[zdjqwee]

Marinel, la 16 August 2011 - 02:03 PM, a spus:

Ţie ţi se pare că perpectiva ta este cea corectă, că pornind de la certitudini vei ajunge tot la certitudini, urmând un fir logic. Dar atât certitudinile tale, cât şi raţionamentul sunt contaminate de realitatea de care nu poţi face abstracţie, tocmai pentru că atât existenţa ta, cât şi modul de gândire sunt izvorâte din aceasta.
De aceea eu consider că drumul corect este cunoaşterea cu o precizie cât mai mare a realităţii, şi abia apoi putem să vedem ce probleme au sens şi care sunt rezolvările.

Ce sens ar putea travaliul de a intelege existenta pattern-ului fizic din Univers, deslusibil prin ecuatii matematice, altul decat intelegerea felului in care functioneaza si nu a raspunderii interogatiei: De ce anume functioneaza, de la bun inceput!? De ce exista ceva(care functioneza dupa cutare si cutare legi fizice cuantificabile in ecuatii matematice) si nu, mai curand nimic? Tricky, huh ?

Fizica nici macar nu se intreaba asta! No theory of everything in its court! Filosofia are in perspectiva theory-ul of everything. Iar pentru filosofie, in contrast cu stiinta, mai importanta este acordarea de intaietate intrebarilor care conteaza, decat a gasirii, urmare a unei aruncari orbesti in cunoastere, a raspunsurilor intrebarilor care nu si-au chestionat originea(intrebarea/mirarea). Filosofia gandeste, stiinta a uitat s-o faca, asta pentru ca nu isi da seama ca raspunsurile fundamentate perfect din punct de vedere logico-empiric ale intrebarilor irelevante nu se ridica la nivelul lipsei de raspunsuri ale intrebarilor fundamentale. Asta pentru ca viata este o himera, filosofia o trateaza la modul absolut, iar in asta este implicata toata fiinta ganditorului, de unde si legitimitatea lansarii unui concept precum acela de filosofie ca mod de viata. (Vezi Cioran - Obiecție împotriva științei: această lume nu merită să fie cunoscuta [asa cum o face ea!], ca mai apoi sa nu merite a fi cunoscuta asa cum o face el, Cioran - filosofic)

Marinel, la 16 August 2011 - 02:03 PM, a spus:

Pentru că dacă nu ar fi existat ceva, tu nu ai fi fost aici pentru a-ţi pune această întrebare. Chiar dacă răspunsul nu este satisfăcător, este cel mai bun în acest moment.

Ce sunt eu, un Homo Sapiens,(in viziunea stiintei) in ecuatia Universului? Doar un material biologic care se naste, se dezvolta, cunoaste si piere. Ori, e mai mult decat atat in viata, namely: Omul se naste si pune intrebarea fundamentala principiului care i-a dat nastere! Isi interogheaza principiul fundamental siesi. Despre asta-i vorba in viata. Filosofia o stie, stiinta nu.

Marinel, la 16 August 2011 - 02:03 PM, a spus:

Ei bine, vezi că tocmai aici este paradoxul. Nu poţi să ştii dacă e nimic sau e ceva. Şi asta pentru că definiţia dată de filosofie Universului este diferită de cea dată de cosmologie. Mai întâi trebuie să înţelegi foarte bine termenii.

Universe= All matter and energy, including the earth, the galaxies, and the contents of intergalactic space, regarded as a whole. Adica tot ce poate REPREZENTA in esenta ceva, including time & space. Filosofia antica foloseste termenul de to einai in greceste, esse in latina, fiinta in romaneste, being in engleza, sein in germana, etre in franceza si se REfera la ceea ce este prin faptul ca exista, e prezent.

Filosofia incearca sa cuprinda esenta, stiinta incearca sa priceapa forma ce are rol de suport pentru ea. Asadar, filosofia se ocupa cu FUNDAMENTALE, adica cu ceea ce sta ascuns. Filosofia nu cauta un rezultat cognitionist ci rezultatul ei este construit speculativ, asa cum gandeau grecii ontologia - reconstruire a intregului.

Stiinta vrea sa cuprinda legitatea intregului, nu esenta lui.

Marinel, la 16 August 2011 - 02:03 PM, a spus:

Sigur, de aceea în România este aruncată la gunoi, în timp ce în Vest este regină. Noi trăim doar din amintirile secolului trecut.

Mda, asa cum in Vest McDonalds-ul e regina!
Oricum, nu fa greseala de a atribui starea de fapt a univeristatilor din USA sau UK cu normalitatea in ceea ce priveste mersul filosofiei! Nu e o stare de normalitate atat timp cat principialitate lor e dictata de interese ce tin de... bani.

Mai gandeste-te.

[Marinel]

ruudflo, la 16 August 2011 - 09:05 PM, a spus:

Universe= All matter and energy, including the earth, the galaxies, and the contents of intergalactic space, regarded as a whole. Adica tot ce poate REPREZENTA in esenta ceva, including time & space. Filosofia antica foloseste termenul de to einai in greceste, esse in latina, fiinta in romaneste, being in engleza, sein in germana, etre in franceza si se REfera la ceea ce este prin faptul ca exista, e prezent.

