarea grupei pregătitoare din cadrul învăţământului preşcolar a generat, de fapt, un învăţământ obligatoriu de 11 clase.
• Deşi testarea naţională a fost introdusă ca o evaluare a plus-valorii la terminarea unui ciclu de învăţământ, care ar trebui să corespundă cu finalul învăţământului obligatoriu, ea se produce în interiorul învăţământului obligatoriu.
• Deşi clasele a IX-a şi a X-a aparţin învăţământului obligatoriu, faptul că ele fac parte din ciclul liceal, determină un curriculum diferenţiat care dezvoltă competenţe diferite în cadrul aceloraşi cicluri curriculare. Astfel, ne aflăm în situaţia în care, la sfârşitul învăţământului obligatoriu, elevii au competenţe diferite.
• Orientarea şcolară pe filiere şi profiluri se realizează în interiorul învăţământului obligatoriu (sfârşitul clasei a VIII-a) şi nu la sfârşitul lui.
• Opţiunea pentru învăţământul profesional se face tot în interiorul învăţământului obligatoriu (sfârşitul clasei a VIII-a) şi nu la sfârşitul lui.”
Solutiile prezentate insă sunt artificiale, fara suport material adecvat, fara sa duca la rezolvari, ci la noi probleme.
Guvernul prezinta o serie de efecte, pe care le considera benefice:
„Efecte directe sau indirecte, pe termen lung ori scurt:
• Clasa pregătitoare ca parte a învăţământului obligatoriu, permite o mai bună integrare a copilului în contextul şcolar şi asigură o trecere normală de la ,,şcoala maternă” la şcoala ca instituţie socială; În plus, această perioadă de vârstă, din punct de vedere al dezvoltării cognitive, este esenţială pentru dezvoltarea structurilor mentale.
• Are în vedere o şcolarizare obligatorie care se întinde cel puţin până la vârsta de 16 ani, când tinerii au acces pe piaţa muncii, conform legislaţiei în vigoare.
• Presupune prelungirea învăţământului gimnazial cu un an, pentru a se asigura:
- consolidarea educaţiei de bază, pe parcursul a 10 ani de învăţământ general obligatoriu;
- ameliorarea achiziţiilor în domeniile de competenţă cheie prevăzute de documentele europene; în aceeaşi perspectivă, cresc şansele unor achiziţii de calitate la nivelul 3 EQF;
- încheierea şcolarităţii obligatorii după împlinirea vârstei de 16 ani, condiţie necesară pentru intrarea pe piaţa muncii.
• Asigură o structură unitară pentru toţi copiii pe parcursul învăţământului obligatoriu.
• Învăţământul obligatoriu este organizat în cadrul aceleiaşi unităţi de învăţământ.
• Trecerea de la gimnaziu la învăţământul postobligatoriu coincide cu finalul învăţământului obligatoriu.
• Dispare necesitatea testării elevilor cu scop de orientare şcolară în interiorul învăţământului obligatoriu.
• Un învăţământ gimnazial de 5 ani asigură egalitatea de şanse pentru elevii care doresc părăsirea sistemului formal de educaţie la împlinirea vârstei de 16 ani.
• Situarea clasei a IX-a în gimnaziu este o premisă pentru diminuarea abandonului şcolar (prin localizarea acesteia în şcoala generală şi posibilitatea încheierii studiilor de învăţământ secundar inferior aproape de locul de domiciliu).
• Structura favorizează construirea unei şcoli comprehensive de bază cu achiziţii de calitate îndomenii ale competenţelor cheie şi pentru nivelul 3 EQF. O asemenea şcoală corespunde dezvoltărilor europene actuale.
• La nivelul învăţământului obligatoriu dispare presiunea exercitată de curriculumul diferenţiat asupra trunchiului comun, permiţând consolidarea competenţelor cheie.
