Contact
Facebook
Twitter
RSS
Unii cercetători susţin că Chow-ul este strămoşul raselor Samoyed, Norwegian Elkhound, Pomeranian şi Keeshond. Mai recent, în timpul dinastiei T’ang (secolul VII d. Hr.) se spune că un împărat chinez avea 2.500 de „câini Chow” şi îi păstra pentru a-i însoţi pe cei 10.000 de vânători! Admirat atât de către împăraţii chinezi cât şi de regii occidentali, crescuţi de ţăranii chinezi pentru mâncare şi îmbrăcăminte, favorit al unui preşedinte american şi al mai multor oameni de cultură şi cercetători ştiinţifici, Chow-Chow-ul a avut o istorie lungă şi dramatică.
O teorie credibilă afirmă că Chow-Chow-ul provine dintr-o canidă nord-asiatică având bot scurt şi stop pronunţat, numită Simicyon. Se pare că acest Simicyon descinde, la rândul său, din Hemicyon, un animal cu caracteristici intermediare între canide şi urside, care este cel mai probabil şi strămoşul urşilor asiatici, inclusiv Panda. Poate că acest Hemicyon este veriga de legătură între micii urşi din Asia şi unele rase actuale, în primul rând Chow-Chow şi Shar Pei.
Rămâne un mister şi astăzi modul în care Chow-ul şi-a căpătat limba violetă. O legendă veche propune o teorie: la facerea lumii, când Dumnezeu picta cerul în albastru, a stropit pe jos cu câteva picături de vopsea. Câinele Chow îl urma şi la un moment dat a lins vopseaua – din acea zi, Chow-Chow-ul a avut limba albastră!
Primele exemplare aduse în Occident au venit din China şi au debarcat în Anglia, în jurul anului 1.700. Marinarii care se întorceau din est i-au adus în cala vapoarelor comerciale. Se pare că „Chow-Chow” era un termen în jargon aplicat diverselor produse transportate de aceste vase. Termenul s-a lipit ca o poreclă de câinii noştri. La început, din cazul aspectului lor, oamenii nu i-au considerat câini, ci un fel de animal fioros, un amestec de câine, urs şi leu. De aceea, exemplarele importate din China au fost ţinute în grădinile zoologice. Au trebuit să treacă câţiva ani buni până când cineva a avut curajul să ia o asemenea creatură acasă şi să o crească drept animal de companie!
TEMPERAMENT
Chow-Chow-ul este un câine foarte inteligent – dar nu găseşte întotdeauna motivaţii suficiente pentru a-şi mulţumi stăpânii, aşa cum o fac celelalte rase. Pare-se că Chow-ul doreşte mai întâi să fie el însuşi mulţumit, abia apoi gândindu-se şi la stăpân.
Este un câine mândru, demn, distant, rezervat în a-şi manifesta afecţiunea, independent şi încăpăţânat. Nu sunt făcuţi pentru a fi ţinuţi în lanţ şi nu tolerează pedeapsa fizică. Atunci când face un lucru interzis, este destul să îi spuneţi pe un ton supărat „nu!” şi el va înţelege. Chiar dacă se va întâmpla să repete acţiunea în altă zi, continuaţi să îi spuneţi „nu!”, fără să vă enervaţi. Până la urmă câinele va fi exasperat sau plictisit de atitudinea dumneavoastră şi nu va mai continua. Nu uitaţi că, pentru a educa un câine atât de încăpăţânat, stăpânul trebuie să fie şi mai încăpăţânat decât el!
Câine foarte protocolar, Chow-ul aşteaptă să fie tratat cu respect – iar în schimbul acestui respect vă va oferi pentru totdeauna iubirea şi loialitatea sa, în cazul în care consideră că le meritaţi.
Chow-ul consideră că este responsabilitatea lui şi consideră drept o datorie de onoare să apere ceea ce iubeşte. Fiind prin natura sa suspicios faţă de străini, nu va lăsa nici un intrus să treacă neprovocat prin teritoriul său. Dacă însă stăpânul său este aproape şi îl linişteşte, Chow-ul va tolera noul venit, ştiind că este prietenul stăpânului – dar asta nu înseamnă neapărat că se va lăsa şi mângâiat!
Un Chow-Chow agresiv cu străinii nu este reprezentativ pentru această rasă, ci este rezultatul unei proaste educaţii primite din partea stăpânului sau al unui dezinteres total al crescătorului faţă de caracterul reproducătorilor din canisa lui. Aşa cum scria Ioana Irimiea, „aspectul şi personalitatea unui Chow-Chow sugerează nobleţea unui leu dar şi drăgălăşenia unui ursuleţ, graţia şi independenţa unei pisici şi devotamentul unui... câine. El are câte puţin din toate aceste calităţi” .
