tosca_5, la Jan 31 2008, 12:40 AM, a spus:
Am vazut la Louvru "Cei patru evanghelisti",o splendida si autentica capodopera a scolii flamande.
Cei patru evanghelisti ,privesc Sfantele Scripturi,care vor sta la baza Noului Testament.Jordaens scoate in evidenta importanta momentului,concentrarea lor,prin expresia fetei,figurile lor acopera aproape in intregime spatiul,pe un fond de draperii purpurii si un petec de cer ,doar sugerat.Elev a lui Rubens ,si-a insusit stilul coloristic si abilitatea de-a reda culorile carnale.Vigoarea realismului o are insa de la Caravaggio si Utrech.tehnica nu este perfecta,foarte expresive si senzuale personajele lui la inceputul carierei,dar mai la sfarsit cum spuneam isi gaseste stilul propriu,mai sobru si mai rafinat.A fost solicitat de catre curtea regala Spaniola si Suedeza.
Una dintre cele mai savoroase lucrari ale lui Jacob Jordaens, "Satir la taran" am redescoperit-o in anul 2005 gratie unei reproduceri dupa lucrare, exectata la sfarsitul sec XIX de pictorita Marghit von Iszlay.
Subiectul este generos, substanta sa fiind redata mai jos:
"Povestea satirului si a taranului, bazata pe Fabulele (LXXIV) poetului grec Aesop (secolul VI a.Chr.), a constituit un subiect frecvent abordat de poeti, pictori si gravori. Prima editie, în limba latina, a fabulelor lui Aesop care a aparut în Olanda a fost publicata în 1472 la Utrecht. La Bruges a aparut prima versiune a lui Edewaerd de Dene cu ilustratiile realizate de Marcus Gheeraerts în 1567. În secolul XVII povestea satirului a fost spusa din nou, printre altii, de La Fontaine în Fables, de Vondel în Vorstelijke Warande der dieren din 1617 si reprezentata adesea în pictura olandeza din secolul al XVII-lea. Jacob Jordaens (München, Alte Pinakothek), Jan Steen (Haga, Museum Bredius), Matthias Stom (Viena, Galerie Sanct Lucas), Barent Fabritius (Bergamo, Accademia Carrara) au surprins acest episod. Popularitatea subiectului a fost legata de posibilitatea artistilor de a portretiza personaje mitologice în ambianta vietii rustice. J. von Sandrart în Academie der Bau-, Bild- und Mahlerey Künste din 1675 mentioneaza o pictura "... din fabulele lui Aesop despre cum un satir face cunostinta cu un taran în padure si îl însoteste pe acesta la locuinta sa, numai sa se odihneasca, când îl vede pe taran suflând atât cald cât si rece din gura; o lucrare excelenta, ulterior gravata în cupru de Lucas Vostermann". Daca povestea lui Aesop se desfasoara în plina iarna, scena din lucrarea lui Jan Liss pare a se petrece toamna. Lipsa geamului, brâul de frunze de Ia mijlocul satirului, îmbracamintea relativ subtire a copilului si a sotiei taranului sunt câteva elemente care fac trimitere la toamna mai degraba decât la iarna. Evocarea unei atmosfere senzoriale, într-un cadru rustic, pare a fi mai importanta aici decât veridicitatea povestii. Satirul aflat în vizita la familia de tarani, nu-si poate ascunde mirarea observandu-l pe stapânul casei, la început, suflând în mâini ca sa se încalzeasca si ulterior în lingura de lemn sa-si raceasca supa. Cel care "sufla" atât cald cât si rece nu este considerata persoana de încredere. Având sentimentul ca este dus de nas, satirul nu doreste sa mai ramâna în aceasta companie si se ridica sa plece. Jan van Liss nu numai ca ilustreaza o veche fabula dar o si pune în relatie cu pictura de gen si sfera mitologica. Satirul, divinitatea din mitologia greaca, a fost integrat în ambianta unei famili olandeze, cu obiecte rustice caracteristice. Povestea din fabula Iui Aesop, cu semnificatie alegorica si intentie didactica este un îndemn la adresa persoanelor false care pot fi prietenoase si apropiate la un moment dat, iar apoi îsi manifesta raceala si comportamentul reprobabil. Acest amestec de mit si scena de gen, trecut si prezent, fabula si morala a fost initial creat de Rubens."
Desi distinsul critic de arta Olimpia Tudoran Ciungan face aici recenzia unei alte lucrari, (Jan van Lys)esenta subiectului este generos redata
folosind in egala masura descrierii generale a operei lui Jordaens.
Satir a taran, Jacob Jordaens