[Cleric Prestøn]

erena21, la Nov 5 2007, 07:11 PM, a spus:

eu cred ca pe nici unu, deoarece daca l-ar iubi pe cel sanatos i-ar un exemplu bun si unu negativ, si daca l-ar iubii pe cel bolnav nu ar face diferente intre ei pt ca amandoi sunt copii lor , e trist ca se intampla astfel de lucruri dar asta e societatea in care traim si din pacate mai este fff mult pana vom evolua(:

Cei decompensati nu prea mai evolueaza. Mai intai cauta sa scape de simptom cu ajutorul horoscopului, cu un descantec la mama omida, cu siropuri, tincturi si ceaiuri din ziarul formula AS.
Daca i-a mers prost e pentru ca planeta X s-a intersectat cu planeta Y, dar nu face nimic ca se reincarneaza la anul Z cand planeta X nu se va mai intersecta cu Y si n-o sa mai dea de belea.
In fine, cand cade in patru labe, se duce la psihiatru, ia pastile, devine robot si tot asa ramane, inconstient de sine si viata lui. Unii insa nici cu pastile nu se calmeaza si asa ajung vedete cu capetele crapate la stirile de la ora 5.
In fine, instinctul femeii e mai pervers decat al barbatului, pentru ca se soldeaza cu copii, posedati, chinuiti, nenorociti pe viata. Am vazut intr-o zi tiganci din Romania cu puradeii in brate cersind prin Bruxelles, sau in alte orase (li se parea natural si normal sa faca copii, desi lipsite de educatie si mijloace materiale ca apoi sa-i foloseasca pentru a starni mila). Ori e saraca, ori e chioara, ori e nebuna, femeia face copil. Face ce face si momeste sexual un inconstient si asa apar noi sclavi. Daca o intrebi de ce a facut copii, zice ca nu stie. Ca si cand intrebi un barbat, ma de ce esti ahtiat dupa fundu femeilor? Habar n-am, e frumos. Mama lui de instinct...

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 05 November 2007 - 10:13 PM

[o sole mio]

Ce sa facem..."oameni" suntem. Urla animalul din noi. Norocul meu ca nevasta-mea nu vrea copii.

[Cleric Prestøn]

o sole mio, la Nov 6 2007, 01:17 AM, a spus:

Ce sa facem..."oameni" suntem. Urla animalul din noi. Norocul meu ca nevasta-mea nu vrea copii.

Ar fi frumos ca o femeie sa doreasca copii doar atunci cand se simte iubita si isi iubeste sotul si i-a demonstrat sotului ca i-l iubete asa cum si el i-a demonstrat ei ca o iubeste. Iar din aceasta dragoste impartasita e firesc, moral si dumnezeiesc sa apara un copil. Asta doreste si copilul, sa nu fie "violat" (adus cu forta pe lume) in existenta sa de instinctele parintilor animalici. Copilul se asteapta in primul rand la intelegere si acceptare neconditionata (pentru asta se nasc copiii cu handicapuri diverse, ca parintii care se asteapta la mici genii perfecte sa fie testati si sa cada testul pentru a suferi si a-si corecta modul de a iubi). Copilul mic ar fi dezgustat sa afle ca a aparut din sex, fie el si motivat de iubire curata. Datoria parintilor e sa se ingrijeasca de sufletul copilului. Mancarea, hainele tin de trup, nu de suflet. De suflet ţin altele, de care habar nu au parintii instinctuali cu set de valori axat pe satisfactia materiala.

Din pacate, instinctul porunceste femeii sa faca copii in orice conditii, iar iubirea e pe ultimul loc, pe primul loc primeaza locuinta si salarul partenerului, factori favorizanti si suficienti pentru a declansa dorinta femeii fara educatie de a procrea. La fel, asptectul fizic al femeii e suficient pentru a declansa dorinta barbatului de a însămânţa. Insa nici conditiile materiale, nici aspectul erotic al femeii nu garanteaza indragostirea in cuplu, singura care combinata cu educatia duce la fericire si la copii liberi, naturali si fericiti.