• Evită fracturarea indusă de actuala configurare a învăţământului obligatoriu (în prezent, competenţele cheie se formează în gimnaziu şi procesul continuă în ciclul inferior al liceului; ori, în condiţiile existenţei unui curriculum diferenţiat este puţin probabil ca aceasta să se întâmple).
• Orientarea şcolară spre învăţământul liceal diversificat se face cu un an mai târziu, permiţând luarea unei decizii pentru o anumită filieră sau un anumit profil, în condiţii de maturizare a absolventului.
• Existenţa unui liceu coerent şi consistent, cu durata de 3 ani, care permite aprofundarea şi extinderea achiziţiilor din secundarul inferior în vederea trecerii în învăţământul terţiar sau a integrării pe piaţa muncii.
• Organizarea învăţământului liceal, în întregime, ca învăţământ postobligatoriu permite o abordare curriculară coerentă şi diferenţiată, totodată.
• Evaluarea la finalul unui segment de structură formală ce coincide cu încheierea învăţământului obligatoriu oferă rezultate pertinente pentru continuarea parcursului în nivelul următor sau pentru ieşirea pe piaţa muncii.”
Marea majoritate a acestor efecte benefice, si numeroase altele, pot fi atinse printr-o alta rezolvare, mult mai naturala, prezentata de mine mai jos.
O serie de probleme reale, mult mai grave, nu sunt sesizate:
• Clivajul dintre scoala si societate (comunitatea locala si parinti) in special la liceu.
Elevii fiind repartizati prin concurs sau computerizat la mare distanta de casa, interesul potentialilor sponsori este redus. Chiar daca investesc si pregatesc absolventul pentru o meserie, el va pleca la o alta firma, in apropiere de domiciliu. Unii vor ramane, legati fiind prin contract, un numar de ani, dar vor pleca cu primul prilej. Deplasari masive de elevi in fiecare zi spre si dinspre scoala. Pe drum apar tentatii.... Parintii se deplaseaza mai greu, liceul fiind uneori la cateva ore de casa, de aceea implicarea lor este redusa.. Primarii nu au interes sa investesca banii comunitatii pentru a pregati copii ai unor parinti din alte sectoare sau localitati.
• Sistemul admiterii in liceu prin concurs.
Elevii, in special in anii terminali invata doar la materiile de concurs, intr-un mod exagerat, un adevarat „dopaj”, recurgand la meditatii, mii de exercitii, toate intr-un climat de tensiune: „Daca nu intru la un liceu bun, sunt un ratat” intretinut si de parinti. Rezultatul – elevii nu mai invata nici o alta materie in afara de cele de examen, iar pe acestea ajung sa le urasca. In liceu, lipsind back-ground-ul, nu mai pot face fata cerintelor de la „celelalte materii”, iar pe cele de examen le invata mecanic, fara prea mult interes. Mai mult, aceasta lege este facuta pentru viitor. Dar mijloacele de copiere vor transforma in cativa ani examenele de admitere intr-o parodie. Microcasti, ochelari speciali, conectate prin hands-free vor face diferenta doar intre cei care si le pot permite si vor obtine 10 fara nici un efort, si ceilalti.....
Comparatia cu alte tari ne arata sursa de inspiratie a guvernului: modelul scandinav. Intr-adevar, finlandezii si suedezii obtin rezultate foarte bune la Testele Pisa, incep scoala la 7 ani, dupa o clasa pregatitoare, apoi au nouă clase de scoala primara si gimnaziu, si trei de liceu. Insa asemanarile se opresc aici. In primul rand, modelul cultural este cu totul altul. La fel cum nu putem sa ne transformam peste noapte in japonezi, sau germani, nu putem deveni nici scandinavi. Apoi atitudinea fata de scoala a familiei, a elevilor, a societatii este alta. Baza materiala – fara comentarii. Numarul de elevi la clasa este mic, creandu-se un climat cald. Programa este mult mai „aerisita” si asta permite (alaturi de numarul de elevi) folosirea metodelor moderne de invatare. Aceste lucruri le putem invata si noi, in timp. De fapt paradigma modului de invatare propusa de mine – clasele primare invatare prin joc, clasele gimnaziale invatare prin experiente , clasele liceale invatare prin aplicatii practice, nu la mod declarativ, ci cu sprijinul unor programe altfel concepute, raspunde mult mai bine cerintelor lumii moderne.
