Alexis Carrel este cunoscut mai ales ca fiziolog şi chirurg francez, mare specialist īn histologie. S-a născut la Sainte- Foy, īn apropiere de Lyon, la 28 iunie 1873 şi a murit la Paris la 5 noiembrie 1944. Şi-a făcut studiile la Lyon şi a obţinut diploma de medic īn 1900. Timp de doi ani, adică pīnă īn 1902, şi-a aprofundat cunoştinţele de anatomie şi a fost asistentul profesorului Testut, autorul celebrului tratat de anatomie. Īn 1904 a plecat īn America, unde a lucrat neobosit la Institutul de Fiziologie din Chicago sub conducerea savantului Stewart. După ce a dobīndit cunoştinţe solide īn aceste domenii ce aveau să fie ulterior pentru el esenţiale, a fost chemat la Institutul Rockfeller din New York din care a făcut curīnd parte. Numele său īncepea să fie din ce īn ce mai cunoscut. Reputaţia de care s-au bucurat lucrările, cercetările şi descoperirile sale a fost atīt de mare īncīt īn cele din urmă a obţinut Premiul Nobel pentru fiziologie şi chirurgie fiziologică.
A vorbi despre aspiraţia către Absolut sau de rugăciune oamenilor moderni, pare la prima vedere o strădanie cu totul inutilă. Cu toate acestea, īn ciuda refractarităţii lor, nu este oare Absolut necesar să cunoaştem cīt mai bine toate activităţile omeneşti de care fiecare īn parte īn mod potenţial sīntem īn stare? Căci nu putem lăsa vreuna din ele adormită sau nefolosită, fără o mare primejdie ce se va arăta mai devreme sau mai tīrziu pentru noi sau pentru urmaşii noştrii. Atrofierea simţului de divin şi a simţului moral se arată a fi tot atīt de păgubitoare şi generatoare de suferinţă ca şi atrofierea inteligenţei īn cazul unora. Rīndurile acestea inspirate de dragostea pentru oameni se adresează tuturor: atīt necredincioşilor, cīt şi credincioşilor. Ele vor fi, sperăm, foarte utile, pentru că tuturor viaţa le impune, mai mult sau mai puţin, pentru a reuşi, aceleaşi obligaţii. Ea cere īn esenţă să ne conducem astfel, după cum structura noastră fizică, psihică, mentală şi spirituală ne dictează.
Iată de ce nimeni nu trebuie să ignore nevoile fundamentale cele mai adīnci şi mai subtile ale naturii noastre lăuntrice.
Alexis Carrel
"Definiţia simplă a aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii
Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este īn esenţă o simultană focalizare a minţii şi orientare a sufletului care ne deschide accesul īn domeniul spiritului şi ne face să fim īntr-o inefabilă rezonanţă lăuntrică cu baza (substratum) imaterială ultimă a lumii. Ele constau, īn general, īntr-o chemare sinceră, īntr-o plīngere, un strigăt tăcut de desnădejde sau o cerere de ajutor realizată īntr-o stare de umilinţă. Alteori ele sīnt o contemplaţie senină a principiului Absolut imanent şi transcendent al tuturor lucrurilor şi fiinţelor. Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea poate fi definită de asemeni ca o fulgerătoare īnălţare a minţii şi a sufletului către Dumnezeu, ca un act instantaneu de evocare şi de dragoste īn care predomină adoraţia către Acela Absolut şi etern de unde purcede această minune care este īnsăşi viaţa. De fapt, aspiraţia către Absolut sau rugăciunea reprezintă efortul simplu al omului de a comunica direct cu Fiinţa AbsolutĂ invizibilă şi creatoare a tot ce există, care īn realitate este suprema īnţelepciune, putere şi frumuseţe, părinte plin de dragoste şi mīntuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a consta īntr-o simplă recitare de formulări seci, adevărata aspiraţie către Absolut sau rugăciunea reprezintă o stare sublimă de comuniune sau fuziune spirituală īn care conştiinţa se absoarbe gradat īn Dumnezeu. Această stare inefabilă de sintonanţă lăuntrică cu AbsolutUL nu este doar de natură intelectuală şi tocmai de aceea, ea rămīne īn general inaccesibilă pentru filosofi, savanţi şi oameni de ştiinţă.
"
Fisiere atasate
-
aparitie_ungaria.jpg (22.01K)
Number of downloads: 153
Contact
Facebook
Twitter
RSS

















