[Azrael]

E noapte si ploua, din nou. Privesc in jur - pustiu. Oricum in orasul asta mizerabil nu ma poate vedea nimeni. Nu stiu ce ma asteapta si nici macar nu stiu daca trebuie sa caut ceva sau pe cineva. Las doar lucrurile sa se intample. Stiu ca se intampla in cele din urma. La un colt de strada vad pe cineva sau mai bine zis ghicesc o piticanie ghemuita sub niste zdrente. Tresare cand ma apropii de ea. Iese din mormanul de zdrente si ma priveste. Ma uit si eu curios la ea. E doar un copil. Are dare de lacrimi pe obraz, amestecate cu sange si praf. Nu indrazneste sa spuna nimic si nici nu se misca. Asteapta ceva dar nu-mi dau seama ce. In cele din urma incepe sa planga. Printre sughituri ma intreaba ce vreau. Uimit ma dau inapoi si o intreb cum de poate sa ma vada. Imi raspunde obraznic ca doar d’aia are ochii ca sa ma vada. I se pare aiurea ca port aripile alea murdare in spinare dar la urma urmei e treaba mea daca vreau sa fac pe ciudatul. Repeta inca o data intrebarea si imi cere o tigare. Ii spun ca n-am. Pacat, o aud zicand, pentru o tigare te-as fi “incalzit” putin si imi da de inteles prin semne la ce se refera. Fetita din fata mea nu pare sa aiba mai mult de 10 ani si e atat de departe de cealalta fetita, cea cu chibriturile din povestea lui Andersen. A invatat lectia strazii prea devreme, crud si dureros si fara putinta de intoarcere. Pentru ca de cand sunt pe strazi am invatat si eu ca invingatorii se cunosc de la start, restul se pierd undeva pe drum. Am privit in sus si l-am vazut printre picaturile de ploaie pe Maestru cum ma indemna sa-mi vad de drum. Si totusi ea ma poate vedea, i-am spus. Da, inca te poate vedea, nu stii ca betivii si copii au un Dumnezeu al lor? O farama din sufletul ei mai pastreaza speranta ca va veni cineva sa o salveze de pe strada dar nu e suficient. Trebuie sa lupte pentru sansa aia. Dar e doar un copil, am ingaimat eu. Si cine se cunoaste de la start? Invingatorii, Maestre si o lacrima de inger cazu incet pe pamant odata cu ploaia. Dar nici macar o lacrima de inger nu poate face minuni intr-o lume care ucide in fiecare zi cate o fetita cu sau fara chibrituri.

Mi-e teama sa ma gandesc ca peste ceva vreme ma voi intalni la un alt colt de strada cu aceeasi fetita care de data asta nu ma va mai vedea.

[stupid_me]

profund...deosebit de profund..
si totusi tu, a doua zi ai evitat sa mai treci pe strada aceea, nu?

[ChrisTinA_WhisperWind]

foarte frumos

[bridget jones]

extrem de trist si adevarat...

[geometricus]

Citeaza

Nu stiu ce ma asteapta si nici macar nu stiu daca trebuie sa caut ceva sau pe cineva. Las doar lucrurile sa se intample. Stiu ca se intampla in cele din urma.

cunosc starea..

[Maàt]

Fetita cu chibrituri si-a lasat mostenitori , copii tragice ale trecerii noastre cu nonsalanta pe langa mizeria umana , privind indiferenti la degradarea unei societati . Sunt multi cei care au puterea de a ajuta si cu toate astea nu fac altceva decat sa fure cutiile de chibrituri ale micutei .

[Sparkenbroke]

...daca va exista o continuare, de orice tip, o voi citi cu interes...sper sa fie postat....
...totusi, fetitei cu chibrituri i s-a stins ultimul bat...pare ceva mai impacat decat finalul povestirii tale...

Aceasta postare a fost editata de Sparkenbroke: 03 November 2007 - 06:47 PM

[MiRa]

...si ma gandesk uneori ce nefericita viata am....

[mirela666]

Frumos foarte frumos.Degeaba ezitam sa credem dar aceasta este cruda reaitate

[Sarah N....]

Un fragment care te pune pe ganduri...