1UltimUnicorn, la Dec 18 2007, 06:08 PM, a spus:
Buna tuturor.
Am deschis acest topic pt ca, din cate observ, in afara de povesti ale unor persoane - mai mult sau mai putin suferinde- care degenereaza in mistouri, in rest nu prea e nimic educativ.
Din pacate topicul dragoste abunda de, "il vreau" "o vreau". Dar oare dragostea numai atat inseamna? Unde sunt aceia care descriau iubirea intr-un mod atat de filosofic, incat nici ei nu mai intelegeau ce spun?
Care sunt ingredientele relatiei ideale intre doua persoane, dar intre el si ea? Ce prefereati, dragoste la "prima" vedere, sau o iubire precedata de o amicitie indelungata?
Personal am sa va marturisesc o problema si sa cer un sfat.
De exemplu, cand ma dau la o tipa care doar imi place, dar nu tin la ea... imi e foarte usor sa fiu eu insumi. Inşir pleiada de complimente. Sunt coerent şi spectaculos şi nu am nici o jenă sa o sărut fara vreo "invitatie". Asta pentru că pur şi simplu nu-mi pasă de ea; nu-mi pasă ce va crede despre mine.
Dar cand incerc sa o cuceresc pe una la care tin, si de care chiar imi pasă... treaba se complica. Ma fâstacesc, nu-mi gasesc cuvintele, orice aş face ma simt penibil si simt ca eu nu sunt suficient pt cea pe care o indragesc. Incerc sa par mai mult decat sunt si bine-nteles că, fară acoperire, in loc sa o conving că sunt barbatul ideal o fac sa creada reversul.
Cum de reusesc astfel de performanţe???
Oamenii nu invata decat din povestile lor si foarte rar din cele ale prietenilor apropiati. Faptul ca o vrei/il vrei... nu vine din dragoste, este doar un sentiment de a vrea ceva ce in mod normal nu poti avea. Cu cat acel lucru este mai greu de obtinut cu atat este mai ravnit. Iar de preferat... prefer ca indiferent de modul in care am cunoscut-o(ca am agatat-o pe strada, sau ca o cunosc de 10 ani) ea sa fie persoana care ma implineste spiritual si fizic. Sa ii caut acele mici defecte care ne fac pe toti unici si speciali(cum ar fi faptul ca sforaie cand e obosita), sa vad ca nu e perfecta(nimeni nu e perfect) si sa accept acest lucru, asa cum si ea accepta faptul ca nu sunt perfect.
In privinta problemei pe care o ai... nu este o problema. Este doar modul (normal) in care te comporti atunci cand iti place o persoana. Normalitatea este un termen foarte general, care difera de la persoana la persoana.
Barbatul ideal... tocmai ti-am spus, nimeni nu e perfect. Eu prefer sa las sa mi se vada defectele de la primele intalniri, pentru ca astfel imi este mult mai usor sa cern sita. Daca persoana cu care ma intalnesc, nu accepta faptul ca am acele defecte(de care eu sunt constient ca le am) acum, mai tarziu, cand le va descoperi, relatia se va termina.
Nu mai incerca sa o convingi ca esti barbatul ideal. Las-o sa te vada asa cum esti tu. Nu-ti cenzura limbajul(mai mult decat esti dispus sa o faci cand esti cu ea). Nu-i duce flori daca nu ai de gand sa faci asta de fiecare data, nu-i promite luna de pe cer daca nu i-o poti oferi. Fii tu si fa ce-ti place sa faci atunci cand esti cu ea. Fara sa-ti faci griji ca poti gresi.
Fiecare om are o anumita toleranta la persoanele cu care poate fi. Acest grad de toleranta difera de la persoana la persoana. Luam doua persoane ipotetice: Ion si Maria. Ion are o toleranta de 15% dintre femeile pe care le intalneste si care ii pot fi, din punct de vedere social, parteneri de viata(asta inseamna ca o excludem pe bunica lui Georgel care are 70 de ani, si pe fiica lui Dorinut care are 12 ani). Maria are un grad de toleranta de 20%. Pentru ca Maria si Ion sa fie impreuna, trebuie ca Maria sa fie intre cele 15% de persoane din gradul de toleranta a lui Ion, iar Ion sa fie in gradul de toleranta a Mariei. Daca acest lucru s-a intamplat, le uram casa de piatra si cat mai multi copii. Asta nu inseamna ca vor fi fericiti pana la adanci batraneti, ci doar ca pot sa se inteleaga intre ei si sa-si accepte defectele... restul tine de inteligenta, grad de educatie si noroc.
Contact
Facebook
Twitter
RSS
). Si stiu ce vrei sa zici ca parca te blochezi cand vrei sa te apropii de cineva de care iti place cu adevarat,pentru ca exista sentimente.exista teama de esec,de respingere,teama asta te impiedica sa faci un pas ,normal ca nu ai retineri cand e vorba doar de o persoana pe care o placi,pentru ca nu iti pasa si teama nu exista.Trebuie ,deci chiar trebuie sa invatam sa ne invingem temerile..
