Da, confirm sintem o natiune de oameni in general aprigi, suparati, incruntati ...
#1
Scris 12 November 2007 - 12:54 PM
si tratau agentul ( pe mine sau colegii) cu ostilitate, limbajul gestual si expresia fetei tradind in anumite persoane ( mai ales femei!!!) un adevarat razboinic. Intr-un moment de ragaz m-am uitat la public asa, in ansamblu si atunci mi-am dat seama cit de incruntati sint toti oamenii care treceau prin zona la un moment dat. As posta poze ca sa ma intelegeti mai bine, dar nu pot face asta decit cu acordul lor...si n-am de unde sa-i gasesc si nu as avea oricum dispozitia sa-i abordez pentru asta. Chiar si cei care ar trebui sa fie o familie fericita, ii vezi cu caruciorul cu copilul si ei incruntati de parca miine ar urma sa plece la moarte sigura sau sa se inchida in ce stiu eu ce temnita intunecata. Mi-am dat totodata seama ca romanii sint foarte, foarte tristi, cu sau fara motiv.Sau nefericiti. Inteleg ca toti au probleme, dar credca e fapt avem de-a face cu o chestiune de atitudine. Nu trebuie sa ne mire ca avem atitea probleme de sanatate. O astfel de stare cred ca creeaza o droaie de blocaje functionele in organism si scurteaza viata considerabil, nemaivorbind de calitatea vietii care scade prin prisma perceptiei de asa natura incit sa dea o astfel de stare. Am observat in alte tari ca oamenii au alta mina, alta expresie. Sa fie de vina alimentatia? clima? nu se uita la stiri? religia? sa nu-mi spuna careva ca numai romanii au probleme...nu cred asa ceva. Toti avem probleme. Nici nu stiu la ce concluzie sa ajung, dar n-ar strica o schimbare de perceptie a vietii la nivel de mase. Altfel asa n-o mai ducem mult, ne-a minca boala pe toti!!!
#2
Scris 12 November 2007 - 01:12 PM
Victor Apostu, la Nov 12 2007, 12:54 PM, a spus:
Si eu sunt de parerea asta...
Trebuie totusi pus osul la munca pentru a gasi solutiile, pentru a descoperii cum trebuie sa vorbesti cu oamenii astfel incat sa-i remotivezi...
Am luat optimism.ro de cateva luni bune si n-am apucat nici macar sa pun o pagina cu "under construction" acolo.
Deocamdata sunt inca in documentare... citesc cat pot... strang strategii...
#3
Scris 12 November 2007 - 01:23 PM
Cavaleru' Jedi, la Nov 12 2007, 01:12 PM, a spus:
Trebuie totusi pus osul la munca pentru a gasi solutiile, pentru a descoperii cum trebuie sa vorbesti cu oamenii astfel incat sa-i remotivezi...
Am luat optimism.ro de cateva luni bune si n-am apucat nici macar sa pun o pagina cu "under construction" acolo.
Deocamdata sunt inca in documentare... citesc cat pot... strang strategii...
Ce parere ai de Legea Atractiei ?
Victor Apostu, la Nov 12 2007, 12:54 PM, a spus:
si tratau agentul ( pe mine sau colegii) cu ostilitate, limbajul gestual si expresia fetei tradind in anumite persoane ( mai ales femei!!!) un adevarat razboinic.
Daca ar fi sa-ti explic eu parerea mea pur personala legata de atitudinea incruntata si intransigenta a femeilor , cred ca cea mai corecta explicatie ar fi aceea ca ele duc oarecum greul familiei , singura problema fiind aceea ca acest greu se poate totusi transforma intr-o povara mult mai usor de dus daca ar constientiza ca aceasta atitudine creeaza bisarea propriilor probleme si in loc de rezolvarea lor , adancirea acestora .
#4
Scris 12 November 2007 - 01:31 PM
*Berbecut*, la Nov 12 2007, 01:23 PM, a spus:
Legea Atractiei este reala dar nu cred sa functioneze in modul prezentat in filmul "The Secret".
