[fitzroy]

Printr-o intamplare am descoperit SF-ul prin cartile lui H.G. Wells. Si desi aveam vreo 13 ani atunci si am citit o gramada de carti S.F. excelente ulterior, parca tot ele-mi sunt cele mai dragi: Omul invizibil, Razboiul Lumilor, Insula doctorului Moreau, Masina timpului Spun printr-o intamplare pentru ca pe vremea aceea majoritatea pustilor care deveneau pasionati de S.F. la noi incepeau cu Jules Verne.

[Chani.]

Carti Sf.Nu de mult le-am prins gustul si am citit pana acum ciclul "Dune" de Frank Herbert,"Curentii Spatiului si Moartea unui Foy" de Isaac Asimov.
Imi poate spune si mie cineva daca Saga lui Ender de Scott Orson Card,chiar merita citita si nu e o pierdere de timp si bani?

[Alexeevna]

Maaare fană Isaac Asimov şi Dune a lui F.Herbert , am fost şi eu.

Chani., la Jan 16 2009, 07:32 PM, a spus:

(...)Imi poate spune si mie cineva daca Saga lui Ender de Scott Orson Card,chiar merita citita si nu e o pierdere de timp si bani?

Obiectiv vorbind,nicio carte nu e pierdere de timp şi bani.Mi s-a părut puţin comercială,dar mi-a plăcut,totuşi.Mi-a plăcut mai mult seria a doua (Shadow's Saga).Nu garantez,dar cred că merită.Mai ales dacă îţi place genul şi te atrage subiectul cărţii.

Aceasta postare a fost editata de Alexeevna: 16 January 2009 - 10:32 PM

[treispe]

Fana declarata Philip K Dick. Am citit "Clanurile de pe Alpha", "Ubik", "Furnica Electrica" si "Viseaza Androizii oi electrice?" Le recomand pe toate! Chiar si pe alea pe care inca nu le-am citit. Am incredere in P.K.D. Temele principale sunt intrigile si conspiratiile paranoide, natura realitatii, adevarul si existenta - normala sau patologica- a omului.

Am mai citit si mi-a placut Alfred Bester - "Omul demolat"- faina rau cartea. Astept sa mai apara si altele de acelasi autor. Tot pe Nemira ma bazez.
"Fahrenheit 451" de Ray Bradbury (mult mai buna decat Omul Ilustrat)- de vazut si filmul (ala din anii 60).

In prezent sunt prinsa de seria lui Pohl, aparuta recent la Nemira- "Poarta", "Dincolo de Orizontul albastru". Primul volum este un SF putin mai atipic, mai ales pentru cei care au senzatia ca SFul e cu roboti, nave spatiale smechere si luptatori stelari. E atat de umana incat uiti sa mai incadrezi volumul intr-un anumit gen. Imi ramane de citit ultima aparuta, "Intalnire cu heechee".

PS: stie cineva unde pot gasi cartea biografica "Eu sunt viu, voi sunteti morti" de Carerre, despre Philip K. Dick? N-o gasesc nicaieri si tare-mi doresc sa citesc despre viata scriitorului.

Aceasta postare a fost editata de Ametist: 16 August 2009 - 05:23 AM

[lynxul_negru]

Ewannah, la Dec 10 2007, 02:25 PM, a spus:

Salut tuturor,

caut o carte de povestiri/nuvele SF pe care am citit-o acum mai bine de 10 ani. Nu-mi amintesc nimic din ea decat titlul a doua povestiri (“Si construi o casa-n dunga, o casa-n dunga, ocasa-n dunga…” si “Draga domnule guvernator “- cea de a doua, scrisa in stil epistolar

Privitor la discutiile purtate aici pe foum, privitor la genurile aflate sub incidenta ‘SF’ (SCIENCE Fiction, cu inspirata traducere (adaptata desigur) in limba romana ‘literatura de ANTICIPATIE’), trebuie sa tin partea celor care sustin ca genul gothic ( vezi Anne Rice) NU este literatura SF, este cel mult un gen inrudit – vezi in Wikipedia o structurare a subgenurilor - http://en.wikipedia....Science_fiction.

Nu te pot ajuta sa gasesti titlul cartii cu povestirea despre casa in dunga, desi suna haios...

dar cred ca titulatura de "literatura de anticipatie" nu este deloc inspirata. Sigur, inca de pe Vremea lui H. G. Wells si Jules Verne scriitorii visau sa anticipeze cum va arata lumea de maine, dar asta este o dimensiune prea putin importanta a acestor scrieri. Simpla incercare de a anticipa produce scrieri sterile din punct de vedere literar, produce carti in care scriitorul nu are nimic de spus decat sa inghesuie roboti, nave spatiale si aparate nemaipomenite. In realitate valoarea acestui tip de literatura consta in scrierile care aduc ceva in plus - puterea de insolitare, de a creea altceva decat cunoastem, de a ne face cunostinta cu lumi noi sau nemai-imaginate pana acum si, mai ales, de a ne descrie oamenii si reactiile lor in fata unor asemenea intamplari nemai-vazute/auzite. Ceea ce nu are nici o legatura cu anticiparea vreunui viitor. Literatura SF valoroasa propune alte lumi decat cea in care traim noi, lumi care pot sa nu se materializeze in vreun viitor.

