
Īn primul moment, am tresarit, vazīndu-l. Un afis īn limba romāna, tocmai īn Albion? Apoi, m-am dumirit: e adresat hotilor de portofele romāni, care fac, se pare, ravagii prin buzunarele clientilor magazinelor englezesti.
E jenant, dar e real. Singura consolare, daca poate fi vorba de asa ceva, e ca līnga al nostru e un afis cu un mesaj identic īn bulgara. Īmpreuna, īn Uniunea Europeana!
Şi, dacă tot a venit vorba de preocuparea poliţiei britanice, o să vă povestesc o īntīmplare. Mă plimbam agale, cu aparatul foto de gīt, prin acelaşi cochet orăşel Watford. Pe o stradă liniştită, zăresc nişte vile superbe, īn binecunoscutul stil din sudul Angliei. Albe, cu bīrne negre şi olane roşii, cu peluză īn faţă. Şi care nu seamănă deloc cu viloaiele de prost gust pe care şi le ridică īmbogăţiţii noştri.
Pun camera la ochi şi trag cīteva poze. Aproape imediat (īntīmplător?) trage pe stīnga (nu pe dreapta, ca la noi) un autoturism argintiu, din care coboară un vlăjgan īn blugi şi tricou. Numai zīmbet, īşi scoate tacticos legitimaţia, cu insignă aurită şi poză, pe care scrie mare London Metropolitan Police. Mă īntreabă, politicos, de ce fotografiez această casă. Pentru că īmi place, īi răspund, candid. Totuşi, insistă, de ce tocmai această casă. Īi spun, repede, că am pozat şi alte case drăguţe, pentru că sīnt ziarist romān şi vreau să scriu un reportaj. Aveţi un ID (paşaport, permis de conducere)? N-aveam la mine. Nu e nici o problemă, īn Marea Britanie nu e obligatoriu (ca la noi, unde te şi amendează!) să porţi cu tine buletinul. Īn paranteză fie spus, ăştia nici nu au buletine!
Doar că, dacă le pari suspect, īţi pot cere referinţe (adresă, telefon, persoană de contact), ba chiar te pot conduce la o secţie de poliţie. Omul pare cam īncurcat auzind că-s ziarist. Dar nu renunţă. Mă īntreabă dacă vreau să şterg pozele cu case. Nu vreau, mă dau eu cocoş. Sīnt pe stradă, īntr-un loc public. Īn Romānia e legal să fotografiezi orice şi pe oricine dintr-un loc public. Īn Marea Britanie e altfel? Admite că e la fel. Şi-mi explică de ce e preocupat. Īn ultimul timp s-au īnmulţit spargerile de locuinţe.
Hoţii īşi fac bine temele: fotografiază casa, zona, urmăresc zile-n şir obiceiurile locatarilor, cīnd pleacă de-acasă, cīnd se īntorc. Abia apoi dau lovitura. Rīd: nu credeam că arăt ca un spărgător. Rīde şi el: cum arată un spărgător? Īn sfīrşit cădem la pace. Mă īntreabă, aparent doar de dragul conversaţiei, unde stau, unde lucrează fiul meu, ce ziar reprezint, cīnd plec din M.B., ce mi-a plăcut pe la ei - chestii dastea banale, dar bine ţintite. Şi-o fi dat seama, presupun, că sīnt un individ inofensiv, aşa că ne despărţim prieteneşte, ne dăm mīna şi ne urăm reciproc good-luck.
Concluzia acestor istorioare: şuţi şi spărgători romāni, fiţi atenţi, poliţia britanică e cu ochii pe voi!
Adrian Teaca
Aceasta postare a fost editata de EmmaD: 19 November 2007 - 04:14 AM
Motiv editare: Pt promovare folositi sectiunea dedicata.
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis














