Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
As vrea sa va supun atentiei o situatie destul de dramatica, a unei persoane nu straine mie.. Si recunosc ca scriu pentru ca avem nevoie de ajutor.
Are 23 de ani, si inca trei surori, una de varsta lui (geamana), celelalte mai mari cu doi si respectiv 6 ani. A crescut intr-o familie normala, parinti conservatori, autoritari, care au aplicat copiilor lor educatia primita de ei insisi.
El insa, fiind unicul baiat, dorit si asteptat, a beneficiat de tratament preferential. Niciodata nu i s-a refuzat nimic, in limitele posibilului, pentru ca familia asta nu era prea avuta. A fost slugarit si inca este, la varsta asta. A crescut dupa patru fuste, ale mamei si ale surorilor, protejat si cocolosit si la varsta asta este incapabil sa aiba grija de el insusi, nu stie sa faca nici un ceai ca lumea.
A fost dintotdeauna un introvertit, un neinteles, el si prietenele lui de pe internet stiu ce era in sufletul lui, pentru ca in familie comunicarea intre pariti si copii era la 0, iar cu surorile discuta lucruri generale, rar confidente si probleme personale. Adevarul e ca nici ele nu prea isi bateau capul sa cladeasca o relatie cu el, ele se intelegeau foarte bine intre ele si nici una nu a venit in intampinarea lui cand a fost la varsta adolescentei, cu problemele care decurg.
Nu prea a avut prieteni, a fost o personalitate destul de stearsa, usor influentabil.
La varsta de 15 ani, cred, a inceput sa mearga la o biserica neoprotestanta. Parea un baiat linistit, la locul lui, incepuse sa aiba o relatie mai buna cu parintii si cu surorile, era o persoana corecta si cu o coloana vertebrala aparent dreapta. Insa in familie continua sa isi accepte conditia de copil rasfatat si sa nu faca nimic, sa creada ca totul i se cuvine.
De aproximativ un an si jumatate insa, a prins patima jocurilor de noroc. A pierdut foarte multi bani, a inceput sa ia din casa, sfarsind cu a fura bani din gestiunea bisericii la care merge.
Multe persoane au incercat sa-l ajute intr-un fel sau altul, au avut lungi discutii cu el, fara nici un rezultat. Parintii sunt disperati.
Se intreaba, cu ce-au gresit? Ce i-a lipsit? Unde au procedat gresit?
Eu stiu raspunsul la intrebarile astea.
Intrebarea mea este..ce se mai poate face? Ce il poate scoate din cercul asta vicios?
Odata l-am auzit.. dupa ce luase bataie (!) pentru ca abia aflasera parintii ca merge la jocuri.. plangea. Zicea.. tu nu stii cum este! Vreau sa scap, dar nu pot!
Mama a aflat despre faptul ca a furat si din alta parte.. tatal nu. Mama se intreaba daca sa-i spuna.
Tanarul in cauza nu stie ca mama a aflat.
P.S. un psiholog iese din discutie.. nici el n-ar accepta sa mearga si nici parintii nu cred c-ar fi de acord. In plus, costa.
Aceasta postare a fost editata de Amarena: 23 December 2007 - 12:15 PM