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 10 November 2007 - 12:45 PM

[o sole mio]

iosafat, la Nov 10 2007, 02:43 AM, a spus:

Ar fi frumos ca o femeie sa doreasca copii doar atunci cand se simte iubita si isi iubeste sotul si i-a demonstrat sotului ca i-l iubete asa cum si el i-a demonstrat ei ca o iubeste. Iar din aceasta dragoste impartasita e firesc, moral si dumnezeiesc sa apara un copil. Asta doreste si copilul, sa nu fie "violat" (adus cu forta pe lume) in existenta sa de instinctele parintilor animalici. Copilul se asteapta in primul rand la intelegere si acceptare neconditionata (pentru asta se nasc copiii cu handicapuri diverse, ca parintii care se asteapta la mici genii perfecte sa fie testati si sa cada testul pentru a suferi si a-si corecta modul de a iubi). Copilul mic ar fi dezgustat sa afle ca a aparut din sex, fie el si motivat de iubire curata. Datoria parintilor e sa se ingrijeasca de sufletul copilului. Mancarea, hainele tin de trup, nu de suflet. De suflet ţin altele, de care habar nu au parintii instinctuali cu set de valori axat pe satisfactia materiala.

Din pacate, instinctul porunceste femeii sa faca copii in orice conditii, iar iubirea e pe ultimul loc, pe primul loc primeaza locuinta si salarul partenerului, factori favorizanti si suficienti pentru a declansa dorinta femeii fara educatie de a procrea. La fel, asptectul fizic al femeii e suficient pentru a declansa dorinta barbatului de a însămânţa. Insa nici conditiile materiale, nici aspectul erotic al femeii nu garanteaza indragostirea in cuplu, singura care combinata cu educatia duce la fericire si la copii liberi, naturali si fericiti.

Sigur. O mica mentiune am si anume ca exista oameni care se iubesc asa de mult si-si iubesc asa de mult viitorii copii ca decid sa nu-i mai aduca pe lume pe viitorii lor copii. Din prea multa dragoste pentru ei, ca sa nu traiasca in dementa asta, inconjurati de atatia nesanatosi.

[elandi]

o sole mio, la Nov 11 2007, 12:47 AM, a spus:

Sigur. O mica mentiune am si anume ca exista oameni care se iubesc asa de mult si-si iubesc asa de mult viitorii copii ca decid sa nu-i mai aduca pe lume pe viitorii lor copii. Din prea multa dragoste pentru ei, ca sa nu traiasca in dementa asta, inconjurati de atatia nesanatosi.

Da, multi au sarit gardu'. Esti si tu dintre astia?

[o sole mio]

elandi, la Nov 10 2007, 03:05 PM, a spus:

Da, multi au sarit gardu'. Esti si tu dintre astia?

Probabil ca da. Noroc ca cea mai mare parte din timp sunt in deplinatatea facultatilor mintale.

[Cleric Prestøn]

o sole mio, la Nov 11 2007, 01:20 AM, a spus:

Probabil ca da. Noroc ca cea mai mare parte din timp sunt in deplinatatea facultatilor mintale.

D.p.d.v. psihiatric da, suntem majoritatea in deplinatatea facultatilor mintale. In USA, un criminal psihotic greu poate fi absolvit de responsabilitate, din cauza asta o parte din detinuti la ei sunt psihotici tratati si cazati la un loc cu ceilalti delicventi, nu ca la noi in spitalele de psihiatrie ale statului.

D.p.d.v. psihologic, majotitatea oamenilor sunt inconstienti. Chiar si cei care si-au facut o terapie serioasa si au constientizat foarte mult din problematica psihopatologica risca sa alunece lent inapoi unde erau daca traiesc in mediu psihopatologic.

