Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Scris 21 November 2007 - 08:34 AM
Multi dintre noi au trecut prin cel putin o relatie de durata si au ajuns la un anumit moment sa devina mai intimi, mai apropiati, sa locuiasca impreuna. Aceste lucruri vin firesc intr- o relatie, daca cei doi se iubesc si mai ales daca se respecta ca parteneri…
Cineva imi spunea zilele trecute ca nu ii plac schimbarile si ca de obicei toata lumea ii cere exact acest lucru. Singura replica care mi-a venit in minte a fost ca de fapt noi ne schimbam in permanenta fara sa ne dam seama, ne pliem dupa partener si pe cerintele lui. Oricum am spune-o ne schimbam, ne adaptam. O relatie presupune multe compromisuri. A sti sa faci un compromis este o arta. Daca nu suntem pregatiti pentru asa ceva vom distruge tot ce am cladit pana atunci.
Cand ajungem sa ne mutam impreuna lucrurile se schimba, pentru ca in viata si in tabieturile tale a aparut cineva. Incerci mereu ca lucrurile pe care le faci sa nu deranjeze cu nimic persoana iubita… macar la inceput, caci pe urma, daca nu salvezi situatiile si nu stii sa faci compromisuri ajungi la un mic razboi, un razboi personal, purtat mereu, oricand si oricum, din dorinta practica de a castiga.
Motivele sunt diverse si daca stai sa te gandesti bine la ele niciodata nu au un temei. Daca ar fi sa privesti in profunzime, ai incepe probabil sa razi daca ai vedea de la ce a izbucnit cearta. Uneori de la simple cuvinte ajungeti la mari scandaluri si certuri cu injurii, pentru ca cineva a spus in 90% din cazuri un cuvant care a fost aiurea inteles, sau de cele mai multe ori reinterpretat si atunci a sunat ca o jignire.
De cate ori o iesire cu baietii s-a transformat dintr-o seara obisnuita ca oricare alta intr-un razboi? Atunci cand el se intoarce la tine, in loc de “buna seara!” primeste o strambatura si o tacere de mormant. Cand vrea sa te sarute zici ca miroase a bere, dar uiti ca el trebuie sa iti tolereze ca ai fumat 5 tigari pana a venit. Uite asa au inceput cuvintele urate, apoi reprosurile, apoi ziua de maine, si in final te miri si tu cum de la faptul ca ai baut mai devreme o bere cu baietii acum ajungi sa discutati despre faptul ca esti un parinte iresponsabil caruia nu ii pasa de copiii lui.
De multe ori insa razboaiele pleaca si din alte lucruri. Totul tine intr-un final de schimbari si compromis, caci altfel viata este mult mai amara si se ajunge la un razboi al orgoliilor…”eu fac mereu curatenie si cumparaturi, iar tu nu faci nimic”…
Uneori o simpla vorba, gen “grasuto” sau “aschiuta” poate genera un bombardament de vorbe urate si de tot ce prinde in mana ca sa poate arunca dupa tine, iar dupa aiceea tu te chinui in van sa iti rascumperi greseala in timp ce privesti cum florile zboara si ele pe geam, alaturi de ce mai iti apartinea tie.
Alteori o simpla conversatie cu o persoana de sex opus poate declansa o adevarata tragedie…si iar ajungi in strada si cu telefonul facut tandari. O persoana foarte geloasa poate face scandal din aproape orice, de la o simpla privire aruncata in gol, pana la o intalnire cu cineva drag careia i-ai zambit “ las ca stiu eu am vazut eu, mie nu imi zambesti niciodata asa”.
O alta categorie de persoane poate declansa aceste tragedii care in final ajung sa ne consume sunt persoanele autoritare: “ti-am zis sa faci aia si nu ai facut-o, nu vrei deloc sa asculti de mine, acum trebuie sa indreptam tot”; “vezi daca nu ai fost atent, daca faceai ca mine nu mai pateam asta..”. Aceste persoane care cred mereu ca stiu tot, ca au mereu dreptate, ca toata lumea se invarte in jurul lor, persoane care nu stiu cand sa cedeze si care de obicei nu au o limita, incercand mereu sa ajunga cat mai sus, cautand perfectiunea atat pe plan professional cat si in relatiile cu ceilalti au mari sanse sa distruga o relatie din fasa.
Mai sunt Desigur si dependentii care au mereu nevoie de cineva si fara de care simt ca lumea nu se misca si ca singuri nu pot face nimic, ca nu poate sa doarma singuri, ca le este frica de intuneric, ca totul dar absolut totul se face in doi.
Degeaba ne chinuim noi acum sa ii aranjam pe categorii si sa le scoatem in evidenta greselile. Cu asta nu vom rezolva niciodata nimic, ba din contra altii vor vedea in asta ceva si mai rau, si vor incepe dintr-o manie sa faca abuz: “cu ala nu ies ca e asa”, “ala nu imi place ca bea”, etc.
Atunci cand suntem intr-o relatie comunicarea inseamna totul. Iar dupa aceasta vin compromisurile. Comunicarea inseamna sa stii sa iti asculti partenerul si sa stii sa poti purta o conversatie cu el fara sa tipi si sa plangi. Cel care zice ca nu se schimba minte. Atunci cand partenerul tau iti cere asta de fapt nu incearca sa te schimbe sau sa faca un alt om din tine. Problema e cand nu ii place nimic la tine si tu nu ai un cuvant de zis. Regulile sunt in permanenta valabile pentru amandoi: si el, si ea.
Daca nu vei intelege micile rugaminti si faptul ca mai trebuie schimbat ceva pe ici pe colo totul se va transforma intr-un razboi al rozelor, un razboi tacit calculat in care fiecare pandeste pe fiecare sa greseasca si care in final devine un razboi al nervilor. Insa putem ajunge si la situatia de a nu face nimic si sa ne trezim intr-un buna zi ca suntem parasiti pentru incapatanarea sau orgoliul de care am dat dovada…” lasa ca stiu ca ma iubesti, stiu ca te vei intoarce inapoi” “poate ca te iubeam dar tu si numai tu ai fost de vina, mereu tu, nu sunt sclavul nimanui..” si ea ramane mirata in pragul usii privind cum el pleaca fara sa se uite macar odata inapoi.
Scris 28 February 2008 - 07:57 PM