EDUCAŢIE ŞI SOCIALIZARE
Socializarea reprezintă procesul continuu prin care puiul de Chow este învăţat să accepte alte persoane decât stăpânul, alţi câini, pisici şi alte animale, cu politeţe şi calm. Nu privaţi puiul dumneavoastră de mângâierile străinilor! Chow-ul este prin natura sa rezervat faţă de aceştia – însă dacă nu este obişnuit cu ei de mic, s-ar putea ca la maturitate să devină chiar agresiv, ceea ce vă va crea probleme în primul rând dumneavoastră. Continuaţi deci socializarea începută de crescătorul de la care l-aţi luat prezentându-l în mod constant străinilor, copiilor, câinilor şi altor animale în afara teritoriului său. De asemenea, expuneţi-l la cât mai multe sunete (zgomot de tren, de motocicletă, claxonul maşinii etc.) şi la diverse situaţii noi (plimbare cu maşina, picnicul în afara oraşului etc.). După ce a terminat de făcut toate vaccinurile (aproximativ 3-4 luni) scoateţi-l în parc şi lăsaţi-l să se joace cu copiii şi cu ceilalţi câini. Socializarea cu copiii este foarte importantă, dacă doriţi ca Chow-ul dumneavoastră, devenit matur, să se poarte corect cu ei. În acelaşi timp trebuie să învăţaţi copiii cum să-l mângâie (trebuie să se aşeze pe vine sau în genunchi în faţa lui, să-i vorbească blând, să-l mângâie sub bărbie şi abia apoi, dacă el vrea, îl pot mângâia şi pe cap – întrucât mângâierile pe cap sunt percepute de câine ca o atitudine dominantă care vine din partea iniţiatorului).
În ceea ce priveşte educaţia, este bine ca puiul de Chow să ştie încă de la început ce are voie şi ce nu. Dacă, de exemplu, nu doriţi să stea în patul dumneavoastră când va fi mare, nu-l luaţi în pat nici când este mic! Constanţa este o calitate esenţială a oricărei persoane care încearcă să educe un câine.
Educaţia (predresajul) începe de la două luni (nu vă luaţi după sfaturile „binevoitorilor” din parc, care vă vor spune că ea începe abia la nouă luni! Este absurd!) Puteţi chiar dumneavoastră să vă învăţaţi puiul de Chow să răspundă la comenzi simple, precum „aici”, „dă laba”, „şezi”, „culcat”, „la pas”, „aşteaptă”.
În ceea ce priveşte „făcutul nevoilor” afară, Chow-ul poate fi învăţat foarte uşor, întrucât prin natura lor aceşti câini sunt la fel de curaţi ca pisicile. În nici un caz să nu pedepsiţi puiul (dacă face pe covor) băgându-l cu nasul în propriile dejecţii. Prin această acţiune realizaţi exact contrariul: amintiţi-vă că orice câine miroase cu mare plăcere excrementele altor câini, întrucât astfel el adună informaţii despre aceştia. Pentru el nu este ceva neplăcut, dimpotrivă! Aşa că, în loc să îl dezvăţaţi băgându-l cu nasul în propriile dejecţii, dumneavoastră îi transmiteţi, de fapt: „Uite, aici pe covor trebuie să faci întotdeauna!”. Dar cum acţiunea dumneavoastră este în evident contrast cu tonul supărat pe care îl folosiţi, sărmanul căţel nu va mai înţelege nimic! Deci, dacă se întâmplă să facă pe covor certaţi-l, întrerupeţi-l imediat din acţiune şi duceţi-l afară, la locul ales de dumneavoastră. Curăţaţi locul de pe covor fără să vă vadă câinele (altfel s-ar putea ca puiul să iniţieze jocul „eu fac, tu ştergi!”) şi daţi pe deasupra cu parfum, ca să nu miroase (altfel puiul va face şi data viitoare în acelaşi loc). Cu multă răbdare şi mult calm din partea dumneavoastră, în câteva zile (maxim două săptămâni, pentru câinii cei mai încăpăţânaţi) problema va fi rezolvată.
ÎNTREŢINERE
Trebuie să ştiţi că periatul blănii nu este doar o acţiune în vederea înfrumuseţării câinelui; acţiunea este necesară pentru aerisirea pielii şi ca atare este o măsură profilactică împotriva unor boli de piele dificil de tratat. Blana Chow-ului trebuie periată o dată sau de două ori pe săptămână. Folosiţi o perie metalică cu ţepi subţiri şi deşi pentru părul lung, de acoperire, şi un piepten cu dinţi mai rari pentru subpăr (puful moale de la baza firului de păr).
Atenţie însă la coamă, periaţi cu grijă, întrucât există riscul să smulgeţi prea multe fire de păr şi astfel să îi stricaţi frumuseţea naturală.