Cred ca e cum zice Nightingale: "Devenim ceea ce gandim." dar devenirea asta are loc prin munca dublata de vizualizare nu doar prin vizualizare. Insistenta intr-un anumit domeniu creaza competenta iar competenta asta cand e dublata de pasiune duce la transformarea perceptiei asupra muncii.... intradevar nu vei mai "munci".
#5
Scris 12 November 2007 - 01:41 PM
Cavaleru' Jedi, la Nov 12 2007, 01:31 PM, a spus:
Cred ca e cum zice Nightingale: "Devenim ceea ce gandim." dar devenirea asta are loc prin munca dublata de vizualizare nu doar prin vizualizare. Insistenta intr-un anumit domeniu creaza competenta iar competenta asta cand e dublata de pasiune duce la transformarea perceptiei asupra muncii.... intradevar nu vei mai "munci".
Din pacate are o doza foarte mare de adevar vorba asta : " suntem ceea ce gandim " si intr-adevar trebuie foarte multa munca pentru a ajunge la o armonizare a vibratiilor pozitive , insa daca ar exista un minim de cunostinte si dorinta cred ca multi ar reusi cel putin in mica parte sa mai echilibreze balanta si sa aibe parte de mai multe lucruri frumoase in viata .
#6
Scris 12 November 2007 - 01:53 PM
Victor Apostu, la Nov 12 2007, 12:54 PM, a spus:
De ce oare la noi oamenii sint atit de incruntati? de ce se simt atit de ofensati cind de fapt le prezinti ceva in folosul lor? De asemeni, am mai sesizat ca cele mai ciudate reactii au apartinut unor persoane de sex feminin, care in ciuda campaniei sustinute prin mass media habar n-aveau despre ce este vorba si cum functioneaza sistemul si tratau agentul ( pe mine sau colegii) cu ostilitate, limbajul gestual si expresia fetei tradind in anumite persoane ( mai ales femei!!!) un adevarat razboinic. .............................
Inteleg ca toti au probleme, dar credca e fapt avem de-a face cu o chestiune de atitudine. Nu trebuie sa ne mire ca avem atitea probleme de sanatate. O astfel de stare cred ca creeaza o droaie de blocaje functionele in organism si scurteaza viata considerabil, nemaivorbind de calitatea vietii care scade prin prisma perceptiei de asa natura incit sa dea o astfel de stare. Am observat in alte tari ca oamenii au alta mina, alta expresie. Sa fie de vina alimentatia? clima? nu se uita la stiri? religia? sa nu-mi spuna careva ca numai romanii au probleme...nu cred asa ceva. Toti avem probleme. Nici nu stiu la ce concluzie sa ajung, dar n-ar strica o schimbare de perceptie a vietii la nivel de mase. Altfel asa n-o mai ducem mult, ne-a minca boala pe toti!!!
De ce sunt oamenii asa de incruntati?
Pentru ca nu mai au repere, nu mai au valori iar toata viata este redusa la "ce mai mananc maine" sau "ce sa mai fac sa mai adaug la averea mea ceva".
Pentru ca s-a tot promovat, in nestire, individualismul!
Pentru reactia femeilor as spune ca depinde foarte mult de abordare, de omul care initiaza un act (indiferent care) si de ceea ce este el in stare sa exprime.
O femeie reactioneaza in plan emotional cu mai multa acuratete decat un barbat, avand in vedere ca exista o diferenta deloc neglijabila la nivelul creierului.
De ce in afara granitelor nu intalnim atat de multa incruntare?
Simplu - pentru ca noi venim dintr-o era a "colectivismului" in care toti eram "egali", in care colectivitatea conta etc.
Dupa "mascarada revolutiei" s-a proliferat ideea de "individ", "individualism", competenta - dar prost inteleasa, vedetism etc.
O vom duce mult si bine, daca nu la nivel de "natiune", cu siguranta la nivel de INDIVID!
