Trupul (cuvantul evreiesc - basor; grecesc - soma/sarx; latin - corpus).
Cuvantul evreiesc "basor" este folosit in Vechiul Testament cu referire la om si este de obicei tradus "carne" (Nu exista nici un cuvant evreiesc care este tradus in mod obisnuit "trup"). Acest cuvantul evreiesc folosit pentru trup este "nidhneh". Acest cuvant poate fi definit ca "teaca" sau "acoperire". Cuvantul grecesc "sarx" se refera la trupul fizic (este folosit in 1 Cor. 15:39 si 2 Cor. 12:7). In Noul Testament se vorbeste despre trup ca despre un vas de lut (2 Cor. 4:7) si o casa pamanteasca (2 Cor. 5:1). Trupul nu este deci partea principala sau semnificativa a omului, ci doar un acoperamant al omului interior care face viata fizica posibila.
Acest trup, sau acoperamantul omului interior, este pieritor (1 Cor. 15:24; 2 Cor . 4:11). Stim asta din Biblie si din viata de zi cu zi. Tot ce e fizic are un inceput si un sfarsit. Trupurile noastre nu sunt cu nimic diferite. Ele pot fi ranite, se pot imbolnavi si mor (cf. Rom. 8:23; 2 Cor. 4:11). Petru, citand din Isaia, spune: "Caci orice faptura este ca iarba, si toata slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usuca si floarea cade jos" (1 Petru 1:24). Iacov descrie viata noastra fizica astfel: "Sunteti decat un abur, care se arata putinel, si apoi piere" (Iacov 4:14). Dumnezeu a spus: "Caci tarana esti, si tarana te vei intoarce" (Gen. 3:19).
Caracterul trecator al trupului ar trebui sa ne faca sa ne gandim serios la ce exista dupa aceasta viata. Chiar daca vrem sa ne gandim la asta ori nu, fiecare zi ne aduce mai aproape de ziua plecarii noastre din aceasta lume. Totusi, asta nu l-a suparat pe apostolul Pavel, care a zis: "Caci pentru mine a trai este Cristos si a muri este un castig - Sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Cristos, caci ar fi cu mult mai bine" (Fil. 1:21, 23).
La moarte, trupurile noastre fizice vor fi fara viata si vor incepe procesul de descompunere. Totusi, la inviere (cand va veni Isus din nou), trupul crestinului va fi ridicat din mormant si schimbat cu un trup spiritual nepieritor (1 Cor. 15:42-55). Desi total diferit de trupul fizic pe care il avem acum, trupul nostru spiritual va trai vesnic.
Sufletul (cuvantul evreiesc - nephesh; gr. - psuche)
"Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii" (Evrei 4:12). Observati ca Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu, este atat de corect, ca poate desparti sufletul si duhul. Acest pasaj ne indica faptul ca exista o diferenta intre suflet si duh dar ca aceasta diferenta este foarte subtila. Cuvantul pentru este folosit diferit in pasaje diferite.
1) E folosit ca sinonim pentru persoana. F.A. 2:41 afirma: "Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape trei mii de suflate". Evident, cei botezati erau oameni. Referindu-se la potopul din zilele lui Noe, Petru a spus: "in care a fost scapate prin apa un mic numar de suflete, si anume opt" (1 Petru 3:20). Din nou, asta este o referire evidenta la cuvantul "suflet" cu privire la oameni.
2) Uneori este folosit pentru a denumi viata animala pe care o are omul, ca si animalele de pe camp si pe care o pierde la moarte. Referindu-se la vite, Psalmul 78:50 spune: "nu le-a scapat sufletul de la moarte". Cuvantul suflet este folosit aici cu sensul de "viata". Nu a lasat vitele sa traiasca. Moise a spus in Deuteronom 12:23: ?Numai, vezi sa nu cumva sa mananci sangele, caci sangele este viata (sufletul); si sa nu mananci sufletul impreuna cu carnea.
3) In anumite ocazii, cuvantul grecesc pentru suflet se poate referi la natura intelectuala a omului. "Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuiesc judecate duhovnicesti" (1 Cor. 2:14).
4) Uneori cuvantul pentru suflet inseamna centrul sentimentelor noastre. Citim despre un suflet insetat (Ps. 107:9; 24:2), un suflet amarat (Iov 30:25), un suflet iubitor (Cantarea Cantarilor 1:7).
5) Cuvantul suflet este folosit uneori pentru un spirit nepieritor. F.A. 2:27 spun: "caci nu-mi vei lasa sufletul in Locuinta mortilor, si nu vei ingadui ca Sfantul Tau sa vada putrezirea". Este o referire la partea din Cristos care nu va muri, natura nemuritoare pe care o poseda toti oamenii. Isus spune: 'Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena' (Mat. 10:28). Acest suflet poate fi pierdut din cauza pacatului (Mat. 16:26) sau poate primi mantuirea divina (Iacov 1:21; 5:20). Se spune ca sufletul este mai pretios decat intreaga lume (Mat. 16:26).
Duhul (ruach in limba evreiasca, pneuma in greaca si spiritus)
Duhul (pneuma) inseamna literal "vantul". Cuvantul "duh", cand este folosit pentru a denumi entitatea omeneasca, este un termen special care se refera in mod normal la acea parte din om care nu moare si care va supravietui mortii trupului (cititi F.A. 7:59; Gen. 25:8; 35:18; Ps. 90:10; 2 Cor. 5:1; 6-
Daca dorim ca duhul nostru sa fie cu Dumnezeu, atunci trebuie sa facem tot ce putem pentru a fi ca El in duh (1 Pt. 2:21). Roada, Duhului este "Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri ne este lege" (Gal. 5:22-23). Trebuie sa ne indepartam de lucrarile carnii, care sunt: 'adulterul, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbele, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea' - nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu" (Gal. 5:19-21). Datoria noastra, a crestinilor, este "stapan pe sine" (Proverbele 16:32; 25:28).
Cea mai importanta distinctie care trebuie facuta este ca exista un om exterior si un om interior. Aceasta pare a fi cea mai importanta distinctie pe care o face apostolul Pavel (intr-o lectie viitoare vom vorbi despre diferentele dintre om si animal.) Pavel a spus: "De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi"(2 Cor. 4:16). Caracteristic omului este ca o parte din el sa moara si o alta sa nu moara niciodata sa nu fie inconstienta.
Relatarea despre omul bogat si Lazar din Luca 16 ne ofera o imagine vie a modului in care vom trai dupa ce se va sfarsi aceasta viata. De fapt, numai cand aceasta viata se incheie, incepe adevarata viata si adevarata agonie (cititi Luca 16:19-31). Unul din cele mai dificile lucruri pe care trebuie sa le facem este sa traim in aceasta lume fizica avand viata viitoare in minte si in inima. Aceasta viata nu este decat o perioada de proba pe care ne-a dat-o Dumnezeu (cititi Evrei 9:27). Pentru a ne pregatiti viata viitoare, "umblam prin credinta, nu prin vedere" (2 Cor. 5:7).
"Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si: duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru, sa fie pazite intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Cristos" (1 Tes. 5:23).
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
















