A defini raul prin intuneric, negrul, jos, stanga, e impropriu, desi toata lumea aproape o face.
Astea fiind in acelasi timp si asociate cu femininul, s-a ajuns usor ca in religie femininul sa fie si el asociat cu raul.... De aici baze profunde pentru discriminari de sex, de rasa.
Confuziile astea sunt asa de vechi, pornind din paleolitic.
Oamenilor le era frica de inruneric, pt ca in intuneric animalele salbatice atacau. Deci intunericul a fost asociat cu raul, a devenit simbol al raului... Asta e doar pe scurt, cuvinte ce desemneaza lucruri care nu sunt rele, devenind simboluri pt rau. Influentand cultura, declansand razboaie... Toata filosofia umana se sprijina pe opusii astia si alegerea unuia in favoarea altuia. ( afara de zen )
Rau pt mine e dezechilibrul. Pentru ca intunericul e bun, moartea e buna, lucrurile pe care le percepem noi ca fiind rele sunt BUNE.
Doar dezechilibrul si haosul e rau. De ex. prea multa lumina, stralucire, fara intuneric si umezeala, ar preschimba planeta intr-un desert. Prea multa umezeala, da in mlastina. Ambele sunt dezechilibre.
Echilibrul intre opusi e bun. Dezechilibrul dintre ei e rau. Haosul, legile intoarse pe dos, astea sunt adevaratul rau. Avem nevoie de opusi in existenta, dar cand acestia functioneaza aiurea, cand legile existentei sunt date peste cap, atunci ne confruntam cu raul. Si cu cat legile existentei is incalcate mai profund cu atat raul devine mai mare.
Ce a facut Hitler, clonarea, incercari de manipulari genetice, de creere de rase perfecte etc Astea se apropie de raul pur. Intervin extins si in acelasi timp la nivel foarte profund in legile existentei. Cand cineva crede ca poate face asta, om sau neom, devine raul personificat.
gisella ., la Nov 7 2010, 12:08 AM, a spus:
eu mă īntreb cine-a fost tāmpitul care a conceput imaginea standard a diavolului: cu coarne, cu barbă, roşu şi cu coada ascuţită.
cea mai penală imagine
diavolul e un sinonim pentru rău, şi n-are formă, chip, şi apariţii-n public. există răul, evident că există, dar nu există īntālnirile de gradul zero cu diavolul care, vezi doamne, uite-aşa o coadă avea, şi-uite aşa o legăna....
In trecut, dar exista si in prezent, multe triburi venerau animale, boi, tapi, serpi, lupi, se inchinau lor si faceau sacrificii umane. Faceu toteme din ele si venerau capul, conducatorii isi puneau capul cu coarne pe cap se manjeau cu sange sia sa mergeu la batalii.
De aceea cred ca biserica s-a indreptat spre imaginea asta. Si pe vremea Vechiului Testament, aceste lucruri erau si mai dese, erau greu de oprit, oamenii faceau sacrificii umane, unii practicau canibalismul, bautul ritualic de sange,mancatul de organe.
Urmarea fireasca, diavolul a fost portretizat asa. Pentru constientizarea ca nu e bine sa te inchini la boi, tapi, lupi si alte jivine si sa le faci sacrificii umane. Uzand de imaginea asta, asociind-o cu raul absolut, s-a creat un fel de reactie repulsiva la aceste ritualuri sangeroase.
In timp imaginea s-a stabilizat si asa a ramas. Chiar daca acum nu mai e utila. De aceea oamenii acuma iau in ras chestia asta. Dar sa nu uitam sa ne uitam in spate la trecut, si sa vedem, ca pentru multi frica a fost primul si cel mai puternic imbold sa paraseasca ritualurile sangeroase si canibalism. Da, chiar asa de primitivi am fost...
Aceasta postare a fost editata de Tipareth: 18 March 2011 - 12:32 PM