Observând “progresul” sistemului educaţional din România îmi vine greu să cred că s-ar mai interesa cineva în mod activ de istorie. A ajuns să fie un obiect de studiu de umplutură, în care participanţii să debusoleze profesorii prin câte un căscat sincer şi dezinvolt.
Pe de o altă parte, dezvoltarea tehnologiilor în ritm exponenţial ne face dificilă formarea unei imagini obiective de ansamblu asupra prezentului. Ce să mai vorbim de trecut …
Chiar avem nevoie să ştim ce s-a întâmplat acum zeci, sute sau mii de ani? Unde trebuie trasată graniţa între sinteză şi monografie? Detaliile sunt importante în soluţionarea unei probleme explicite, însă total irelevante în procesul de familiarizare cu anumite etape din dezvoltarea economico-socialo-culturală a unei civilizaţii.
Din punct de vedere practic, utilitatea acumulării unei mari cantităţi de date istorice s-a voalat considerabil. Mai prezintă interes doar pentru cei care au ales să predea această materie şi pentru eventualii călători în timp.
Din punct de vedere teoretic, istoria poate oferi baza necesară argumentării unei dezbateri, poate furniza informaţii necesare altor ramuri ştiinţifice (psihoistorie, antropologie) ori încadrării în context a anumitor realizări, evenimente.
Ce importanţă are istoria pentru voi? Cum vă ajută în mod concret?
Contact
Facebook
Twitter
RSS

