Filosofia incearca sa cuprinda esenta, stiinta incearca sa priceapa forma ce are rol de suport pentru ea. Asadar, filosofia se ocupa cu FUNDAMENTALE, adica cu ceea ce sta ascuns. Filosofia nu cauta un rezultat cognitionist ci rezultatul ei este construit speculativ, asa cum gandeau grecii ontologia - reconstruire a intregului.

Stiinta vrea sa cuprinda legitatea intregului, nu esenta lui.

Ei, vezi, nu e chiar aşa, şi tocmai de aceea nu ai înţeles discuţia despre Big-Bang de la început. Pentru mine Universul este continuumul spaţio-temporal în care ne găsim. Acest Univers are anumite legi, care pot fi cunoscute (cu anumită precizie, uneori doar probabilistic, alteori afectate de principiile de incertitudine) în scopul luării unor decizii.
Pentru un filosof, Univers înseamnă ceva mai mult, dincolo de acest continuum, dincolo de spaţiu şi timp. Aici îşi găsesc sens întrebările tale. Însă pentru mine aceste întrebări nu sunt importante, pentru că nu pot primi răspuns deoarece nu avem nicio informaţie despre ceea se găseşte dincolo de limitele continuumului nostru.

Citeaza

Filosofia gandeste, stiinta a uitat s-o faca, asta pentru ca nu isi da seama ca raspunsurile fundamentate perfect din punct de vedere logico-empiric ale intrebarilor irelevante nu se ridica la nivelul lipsei de raspunsuri ale intrebarilor fundamentale.

Ştiinţa dă răspunsuri, filosofia a uitat să o facă. Sunt importante şi întrebările filosofiei, dar fără un suport informaţional şi fără o logică riguroasă, sensul lor se pierde.

Citeaza

(Vezi Cioran - Obiecție împotriva științei: această lume nu merită să fie cunoscuta [asa cum o face ea!], ca mai apoi sa nu merite a fi cunoscuta asa cum o face el, Cioran - filosofic)

Cioran ar fi făcut bine să fi pus mâna şi pe vreo carte de filosofia fizicii, să nu spun de fizică, pentru că, probabil nu ar fi priceput nimic.

Citeaza

Ce sunt eu, un Homo Sapiens,(in viziunea stiintei) in ecuatia Universului? Doar un material biologic care se naste, se dezvolta, cunoaste si piere. Ori, e mai mult decat atat in viata, namely: Omul se naste si pune intrebarea fundamentala principiului care i-a dat nastere! Isi interogheaza principiul fundamental siesi. Despre asta-i vorba in viata. Filosofia o stie, stiinta nu.

Nu o ştie nici filosofia. Doar i se pare că ştie. Este doar un exerciţiu de gândire, nimic altceva.

Citeaza

Oricum, nu fa greseala de a atribui starea de fapt a univeristatilor din USA sau UK cu normalitatea in ceea ce priveste mersul filosofiei! Nu e o stare de normalitate atat timp cat principialitate lor e dictata de interese ce tin de... bani.

Nu e vorba despre bani, ci despre un mod mai practic de gândire. Noi, latinii suntem mai contemplativi, eu nu spun că asta ar fi neapărat rău, dar trebuie să învăţăm câte ceva şi de alţii, nu să le întoarcem spatele mândrindu-ne cu realizările nostre inexistente.

[Renaissance'91]

Nu cred ca stiinta si filozofia ar trebui privite separat.Totul e filozofie, iar filozofia e o stiinta.
Asta afirma Paul Dirac:
"Universul are proprietățile pe care le are și pe care omul le poate observa, deoarece, dacă ar fi avut alte proprietăți, omul nu ar fi existat".

Idee, pe care Robert Dicke a formulat principiul antropic in 1961.Acesta e unul de natura filozofica si explica faptul ca toate observatiile noastre despre univers trebuie sa fie compatibile cu noi (observatorii).Toate proprietatiile universului sunt in asa fel incat sa permita gazduirea constiintei.Daca acestea nu ar fi fost asa cum le stim, noi nu am mai fi fost aici sa ne punem intrebari despre asta, cum a spus si Marinel mai sus.Sunt doua forme ale principiului antropic :una slaba si una tare.

Cea formulata de Dicke este forma slaba,care aduce argumente în favoarea faptului că viata pe baza de carbon poate apărea doar într-un mediu în care forta gravitatională este slaba.

Brandon Carter (1968) a dat apoi prima forma a principiului antropic tare: constantele fundamentale ale Naturii trebuie sa aiba anumite valori pentru ca viata să poata aparea. In cazul Terrei este vorba de valorile pe care le cunoastem pentru c, g, k, etc.
Eu cred ca in fizica moderna limita intre filozofie si stiinta e una fina.Nu ar trebuie sa dezbatem acum care are dreptate si care nu, ambele sunt utile, si una schioapata fara cealalata.

[Marinel]

haydn91, la 25 August 2011 - 12:57 PM, a spus:

Total de acord.