#8
Scris 12 November 2007 - 02:30 PM
Cavaleru' Jedi, la Nov 12 2007, 02:12 PM, a spus:
Trebuie totusi pus osul la munca pentru a gasi solutiile, pentru a descoperii cum trebuie sa vorbesti cu oamenii astfel incat sa-i remotivezi...
Am luat optimism.ro de cateva luni bune si n-am apucat nici macar sa pun o pagina cu "under construction" acolo.
Deocamdata sunt inca in documentare... citesc cat pot... strang strategii...
iti urez mult spor la treaba cu optimism.ro, sa stii ca sint dispus sa-ti pun la dispozitie toata experienta mea disponibila si tot ceea ce gindesc. Sint catalogat un om optimist. Stiu ca e greu dar desprinded-te si fa ce ti-ai propus!!!
Cavaleru' Jedi, la Nov 12 2007, 03:02 PM, a spus:
Asa e!!! ceea ce gindim nu cum spun unii "ceea ce mincam"...
*Berbecut*, la Nov 12 2007, 02:23 PM, a spus:
Daca ar fi sa-ti explic eu parerea mea pur personala legata de atitudinea incruntata si intransigenta a femeilor , cred ca cea mai corecta explicatie ar fi aceea ca ele duc oarecum greul familiei , singura problema fiind aceea ca acest greu se poate totusi transforma intr-o povara mult mai usor de dus daca ar constientiza ca aceasta atitudine creeaza bisarea propriilor probleme si in loc de rezolvarea lor , adancirea acestora .
cred ca nu am facut o mentiune, si anume ca cele mai " aprige" erau si cele mai putin informate, se pare ca atitudinea "incruntata" apartine celor mai...acu era s-o zic...n-o fac ca nu suna bine...dar sint multi, muuuulti!!!!!! iar legat de greul familiei nu stiu daca trebuie generalizat, depinde de la caz la caz. Si nu cred ca asta este un factor care sa constituie n motiv, cunosc persoane care au copii problema, si-a pierdut casa si functia, si tot mai are puterea sa glumeasca, si,culmea,sedescurca din nou. Altii nu au nici un motiv intemeiat sa aiba atitudine ostila.Si totusi o adopta. Intrebare: de ce?
delia delia, la Nov 12 2007, 02:53 PM, a spus:
Pentru ca nu mai au repere, nu mai au valori iar toata viata este redusa la "ce mai mananc maine" sau "ce sa mai fac sa mai adaug la averea mea ceva".
Pentru ca s-a tot promovat, in nestire, individualismul!
Pentru reactia femeilor as spune ca depinde foarte mult de abordare, de omul care initiaza un act (indiferent care) si de ceea ce este el in stare sa exprime.
O femeie reactioneaza in plan emotional cu mai multa acuratete decat un barbat, avand in vedere ca exista o diferenta deloc neglijabila la nivelul creierului.
De ce in afara granitelor nu intalnim atat de multa incruntare?
Simplu - pentru ca noi venim dintr-o era a "colectivismului" in care toti eram "egali", in care colectivitatea conta etc.
Dupa "mascarada revolutiei" s-a proliferat ideea de "individ", "individualism", competenta - dar prost inteleasa, vedetism etc.
O vom duce mult si bine, daca nu la nivel de "natiune", cu siguranta la nivel de INDIVID!
da, este posibil ca femeile sa fie deranjate oricit de politicos si de profesional le-ai aborda, dar inclin sa cred ca exista doua motive pentru care refuza abordarea: 1: comoditatea ( de ce sa ma mai opresc si sa completez asta aici si acum?n-am chef...) 2: suspiciunea ( cine-o mai fi si astia? mai bine merg la o cunostinta, chiar daca lucreaza pentru o firma de care nici n-am auzit) si ar mai putea fi si alte motive.