Primăvara şi toamna majoritatea exemplarelor năpârlesc (câinii ţinuţi în casă nu au, în general, două perioade de năpârlire, ci năpârlesc câte puţin pe tot parcursul anului). Aceste episoade ţin 2-4 săptămâni, perioadă în care câinele trebuie periat zilnic, pentru a se îndepărta părul mort.
În privinţa frecvenţei băilor, unii crescători spun că Chow-ul nu trebuie spălat deloc (pentru că şi-ar strica blana), iar alţii susţin că trebuie imbaiat doar o dată pe an. Din experienţa noastră, vă recomandăm să vă spălaţi câinele o dată la trei luni (folosiţi însă numai şampon special pentru câini, iar după spălare clătiţi bine, de trei ori, blana. Dacă rămâne şampon în blană acesta se va usca şi va favoriza apariţia unor iritaţii supărătoare). În cazul în care doriţi să mergeţi cu câinele la o expoziţie, spălaţi-l cam cu o săptămână înainte, pentru a lăsa astfel timp suficient părului să-şi recapete strălucirea naturală.
În cazul în care Chow-ul dumneavoastră nu face destulă mişcare şi unghiile au crescut prea mult, va trebui să i le tăiaţi la o lungime confortabilă. Atenţie însă, este de preferat ca această acţiune să o facă medicul veterinar, întrucât aţi putea să răniţi animalul tăind prea mult din unghie!
Dacă vă doriţi un câine ascultător, care să facă întotdeauna ceea ce îi spuneţi dumneavoastră, un câine care să vă păzească pe dumneavoastră şi proprietatea pe care o deţineţi asemeni unui Dobermann sau unul potrivit pentru dresaj de performanţă tip Agility sau Obedience, un câine care să se joace ziua întreagă sau unul care să vă însoţească în activităţile sportive, atunci Chow-ul nu este pentru dumneavoastră.
Deşi arată ca o jucărie de pluş numai bună să te joci cu ea, Chow-ul este un câine demn, mândru, selecţionat în China pentru a conserva calităţile oamenilor din această ţară. Chow-ul seamănă nu doar fizic cu un chinez (din cauza ochilor migdalaţi), ci şi temperamental. Un Chow va dezvolta faţă de stăpânul său relaţii tradiţionale, protocolare: la întoarcerea stăpânului de la muncă nu va sări pe el, ci se va mulţumi să dea uşor din coadă, ca formă de salut. Afecţiunea neobişnuită pe care o are faţă de stăpânul lui (într-adevăr, Chow-ul este câinele unui singur stăpân) nu e niciodată afişată în mod gălăgios, ci păstrată în adâncul sufletului său. Un asemenea câine va dispreţui întotdeauna manifestările exuberante de bucurie sau tristeţe: oricât de puternic ar fi sentimentul nutrit într-un anumit moment, tumultul interior nu se va vedea pe chipul său: chipul Chow-ului rămâne imobil, asemenea feţei împietrite a unui samurai japonez.
Din cauza acestui temperament, Chow-ul preferă mai mult relaţiile „bărbăteşti” cu un adult, decât jocurile nevinovate ale copiilor. Chow-ul matur nu va suporta să fie tras de coadă şi de urechi şi nici nu va tolera încercările copiilor mici de a-l călări: se consideră prea mândru pentru a lua parte la asemenea „activităţi copilăreşti”.
Ca atare, nu oricine se poate înţelege cu un Chow. Dacă doriţi ca relaţia dintre dumneavoastră şi câine să fie asemeni relaţiei dintre un părinte şi copilul său, atunci luaţi-vă un Labrador, un Cocker sau un Caniche. Chow-ul nu se consideră nici copilul, nici proprietatea omului pe care îl însoţeşte – ci doar prietenul său.
În concluzie, Chow-Chow-ul este un câine cu adevărat deosebit, total diferit de ceilalţi câini. Unii cunoscători ai rasei spun că, din punct de vedere al temperamentului, este un fel de combinaţie între câine, pisică şi om. Oricum ar fi, este clar că iubitorii de Chow-Chow şi câinii lor formează un fel de societate elitistă: oameni şi câini, au ceva care îi deosebeşte de masa compactă a câinilor şi oamenilor obişnuiţi.
Mo-Mo, un baietel Chow Chow de 2 luni jumate.
.
Fisiere atasate
-
Mo_Mo_2.jpg (39.31K)
Number of downloads: 8 -
Mo_Mo.jpg (32.13K)
Number of downloads: 7 -
Mo_Mo_9.jpg (26.25K)
Number of downloads: 6 -
Mo_Mo_8.jpg (36.57K)
Number of downloads: 10 -
Mo_Mo_12.jpg (27.43K)
Number of downloads: 7 -
Mo_Mo_4.jpg (29.72K)
Number of downloads: 8 -
Mo_Mo_5.jpg (27.14K)
Number of downloads: 9 -
Mo_Mo_6.jpg (28.39K)
Number of downloads: 9