Legea absolva de responsabilitate doar psihoticii, nu si persoanele inconstiente psihologic pentru ca un psihopat desi nu e psihotic, desi nu stie de ce face ce face totusi stie ca savarseste un rău celuilalt atunci cand joaca un joc de gradul 3 (crima). Prin urmare chiar daca nu sti de ce iti vine sa faci un rau cuiva, totusi pentru ca sti ca faci rau esti considerat responsabil de fapta.

La topic
Copilul in principiu trebuie sa-si asculte parintele cu ochii deschisi. Chiar daca are parte de programare negativa, copilul poate alege sa respinga principiile negative impuse de parinte. Chiar si depenednta afectiva o poate respinge de la o anumita varsta daca realizeaza ca e dependent de persoane cu o atitudine incorecta fata de el. Devin importante modelele exterioare. Pentru asta insa e nevoie de inteligenta destul de mare.

Programarea parentală ţigănească
Mama in varsta de 20 de ani are 2 copii, cel mic de 4 ani, cel mare de 7 ani.
In societatea tiganeasca, e timpul ca mama sa se pensioneze iar pensia sa-i fie platita din munca copiilor. "Sa mergeti la cersit ca de nu dracu` va ia!" - porunceste mama celor doi copii ai iei scosi de ea la cersit in intersectie. Cel mare se băga mai tot timpul in fata celui mic si primea bani mai multi.
"Lasa-l mă si pe asta mai mic sa faca si el un ban!" - striga mama celui de 7 ani temperand concurenta intre frati.
Astfel cei doi copii mici sunt programati sa-si asume o falsa datorie (intretinerea parintilor din cersit) achitata intr-un mod necinstit (cersitul) si devalorizant (sunt devalorizati mai intai de parinti si apoi de cei care le dau banii) pentru ei.

Modul asta de a programa - pregati pentru viata un copil nu e prezent numai la ţigani.
Caţi părinţi români nu poruncesc copiilor lor "Sa inveţi (la scoala) ca de nu dracu te ia!"? Copilul i-l va "insela" pe parinte abandonand scoala.
Asa se explica de ce etnia ţigănească din Romania a decazut mult mai mult decat cea din Ungaria. Tiganii cand au ajuns la noi, oricum erau ei lipsiti de principii sanatoase de viata dar si le-au completat si "perfectionat" cu ale noastre asa ca au ajuns aşi in psihopatologie.

Pentru a intelege un om, sau mai bine zis ce a devenit el in urma programarii parentale, trebuie sa-i stabilim diagrama structurala de ordinul I (vezi analiza tranzactionala).
De exemplu, un psihopat, multiplu delicvent, care de obicei e foarte seductiv si manipulativ, are un Parinte absent, un Adult puternic (ca sa poate comite jafuri, crime, devalizari bancare) si un Copil adaptat rebel care-i paraziteaza Adultul si-l face sa comita delicventele.
Un cersetor de carierea, are la fel un Parinte normator absent, un Adult neputincios si un Copil Demonic care-i paraziteaza total Adultul cu care ar trebui sa munceasca. Neavand Parinte, cersetorul seara dupa ziua de munca, isi jefuieste colegul de canal sau îi poate da foc.

Un student schizofrenic, invins de scenariul parental (din astia impinsi de parinti la facultati grele) are un Parinte critic negativ-paranoid, are un Adult neputincios si un Copil nebun care-i paraziteaza total starea de Adult cu care ar trebui sa şunteze poruncile parentale (scenariul parental demonic care i-l poseda) si sa faca ceea ce-si doreste in viata. Vocile care le aude in halucinatiile auditive sunt vocile Parintelui critic care-i paraziteaza Adultul. Actiunile ilogice care le savarseste sunt impulsurile venite de la Copilul sau demonic. Cu un Adult parazitat total de un Parinte critic negativ si un Copil demonic razvratit permanent, e normal sa nu poata a-si construi cei 4 piloni ai sanatatii psihice (job, relatie, prieteni, hobby-uri).