Ce se intampla in afara Scandinaviei?
• Franta: clasa I la 6 ani. Elevii au in primele clase intre 25 si 27,30 ore pe saptamana +2 ore 45 minute teme, numărul de ore creşte progresiv.
• Belgia : 12 ani obligatorii. Clasa I de la 6 ani, in anumite conditii poate incepe la 5 sau 7 ani.
• Marea Britanie – la 5 ani stadiul I – Primar (La inceput cu activitati care la noi se fac la gradinita)
• Japonia: Clasa I de la 6 ani. Ciclul Primar 6 ani, ciclul mediu 3 ani, ciclul inalt 3 ani. Se pare ca ciclul primar si mediu se vor uni in scoli comune. 98% din absolventii de studii medii merg la ciclul inalt (High School) – cu examen de selectie. Clasa I – 782 lectii(de cate 45 minute), clasa a II-a – 840 ore...4,5 si 6 cate 945 ore. In ciclul mediu peste 90% din elevi urmeaza scoli de dupa-amiza (juku) in care se aprofundeaza materia sau se fac cursuri optionale (balet, etc). Ministrul Educatiei a dorit sa aboleasca sistemul juku, dar a renuntat datorita opozitiei intregii societati (Chiar secretarul de stat al SUA a laudat sistemul)
• Australia: Scoala incepe la 5 ani, cu o clasa pregatitoare (Reception)
• Islanda : In gradinite, 30% din bani, la cele publice provin din banii parintilor. Şcoala incepe de la 6 ani. Obligatoriu 10 ani. Scolile pot avea clasele 1-7, 8-10 sau 1-10.
Clasele I-IV – 30 lectii, V-VIII-35 lectii, IX-X-37 lectii pe saptamana. (40 minute) Scolile secundare – 4 ani (90%din absolventii de 10 clase)
• Germania: de la 6 ani, obligatoriu pana la 9 sau 10 ani. In medie au 30-40 lectii (de cate 45 minute) pe saptamana dupa clasa a IV-a., majoritatea inainte de masa, uneori si după-amiaza, mai ales sport si germana. La Testele Pisa stau prost.... http://en.wikipedia....tion_in_Germany
• Spania: de la 6 ani scoala Primară – 6 ani, apoi scoala secundara – 4 ani si apoi Bachillerato 2 ani. In medie au 5 lectii pe zi, fie numai dimineata, fie cu o pauza de pranz.
• Italia: de la 6 ani. 5 ani scoala elementara, 3 ani scoala medie, scoala superioara (liceu) – 5 ani
• Olanda – 98% dintre copii incep scoala la 4 ani. In primii doi ani, sunt 22 de lectii pe saptamana, in urmatorii doi ani, in medie 25 de ore, apoi la decizia scolii, numarul minim fiind reglementat prin lege (4000 de lectii in ultimii patru ani), tendinta fiind de reducere la 5,5 ore de invatare efectiva (fara pauze) pe zi.
Iata si propunerile mele concrete:
• Educatia timpurie inlocuita cu o „Educatie pentru părinti”
• Structura sistemului:
1. Invatamant prescolar (grupa mica, mijlocie, mare)
2. Invatamant primar – clasele I-IV
3. Invatamant gimnazial – clasele V-VIII
4. Invatamant liceal – clasele IX-X ciclul inferior, clasele XI-XII ciclul superior
• In clasa I sunt inscrisi elevi care au implinit 6 ani pana la data inceperii anului scolar. In conditii speciale (intarzierea dezvoltarii mentale sau fizice) se poate incepe la 7 ani.