Privitor la "momentul '89" incep sa nu mai percep o granita concreta vis-a vis de acest eveniment ci mai mult o continuitate a obiceiurilor si a carierelor politice si de afaceri ale nomenclaturii care a fost si inainte de aceasta perioada pina in prezent si dincolo de el. Si greu ne vom dezvata de obiceiurile formate in timp. Sintem rezultatul mediului in care traim. La noi omul de rind este considerat un fel de "fraier ordinar" si in plan "subtil" simte asta zi de zi. cred ca asta ar fi macar un procent din raspuns.
Aceasta postare a fost editata de Victor Apostu: 12 November 2007 - 02:14 PM
#9
Scris 12 November 2007 - 03:02 PM
Suferim de lipsa educatiei, a comunicarii, a educatiei din familie. Ne pasa mai mult de ce are vecinu in curte decat de ceea ce am putea face sa ne mearga si noua bine.
Multi sunt pesimisti, parca le e si frica sa isi doreasca mai mult.
Poate regimu e de vina, cerem la nesfarsit si nu oferim mai nimic in schimb, vesnic ridicam pretentii.
O buna amica care e educatoare mereu imi zice ca vine sufocata acasa, copiii din ziua de azi sunt ff agresivi, rautaciosi...nu din casa invata oare sa fie asa??
#10
Scris 12 November 2007 - 03:30 PM
Victor Apostu, la Nov 12 2007, 02:30 PM, a spus:
cred ca nu am facut o mentiune, si anume ca cele mai " aprige" erau si cele mai putin informate, se pare ca atitudinea "incruntata" apartine celor mai...acu era s-o zic...n-o fac ca nu suna bine...dar sint multi, muuuulti!!!!!! iar legat de greul familiei nu stiu daca trebuie generalizat, depinde de la caz la caz. Si nu cred ca asta este un factor care sa constituie n motiv, cunosc persoane care au copii problema, si-a pierdut casa si functia, si tot mai are puterea sa glumeasca, si,culmea,sedescurca din nou. Altii nu au nici un motiv intemeiat sa aiba atitudine ostila.Si totusi o adopta. Intrebare: de ce?
.................
Si acest topic, de exemplu, pentru mine se inscrie in categoria:
"vorbim permanent despre ceilalti" si niciodata despre noi.
Ii place romanului foarte mult sa mediteze asupra exteriorului, sa comenteze,
sa reproseze, sa denigreze etc. dar nu-i place sub nici o forma sa vorbeasca despre sine.
Si noi facem parte din categoria sus-mentionata, insa nu ne includem. De ce?
Cati dintre cei ce au postat aici (si vor mai posta) nu au fost macar o data pe zi incruntati, agresivi, morocanosi, nepoliticosi, artagosi etc?
Cati dintre noi luam atitudine, si in loc de a reactiona "agresiv" fata de o "agresivitate" zambim, raspunzand cu calm si politete?
Cati dintre noi si-au propus (indiferent de ceea ce se intampla) sa nu dea concurs unor oameni ce "cauta nod in papura"??
Victor, munca ta pe teren presupune rabdare, perseverenta, tarie de caracter si daruire (pasiune).
In momentul in care constati ca o parte a societatii sau alta este sub nivelul asteptarilor tale si incepi sa comentezi, atunci in mod cert, munca a devenit o rutina, si nu o pasiune.
Aceasta postare a fost editata de delia delia: 12 November 2007 - 03:37 PM
Impartaseste acest subiect:
Subiecte similare
| Topic | Deschis de | Replici | Vizualizari | |
|---|---|---|---|---|
|
tulburarea schizo-afectiva | Adeona1 | 3 | 3.173 |
|
|
pusha_cho | 30 | 10.894 |
|
sunt in pragul disperarii
sunt in pragul disperarii |
geniusboy | 31 | 4.569 |
|
Desprinderea de gandirea celorlati | Nemo! | 12 | 2.073 |
|
ataxie cerebeloasa | eoz | 9 | 5.459 |
Contact
Facebook
Twitter
RSS