Medicatia psihiatrica
Boala psihica e ca un râu tulbure care curge din ce in ce mai vijelios. Acesti torenti sunt gandurile parazite ale Parintelui critic si ale Copilului Demonic, ele vin din circuitele reverberante. Pastilele medicamentelor antipsihotice constituie un baraj in calea şuvoaielor. La inceput dozele sunt mici, apoi cresc din ce in ce mai mult pentru ca si suvoaiele se acumuleaza in spatele barajului iar presiunea care o exercita in baraj e din ce in ce mai mare. Episoadele psihotice la inceput se raresc, dar si cand erup sunt de mai mare intensitate. Ultima decompensare e si cea mai rea si definitiva, nici un medicament nu o mai stopeaza. Şuvoaiele erupt cu atat intensitate incat nu numai ca distrug barajul de pastile dar si functiile psihice. Asta e psihoza finala si ireversibila.
Daca se intervine cat mai devreme cu psihoterapie, suvoaiele scad in intensitate pentru ca psihoterpia actioneaza asupra izvorului format din principiile de viata total aberante ale "minunatilor" părinti.

In concluzie, medicatia psihiatrica nu numai ca nu vindeca, dar nici nu stopeaza evolutia unei tulburari psihice. Rareste episoadele de delir si halucinatii, insa le mareste intensitatea. De obicei bolnavii aparent insanatosi (sub tratament) se interneaza brusc la psihiatrie dupa o anumita perioada de timp cand decompenseaza intr-un nou episod psihotic acut si atunci medicul intervine in graba si urgent (urgenta psihiatrica) cu o noua schema de tratament si evident cu alte medicamente mai puternice.
Bolnavul nu stie chestiile astea si spera ca se va face bine, pleaca linistit acasa pana cand peste 1-2-3 ani iar face un nou episod psihotic acut.

Fara medicatie psihiatrica, episoadele psihotice ar fi mai dese iar episodul psihotic final si definitiv mai apropiat in timp. Solutia? Completarea tratamentului cu psihoterapie si intreruperea contactului cu mediul patologic ("minunatii parinti") pana bolnavul se intareste suficient ca sa fie capabil de confruntarea cu ei.

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 11 November 2007 - 04:40 PM

[Cleric Prestøn]

PĂRINTELE "NAZIST" ŞI PORUNCA "GREŞEŞTE!" SAU "NU REUŞI"

Naziştii aveau nevoie ca victimele lor incarcerate in lagărele de exterminare sa greseasca cat mai curand si des posibil oferindu-le un pretext pentru o executie individuala sumara. Pentru asta foloseau o atitudine de intimidare, exprimata verbal dar mai ales non verbal prin privire, postura corporala de atotputernic in fata caruia deţinutul nu putea afişa decat o postura de invins pentru a nu fi considerat sfidator la randul sau. Ofiţerii nazişti ocheau prima data pe cei mai "sfidatori" dintre detinuti care refuzau postura de invins.
Exista copii, adolescenti care in fata anumitor profesori se pierd cand sunt scosi la tabla insa in scris iau note mari.

Cum se explica? Foarte simplu, copilul se pierde in fata profesorului care seamana ghiciti cu cine, cu parintele sau critic negativ de acasa care i-a subminat permanent initiativele.

Nu exista copii timizi si inhibati fara un parinte critic negativ in spatele lor.

Ce e un parinte critic negativ?