• Inscrierea in clasa a IX-a fara concurs, pe baza criteriului geografic – apropierea de casa.
• Pentru liceele vocationale doar test de aptitudini.
• Clasele IX-X obligatorii.
• Profilurile pentru clasele XI-XII sa fie stabilite de catre comunitatea locala, cu avizul directorului, in functie de necesarul de locuri de munca din regiune. Posibilitatea unui sponsor de a finanta clase in functie de necesarul de forta de munca.
• Separarea neta a puterilor in scoala – CA si director, echilibru intre acestea.
• O noua paradigma a invatarii: clasele I-IV prin joc, clasele V-VIII prin experiente, clasele IX-XII prin aplicatii practice.
• Nu reducerea numarului de ore, ci transformarea orelor aride, obositoare, in activitati atractive (joc, experiente, aplicatii practice).
• Inlocuirea conceptiei de „pregatire pentru examene” cu Pregatirea pentru viata, nu declarativ, ci real.
• Continuturile din programa sa nu fie obligatorii ci orientative. Obligatorii sa fie doar aptitudinile/competenţele, si acestea să fie verificate
• Modificarea sistemului de evaluare, inclusiv la olimpiade prin reducerea ponderii itemilor de verificare a cunoştinţelor teoretice şi inlocuirea lor cu aplicaţii practice, de verificare a competenţelor.
Cateva comentarii referitoare la propuneri.
Puncte tari:
• Realizarea legaturii cu comunitatea locala, mergand pana la achizitionarea de catre primarie a autobuzelor scolare
• Stabilirea profilelor nu „de sus”, fara legatura cu necesitatile locale, ci de catre comunitate.
• Eliminarea „tocelii” care lichideaza orice urma de gandire libera a copiilor.
• Flexibilitate: se poate usor generaliza invatamantul de 12 ani.
• Legatura mult mai stransa intre gimnaziu si liceu. Practic clase intregi vor trece de la o scoala la alta, fara nici o fractura, fara ca elevul de clasa a IX-a sa se gaseasca intr-un mediu strain, departe de casa, de prieteni. Si intre profesorii de gimnaziu si cei de liceu poate exista o colaborare mult mai stransa.
• Mediu mai prietenos de invatare
• Selectia pentru ciclul superior se realizeaza in interior, pe baza unor criterii stabilite cu cel puţin doi ani inainte (media generala, eventual cu o pondere mai mare a unor discipline).
• Daca se mai gandeste cineva la mediu: evitarea unor deplasari masive a elevilor dintr-o parte in alta a judetului sau orasului
• Pentru guvernul nostru strans la punga: reducerea cheltuielilor de transport a elevilor.
• Pentru părinţi – eliminarea stressului examenelor (cred ca multi au incaruntit privind rezultatele de la admitere), reducerea distantei faţă de şcoală permite ţinerea mai bună a legăturii cu aceasta.
Puncte slabe s-ar parea ca ar fi:
• Insuficienta triere a „valorilor”. Este o falsa problema, pentru ca de fapt elevii, in sistemul actual si in cel propus de guvern, sunt selectati doar după cunostintele de la trei discipline. Cei pasionati de chimie, biologie, limbi straine, etc., sunt marginalizati.
• Cei doi ani din ciclul superior al liceului sunt insuficienti pentru acumularea unor competente necesare in anumite meserii. Solutia ar fi ca pentru acestea sa se adauge inca un an de studiu, care sa cuprinda un numar mare de ore de pregatire practica.
Oportunitati:
• Implicarea consiliilor locale, a sponsorilor poate duce la modernizarea bazei materiale (construirea de cantine, achizitionarea de autobuze scolare, de aparatura moderna)
Pericole:
• Degradarea scolilor in cazul lipsei de interes a unor primari.
