Dumnealui e leu, e extrem de orgolios, si nu ar recunoaste niciodata ca a gresit, sau ca nu a luat cea mai buna decizie intr-o problema.
Cand ne-am despartit, mi-a spus ca i-ar placea sa ramanem prieteni. Am incercat, pentru ca, fiind si colegi, era cam greu sa ma indepartez de el definitiv, dar n-am rezistat prea mult, nu pot fi cea mai buna prietena a lui. Mi-am schimbat atitudinea fata de el, am incercat sa fiu extrem de rece, sa il fac sa inteleaga ca ori e totul pentru mine, ori nimic. I-am spus lucrul asta, cateva zile nu am mai vorbit, apoi am reluat discutiile, el povestindu-mi ce a mai facut, cat de greu ii este, cat de singur se simte intre prietenii lui. Si s-a revenit la starea aia "calduta", care ii place lui, de "prieteni si colegi".
Am refuzat o iesire cu el, de teama sa nu fac nimic prostesc, desi n'as avea ce pierde. Si mi'a raspuns ca se simte si mai atras de mine acum, dar .. atat. Astfel ca l-am rugat sa isi puna ordine in ganduri, si sa reluam discutiile dupa ce se hotaraste, si stie ce vrea de la noi. Si de atunci, o zi e atent cu mine, urmatoarea se comporta ca un amic oarecare.
Intreb: faptul ca stie ca inca tin la el il face sa isi piarda interesul? Ar trebui sa fiu rece, sau sa raman in continuare vesela si zambitoare cu el? Si pana la urma, daca nu vrea sa ne impacam, pentru ce readuce in discutie momente din trecut, spunand cat de dor ii e de clipele alea?
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis

