Iata un proverb bun: "Spune-mi ce grup de persoane admiri, ca sa stiu ce parinti ai avut". Unul care-i admira pe nazisti si uniformele lor, care declara toata ziua ca iubeste ordinea, disciplina si cinstea a avut sau mai are (asta nu conteaza) parinti "nazisti" si este el insusi o bestie. Ei, daca bestia asta face pui si ghinion, puii au structura slaba, ce vom avea? Un om timorat care greseste cand e privit, observat de oricine, pentru ca acasa un "nazist" i-l observa si-l critica in permanenta (a critica persoana pentru greseala sa se numeste repros si e considerat un gest neproductiv, trebuie criticata greseala nu persoana si oferit ajutor). Deci, parintele unei asemenea persoane care se prezinta ca timida si lipsita de incredere in sine e un "nazist" care l-a randul sau a fost crescut de un "nazist" si care s-a adaptat pentru ca a avut o structura psihica mai puternica. Dar nu poti miza la infinit pe loteria genetica. Candva in lantul familial va aparea un copil cu structura slaba, care se va numi anxios, depresiv, molâu, greu de cap etc. iar parintele "nazist" va avea grija sa-i imprime in cap aceste convingeri pentru toata viata.

Caracteristica principala, sau "porunca" principala care o da parintele "nazist" e "GREŞEŞTE!"

Cum se dă aceasta porunca?

Parintele da o sarcina copilului uneori peste puterile sale, fara sa-l invete cum sa o rezolve si asteapta privindu-l batjocoritor sa greseasca, pentru ca e aproape sigur ca va gresi. Copilul simte privirea batjocoritoare si neincrezatoare a parintelui, îi citeste gandul anticipativ si impulsul sau intern e de a gresi si va gresi. Recompensa parentala vine de indata: "stiam eu ca nu esti bun de nimic!" sau si mai rau, copilul e ignorat, tatal critic negativ se intoarce inspre mama si vorbeste despre copil la persoana a III-a in prezenta copilului: "bata-i soarele pe aia (copiii altora) cat sunt de destepti si ce pot, si el (copilul sau) nimic nu poate!" E o fraza extrem de maligna pentru copil din 3 motive:

1) îi dă de înţeles copilului că nu exista ca persoană pentru tatăl său (pentru că-i este ignorată prezenţa, se vorbeste despre el ca si cand nu ar fi de faţă pentru că nu merită sa fie considerat prezent, întru-cat a greşit)

2) este comparat cu altii, judecat si condamnat/clasificat – "toti sunt destepti, doar tu esti prost".
3) transmite subliminal un mesaj copilului: "daca esti asa de prost comparativ cu toti ceilalti copii atunci nu ai cum sa reusesti, din partea mea poti sa si incerci, dar e inutil fiindca vei claca sigur"

Punctul 3 va reprezinta un punct din scenariul parental - "incearca dar nu reusi" - , copilul devenit adult va face orice-i sta in putinta ca in final sa aiba un esec, sa fie dat afara din servici, sa pice un examen, sa devina urât de catre partener in asa fel ca partenerul sa divorteze de el etc.

Parintele isi doreste inconstient esecul copilului pentru a-si confirma sieşi ca e valoros, pentru ca prezis esecul copilului. Cand parintele se simte lipsit de valoare, are nevoie ca in prezenta sa să existe permanent cineva "care nu poate nimic", acest cineva fiind o garantie pentru totdeauna a valorii parintelui "care poate totul". E suficient sa ai alaturi pe cineva "care nu poate nimic" pentru a te reumple de valoare ori de cate ori ai fost devalorizat la servici sau in cercul de prieteni. Si cine e mai la indemana decat copilul care trebuie sa isi accepte pozitia celui "care nu e bun de nimic" daca vrea sa traiasca (sa fie gazduit, hranit si imbracat de parinte).

Ce se intampla pe viitor cu copilul

Stim de la analiza tranzactionala ca eul nostru e structurat pe 3 identitati, toate coexistant in inconstient, unde se completeaza sau se paraziteaza una pe alta si doar cate una se manifesta constient. Cu timpul parintele biologic patologic devine Parintele critic negativ din capul copilului. Acest Parinte abstract, virtual, va parazita starea de Adult a copilului (si copilul are Parinte, Adult si Copil), copil care pe masura ce creste va dezvolta un Adult slab, parazitat de Parintele sau negativ, "nazist". Acest adult va gresi des in viata pentru ca i s-a poruncit din copilarie sa greseasca, cum anume, am vazut.