Probabil cea mai buna definitie si titulatura a literaturii SF a fost data de Cristian Tudor Popescu prin anii 86 - 87 intr-un Almanah Anticipatia (poftim!): literura de fictiune speculativa (prescurtat tot FS sau SF, cum va place).

[spysoft]

Omul din castelul inalt, cartea lui Philip K Dick, a fost pentru mine o carte deschizatoare de drum spre acest gen de literatura. Mi-a placut felul lui DicK de a scrie si de aceea am mai achizitionat si alte carti de ale lui, dintre care am citit Jucatorii de pe Titan urmand zilele astea sa continui cu Substanta M si Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch.
Apoi am citit Zanzibar- J Brunner, A&B Strugatki- Picnic la marginea drumului.
Acum sunt prins cu Dune- F.H.

Aceasta postare a fost editata de spysoft: 12 April 2010 - 09:40 AM

[carti_]

V-a plăcut "Cântec de Gheaţă şi Foc", dar aţi considerat că este mult prea "sângeroasă" seria? V-a plăcut "Stăpânul Inelelor", dar mulţimea de creaturi magice a fost un pic prea mult? "Tăişul Sabiei", prima parte a trilogiei "Prima Lege" va reuşi să dozeze perfect "cantităţile", astfel încât vom asista şi la lupte (că doar este un heroic fantasy!), dar vom "gusta" şi din magie. Dacă subiectul în sine - un rege la senectute, ce nu-şi mai poate "struni" propriul trup, darămite întregul regat, lucru ce declanşează urzeli, trădări, mişelii şi ridicarea unui nou lider, Bethod - nu aduce nimic nou pe "scena " fantasy, acest lucru nu va ştirbi cu nimic frumuseţea "întregului", iar maniera în care este scrisă cartea îi va oferi cititorului acea prospeţime pe care o caută când alege ceva de lecturat. Cartea va surprinde atât prin dialogurile, cât şi prin monologurile interioare extrem de cinice şi pline de umor. Şi dacă este să dăm o notă pentru ceva, pot spune că personajele vor lua nota maximă. Ar fi foarte greu să aleg preferatul/a dintre ele, dar categoric Glokta, fost cavaler şi actual inchizitor schilod, este extrem de interesant, iar la polul celălalt Logen, un războinic ce nu cunoaşte decât calea armelor. Cititorul nu-i va putea trece cu vederea nici pe Ferro, pe Yulwei şi Bayaz, magii, sau pe şarmantul duelist Jezal şi pe fermecătoarea Ardee.

Aceasta postare a fost editata de Darianna: 01 November 2011 - 10:38 AM
Motiv editare: scos link reclama

[lynxul_negru]

Mi-au placut la nebunie (si inca imi mai plac) cele patru romane ale lui Isaac Asimov din ciclul robotilor: Eu, Robotul, O piatra pe cer, Caverne de otel si Soarele gol.


Si asta nu din cauza ca Asimov ar fi inovat vreo notiune stiintifica, nu din cauza ca ar fi inventat vreo aparatura nemaipomenita pe care stiinta deceniilor urmatoare s-o descopere sau s-o confirme. Nu, latura pseudo-tehnologica nu are mare relevanta aici, desi Asimov este unul din marii bio-chimisti ai acelor ani.

Ce este important la Asimov este dezbaterea morala si etica a diferitelor situatii in care sunt pusi eroii umani si robotii lor. Asimov inventeaza in treacat creierul pozitronic (un fel de super-computer), pe care nu se chinuie sa-l explice prea tare (desi ar fi putut s-o faca mai convingator), creier care le permite robotilor sa invete, sa interactioneze cu lumea din jur, sa comunice cu oamenii, sa lucreze si sa analizeze complicatele jocuri pe care le produc potentialurile electrice date de cele trei legi ale roboticii, capodopera creatiei lui, care simuleaza in sase randuri un intreg sistem etic.

O alta directie in care creeaza Asimov in aceste carti este imaginarul social: societati umane ajunse pe diferite planete, care se dezvolta diferit. Unele suprapopulate, inghesuite pe planete pustiite de razboaie atomice. Altele, supratehnologizate si sub-populate, inflorind pe planete blande. Fiecare dezvolta culturi, reflexe, valori si credinte diferite, ceea ce ne face sa punem constant sub semnul intrebarii tot ceea ce facem noi in mod cotidian.

Ma rog, all in al - merita citite si ras-citite. Superbe.