Chiar daca parintele biologic moare, chiar daca copilul fuge de acasa inainte sa moara, Parintele "nazist" din capul sau va pleca cu el in canal, la orfelinat, in altă ţară la familia adoptivă (de aceea unii adopta copii cat mai mici pentru ca nu sunt virusati).

Copilul greseste ca sa faca pe plac parintelui, greseste din iubire pentru el, parintele e minunat, atotputernic, atotstiutor, iar copilul mic si prost si asa ramane toata viata. Greseste ca sa faca pe plac parintelui, pentru asta fiind rasplatit cu mancare si haine.

Ce motivatie are parintele sa se comporte asa cu copilul sau? Are pentru ca asa scapa parintele de trairile sale negative, facand din copil un recipient pentru ele. El, parintele se simte bine psihic (pe moment) distrugand mintea copilului sau pe care l-a facut din placere, nu din dragoste, placere din care s-a nascut si el parintele la randul sau. Acest tip de educatie se transmite din neam in mean si ea se consolodeaza in momentul cand se intalnesc doi oameni negativi, care nu se vor musca unul pe celalalt mortal atata timp cat intre ei exista un copil tampon care devine paratraznetul tuturor frustrarilor parintilor sai.

Ce fel de parinte se simte valoros cand copilul sau greseste, atunci cand poate "demonstra" lipsa de valoare a copilului sau? Parintele "nazist" care in psihologie se mai numeste si paranoic sau paranoid. In cazuri extreme, ce tulburare va dezvolta copilul sau? Schizofrenie paranoida. Copilul va fi in razboi cu toata lumea (lume reprezentand ceilalti copii, mai destepti si mai buni decat el asa cum i-a demonstrat tatal sau paranoid). Nici prin minte nu-i da copilului devenit si el paranoic ca singurii cu care ar trebui sa fie in razboi legitim sunt parintii sai iar lumea exterioara nu are nimic de a face cu afacerea paranoica de familie. Orbirea afectiva, dependenta afectiva i-l deruteaza pe tanarul paranoic in devenire care isi indreapta ostilitatea fara motiv asupra celorlalti oameni. Motivatia inconstienta? Distrugerea posibililor competitori la dragostea parintilor sai – un fel de gelozie (ca si pisicul care bate alt pisoi mangâiat de stapan). Pentru tanarul paranoic, ceilalti ar fi fost copii mai buni decat el pentru parintii sai, care desi sunt atat de "minunati" ca parinti au avut mare ghinion cu un asemenea copil "care nu e bun de nimic" care "greseste" permanent.

Spiritual asemenea parinti se numesc sclavi (au multe dependente carora sunt robi dar asta e alta poveste). Si cum stim, nu se pot naste din robi oameni liberi ci numai anxiosi, depresivi, agresivi care uneori mai si inebunesc.

Cea mai mare problema a acestor copii deveniti adulti e neacceptarea mannifestata asupra tuturor, care vine din neacceptarea de sine care la randul ei vine din neacceptarea permanenta la care a fost supus individul in copilarie. Atentie, daca nu ai trait acceptare si intelegere, nu ai de unde sa sti ce e aia neacceptare, lipsa de intelegere, motiv pentru care neacceptarea este manifestata inconstient si greu de controlat (vezi relatii instabile cu scandaluri permanente).

Ce e de facut

Constientizarea acestor lucruri, intarirea Adultului, pentru a putea elimina parazitarile Parintelui paranoic (care e un fals eu) si acceptarea propriului Copil, asa cum e el si cum nu a fost acceptat de parintele biologic si nici de Parintele negativ din capul celui suferind (vezi neacceptarea de sine).

Ceea ce nu stiu cei din familii paranoice e ca starea de copil nu dispare niciodata din noi. Paranoicii detesta copiii si le calca in picioare sufletul. Copilul ramane cu noi toata viata, el reprezinta sentimentele si emotiile noastre, daca moare copilul natural si liber din noi nu mai avem cu ce ne bucura. Tratamentul tulburarilor psihice e intarirea Adultului si eliberarea Copilului care e adaptat non-OK, negativ.

Adultul devine puternic (se intareste) atunci cand exista cei 4 piloni ai sanatatii psihice pe o fundatie sanatoasa, sau cand absenta unuia e compensata in mod sanatos (nu patologic). Dupa ce Adultul din om devine puternc, el va avea grija de Copilul din el. Individul care nu stie sa aibe grija de Copilul din el, evident ca nu stie sa aibe grija de sufletul propriului sau copil real daca i-l va avea sau daca i-l are deja.

In concluzie, starile de Parinte negativ cu/si starea de Copil adaptat negativ (slugarnic/rebel, depresiv/demonic) fac parte din starile de fals supraeu, fals sine impiedicand dezvoltarea unui identitati-eu puternice. Inlaturand starile de falsa identitate (constientizand de unde vin si de la cine le-am copiat) Adultul-Eul nostru e liber sa actioneze iar Copilul natural scapa de lanturi si se poate juca-bucura pana la adunci batraneti si chiar sa umble in haine viu colorate si tinuta sport.

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 12 November 2007 - 09:25 PM

[Roxana@ Elena]

Hmmmmmmmmmmm ce mult ma recunosc eu in situatia asta, eu tot timpu am avut o problema cu acultatul la oral , faceam ce facea si tot timpul ma blocam , cu toate ca stiam foarte bine o lectie sau orice cand eam ascultata,defapt aceasta problema inca nu a disparut , mai este dar incc sa nu mai fiu asa, trag aer in piept respir adanc si imi revin. Oricum care e placerea parintilor de genu asta care isi"tortureaza " copii , caci asta fac, eu niciodata nu am inteles de ce parintii mei sau purtat asa cu mine , de ce trebuia sa se poarta asa cu mine, adica eu stiam ca sunt nevinovata dar in opinia lor eram vinovata pentru orice nereusita............... "cum ii tratam pe ei?" , ca oricum eu din cauza lor m-am ales cu sechele , adica sunt o pesona mai slaba si acum e mai nasol de mine

[Cleric Prestøn]

erena21, la Nov 12 2007, 09:24 PM, a spus:

Hmmmmmmmmmmm ce mult ma recunosc eu in situatia asta, eu tot timpu am avut o problema cu acultatul la oral , faceam ce facea si tot timpul ma blocam , cu toate ca stiam foarte bine o lectie sau orice cand eam ascultata,defapt aceasta problema inca nu a disparut , mai este dar incc sa nu mai fiu asa, trag aer in piept respir adanc si imi revin. Oricum care e placerea parintilor de genu asta care isi"tortureaza " copii , caci asta fac, eu niciodata nu am inteles de ce parintii mei sau purtat asa cu mine , de ce trebuia sa se poarta asa cu mine, adica eu stiam ca sunt nevinovata dar in opinia lor eram vinovata pentru orice nereusita............... "cum ii tratam pe ei?" , ca oricum eu din cauza lor m-am ales cu sechele , adica sunt o pesona mai slaba si acum e mai nasol de mine

S-au purtat asa pentru ca te-au facut din placere (din sex), nu s-au iubit intre ei si le lipsea si educatia ca sa compenseze lipsa sentimentelor, adica au dat drumu la ţăranul din ei peste tine. Adica, nu te-au iubit, faptul ca te-au iubit trebuie sa-ti iasa din cap pentru totdeauna. Iubirea inseamna intelegere si acceptare si se manifesta prin fapte (nu vorbe) asupra sufletului copilului. Hainele, mancarea si casa cu care se lauda parintii "minunati" ca le-au pus la dispozitia copiilor lor cu pretul traumatizarii sufletului e doar o justificare care prinde la inconstienti.

Citeste postarea Parinti impostori / Parinti proprietari de copii, am detaliat acolo.

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 12 November 2007 - 09:36 PM